Sunday, 2 August 2009

Din Roland Garros în Gruia, via Music Pub

Vineri treceam peste Someş cînd mi-a atras atenţia terasa de la Roland Garros, prea apetisantă pentru a nu mă opri. Lipită practic de rîu, de care nu o desparte decît o balustradă, această terasă a apărut ca o oază perfectă pentru o după-amiază relaxantă. Am servit o varză a la Cluj apoi am luat-o la deal în Gruia, unde a doua zi urma să vin la meci (CFR-Urziceni). Cartierul este fain, format în special din case, majoritatea tare cochete. Am dibuit stadionul, ascuns undeva printre străduţele care nu-ţi permit să-ţi imaginezi cum tocmai acolo se află o arenă de 25.000 de locuri şi a doua din ţară (după Ghencea) omologată de UEFA Champions League.
Gruia îşi dă mîna prin aer cu alte cartiere ale Clujului şi oferă privelişti foarte frumoase, în special cu dealul plin de case de la nordul oraşului, de peste calea ferată. Ieri am revenit aici, pentru meci, nu înainte de a mă opri însă la celebrul Music Pub, pe care toată lumea mi-l lăudase, loc memorabil în istoria trupei Kumm (al cărei album Angels & Clowns a fost soundtrack-ul perfect pentru plimbarea mea prin Gruia). Ce să zic... pe cît de imens era pub-ul, pe atît de gol l-am nimerit eu la acea oră. Cît am servit o Guinness, doar eu şi cei 3 barmani am existat pe acolo. Şi cum muzica (una tare bună în acest loc, din căte am auzit) lipsea şi ea, din cauza unei plasme pe care rula un meci, părerea mea despre acest local mai are de aşteptat pînă să aibă după ce să se formeze.
Şi astfel, alungat fiind de goliciunea pub-ului, m-am grăbit să ajung la meci. Nu o să vă povestesc despre el, pentru că ţin foarte mult la publicul meu feminin şi, oricum, nu asta e ideea acestui articol (spun doar că a bătut CFR-ul cu 2-0). O să vă zic doar că am rămas extrem de plăcut impresionat, atît de modul în care arată stadionul, cît şi de atmosfera şi de oamenii care au venit la meci. Este de departe cea mai curată şi mai civilizată arenă din ţară pe care am fost şi pot spune că aseară am redescoperit plăcerea de a merge la stadion, lucru pe care nu-l izbutisem nici măcar astă-toamnă, cînd am asistat la meciurile Stelei din Champions League, în Ghencea. Bine, contează mult şi faptul că stadionul este foarte nou, dar sunt sigur că se va menţine multă vreme aşa datorită faptului că, în zona asta a ţării, procentul de cercopiteci defulaţi este mult mai mic ca prin alte părţi. Am văzut oameni de toate vîrstele, bunici cu nepoţi, prietene şi soţii, mulţi dintre ei îmbrăcaţi în tricourile vişinii ale CFR-ului şi cu fulare la gît. Acum o să mă ia sorella la mişto şi o să spună că doar cocalarii îşi iau astfel de tricouri, dar ea nu ştie că aici este vorba de o adevărată cultură, de nivel planetar, pe care o adoptă toţi fanii unei echipe, indiferent de statutul lor social sau de nivelul de inteligenţă. Şi a nu se confunda un astfel de suporter obişnuit cu un ultras. Sunt sigur că pentru oricine ar fi fost extrem de plăcut să vadă, de exemplu, o bunicuţă care ţinea de mînă un puştiulică îmbrăcat în echipamentul echipei, cu fular şi goarnă. Apropo de puşti, am nimerit doi în spatele meu care mi-au făcut creierii chiseliţă cu astfel de goarne, dar am îndurat cu stoicism pentru că şi asta face parte din atmosferă :D
Eu am stat la peluză (dacă vă uitaţi în poză, undeva pe la litera R pe acolo) şi pot să vă spun că priveliştea este realmente spectaculoasă. În zare, cît cuprinzi cu ochii, ţi se deschid minunat dealurile de la nord de care pomeneam şi mai devreme. Te simţi cumva în vîrful citadelei, iar dacă mai eşti servit şi cu un apus perfect, aşa cum am avut eu parte aseară, mai că poţi uita că eşti la meci.
Iar la final nu pot să nu menţionez două lucruri de-a dreptul halucinante pentru un stadion care "se respectă":
- în cadrul arenei Dr.Constantin Rădulescu nu este permisă comercializarea şi nici consumul de seminţe. Scria asta chiar pe un gard de la intrare şi eu mi-am zîmbit ironic în barba pe care momentan n-o port. Dar, stupoare: pe tot parcursul meciului nu am văzut pe absolut nimeni să spargă seminţe şi nicio ţigancă la vînzare. Oamenii consumă la meci doar sticks-uri, chips-uri şi popcorn, pe care le cumpără din interiorul arenei.
- nu am auzit nici măcar o sulă băgată pe toată durata meciului! Nici măcar galeria nu a strigat nimic injurios la adresa vreunei alte echipe, nimic care să trimită la organe sexuale sau sex oral. Incredibil.
Ascultaţi la mine, răgăţeni dragi: începeţi să plecaţi pe rînd, unul cîte unul, iar la final stingeţi lumina. E altă lume aici.

(piesa asta merge foarte bine pentru un splendid oraş aflat nu la poale de munte, ci pe şi printre dealuri)