Wednesday, 8 July 2009

S-o gătat deja prima lună

De cînd sunt în Cluj adică. Chestiile spectaculoase încă se lasă aşteptate, dar absolut nimic nu iese din coordonatele previzibile, aşa că nu mă impacientez şi mă ţin de scopul meu, imperturbabil. Lipsa unui job, a unui laptop precum şi faptul că încă am foarte puţini prieteni aici rezultă deseori într-un crunt plictis, pe care-l combat cu diverse arme (una din ele fiind chitara care a furat tribut degetelor mele rănite). Am compus cîteva melodii pe care nu ştiu dacă le va asculta cineva vreodată, dar pentru mine înseamnă ceva pentru că nu mai reuşisem să fac asta de vreo 2 ani. Tv-ul a devenit şi el insuportabil, mai ales de cînd Michael a murit în viaţa reală pentru a renaşte în media, extrem de agresiv.
Lucian m-a dus în două mall-uri care mi-au plăcut (Iulius şi Polus Center), iar dacă asta o spune unul care de regulă nu frecventează astfel de spaţii şi care nu consideră că e cool să te afişezi la mall, atunci chiar e ceva. Au alt aer faţă de mall-urile din Bucureşti, sunt mai mari, mai aerisite, mai occidentale. Iulius m-a cucerit şi prin piscina din bazinul căreia ai o privelişte cam mişto (aşa cum ai în multe locuri din Cluj). Eu nu mi-am cumpărat decît un prelungitor şi o spatulă pentru omletă, lucru care nu mă face un client foarte atrăgător pentru aceste mall-uri, dar noh, promit să vin măcar la film şi la acea piscină (care era cam de fiţă, din ce am băgat de seamă).
Staţi aşa. Am pomenit de prelungitor şi realizez că am uitat să-mi menţionez triumful repurtat de folosirea în premieră (fără inundaţii sau rufe distruse) a unei maşini de spălat! Nu vă şocaţi - pentru un burlac care a locuit cu sora pînă la această venerabilă vîrstă e chiar o realizare (hooray!) Dar nu doar maşina de spălat a fost inaugurată, ci şi cutia poştală, acolo unde ieri am avut foarte plăcuta surpriză să descopăr o vedere (internauţilor, mai ştiaţi că există aşa ceva?) de la ai mei, trimisă din Dubrovnik, oraş pe care ei l-au plasat, în gusturile lor, peste Veneţia sau Monte Carlo. Şi voi încheia cu un exemplu aparent întîmplător, dar concludent, despre diferenţele existente între regat şi Ardeal. Duminică mi-am comandat o pizza, dar tanti care mi-a preluat comanda a înţeles greşit şi m-am trezit că pizza boy era prezent cu două cutii la mine la uşă. I-am explicat că e vorba de o confuzie, el s-a scuzat şi a plecat cu o pizza înapoi, fără să comenteze. Peste vreo juma de oră m-a sunat şeful restaurantului să-şi ceară scuze pentru neînţelegere şi să se asigure că nu am fost deranjat. Atenţie deci, nici măcar nu avusesem vreo dispută cu pizza boy, de genul în care el ar fi refuzat să returneze o cutie şi aşa mai departe. Comandam şi în Bucureşti, acolo însă erau mai tare în clonţ, asta deşi le eram client fidel şi deşi de vreo 3-4 ori nu au respectat ce le comandasem. Exemple izolate, aţi spune? Mă, da şi nu prea.
Cam atît deocamdată din liniştitul Cluj. Mîine seară voi publica, în sfîrşit, un excepţional interviu cu Sylvan şi Gilbert de la Stilair. Vă aştept deci.