Friday, 7 August 2009

Frica de Dumnezeu

Sunt sigur că ați auzit de nenumărate ori acest clișeu idiot: "nu mă sperie nimic, nu mi-e frică de nimeni, decât de Dumnezeu". Cine știe, poate chiar îl folosiți. Eu îl aud în special la acești fotbaliști manelizați care au impresia că, dacă afirmă astfel de lucruri, denotă atât o mare încredere în ei înșiși, cât și o credință în divinitate pe măsură, aducătoare de mari recompense. Cei care folosesc acest șablon nu judecă afirmația în sine și nu se întreabă câtuși de puțin dacă Dumnezeu reprezintă într-adevăr o entitate de care să ne temem.

De ce ar trebui să o facem? Nu găsesc niciun motiv. De ce o facem? Pentru că așa ne-a spălat creierul Biserica. Pentru că atribuim unei entități supreme caracteristici pur omenești și credem că dacă noi ne înfuriem, ne răzbunăm, dăm pedepse copiilor și așa mai departe, moșneagul îmbufnat care ne guvernează din ceruri procedează exact la fel, ca ultimul muritor limitat în cuget și-n simțiri.

Eu zic așa: însăși existența noastră umanoidă pe această planetă este o dovadă că nu avem de ce să ne temem de Dumnezeu. Atâta vreme cât ești un om drept și trăiești după anumite principii nu trebuie să te temi nici de Dumnezeu, nici de Moș Crăciun. Mai mult decât atât, chiar nu e cazul să faci o bravadă din idioata și așa-zisa ta frică pioasă.