Vino-ţi în nesimţire

Lucrez zilele astea la o stăpînire de sine cum nu am mai avut pînă acum. Una vecină cu nesimţirea. Nu vorbesc de acelaşi cartier, nici de aceeaşi stradă. Ci de acelaşi bloc şi etaj. Uşă-n uşă. Nimic din exterior nu te mai face. La un moment dat, după multe flegme între ochi şi capete în gură, deja nu le mai dai atenţie. Nici nu le mai simţi. Îţi bagi lupa şi mergi mai departe, chiar provocînd şi sfidînd. Şi tinzi invariabil la o imunitate mai ceva ca aia parlamentară. Mergi mai departe, placid. E ca în credinţă: nu trebuie să gîndeşti. Dacă faci asta, în momentul acela ai pierdut. Trebuie doar să mergi înainte, ca un cal cu ochelari.
Neavînd încotro, o astfel de atitudine îmi iese din ce în ce mai bine în ultima vreme.

Comments

  1. Vezi ca si la Cluj sunt oameni nesimtiti? Si mai e si scumpa painea...

    ReplyDelete
  2. Conteaza mai putin spre deloc provenienta lor. Articolul asta nu are legatura cu oamenii din Cluj. Decat asa, intr-o vaga doara.

    ReplyDelete

Post a Comment

Popular posts from this blog

Ce trebuie să faci și ce trebuie să eviți atunci când ești părăsit

Aerosinuzita (sau cum îți crapă capul înainte de aterizare)