Posts

Showing posts from July, 2009

Goodnight, Travel Well

A apărut, în sfîrşit, o piesă de la The Killers care-mi place şi mie. Clipul a fost realizat în parteneriat cu MTV Exit şi Unicef iar scopul său este de a trage un semnal de alarmă referitor la traficul de carne vie. Din păcate n-am găsit o variantă integrală a acestui video, dar vă puteţi face o idee.

Poanta zilelor noastre

Auzită la Realitatea:
"60% dintre romîni nu sunt afectaţi de criză. Ei sunt săraci încă de pe vremea guvernului Petru Groza."
Mwuahah.

Concluzie de burlac autentic

Fie t1 timpul necesar pentru a prăji o omletă din 6 ouă şi t2 timpul în care speli (înjurînd printre dinţi) teflonul în care ai realizat operaţiunea. De fiecare dată, t1 + t2 dă cu mult mai mult decît timpul efectiv în care mănînci, fie el t3. La care nu mai pui şi faptul că omleta în sine nu e aşa o mare delicatesă care să justifice atîta efort. Prin urmare, decît să-ţi faci omletă, mai bine fierbi 2 ouă şi le mănînci tari. Raportul satisfacţie-efort-draci consumaţi e mult mai bun.
Apropo, urăsc teflonul. El cică e bun că nu lipeşte. No shit. Lipeşte la fel de mult sau chiar mai bine, în comparaţie cu o tavă ordinară. Iar atunci cînd încerci să-l speli mai bine aduci un pick-hammer pentru a îndepărta resturile. Altfel distrugi toţi bureţii de bucătărie de care dispui, fie ei chiar şi metalici.
*L-am auzit ieri pe respectabilul bancher Bogdan Baltazar afirmînd (e drept, cu referire la Boc) că simţul umorului e lucru rar printre ardeleni. Măi stimabile, fuck Boc, eu am (destule) alte…

Vino-ţi în nesimţire

Lucrez zilele astea la o stăpînire de sine cum nu am mai avut pînă acum. Una vecină cu nesimţirea. Nu vorbesc de acelaşi cartier, nici de aceeaşi stradă. Ci de acelaşi bloc şi etaj. Uşă-n uşă. Nimic din exterior nu te mai face. La un moment dat, după multe flegme între ochi şi capete în gură, deja nu le mai dai atenţie. Nici nu le mai simţi. Îţi bagi lupa şi mergi mai departe, chiar provocînd şi sfidînd. Şi tinzi invariabil la o imunitate mai ceva ca aia parlamentară. Mergi mai departe, placid. E ca în credinţă: nu trebuie să gîndeşti. Dacă faci asta, în momentul acela ai pierdut. Trebuie doar să mergi înainte, ca un cal cu ochelari.
Neavînd încotro, o astfel de atitudine îmi iese din ce în ce mai bine în ultima vreme.

Cu mama şi sorella prin Cluj

Weekend-ul trecut mi le-a adus pe amîndouă aici, proaspăt întoarse din diverse colţuri ale Europei. Singurul inconvenient a fost reprezentat de vremea rece şi ploioasă. Ţinînd cont de canicula de acum, aţi putea spune că pozele de mai jos au fost făcute astă-toamnă. Sorella a ratat astfel vizitarea grădinii botanice, Iulius Mall fiind preferat în locul ei. Asta după ce le-am dus şi prin Napoli Centrale, Enigma Cafe, Coffice şi sus la cetăţuie.

În altă ordine de idei, eu m-am apucat de citit după multă vreme, în vreme ce la Cluj se va construi (sper) un complex sportiv ultra-modern, care va cuprinde noul stadion Ion Moina, cea mai mare sală polivalentă din ţară şi un turn de 20 de etaje. Detalii aici.

În luminile albe ale Parisului

La sfîrşitul lunii mai am primit poate cel mai frumos cadou muzical care mi-a fost oferit vreodată. După 5 ani în care fusesem tachinat cu doar două piese ale unui album nelansat şi neauzit de nimeni, iată că respectivul material a ajuns în sfîrşit la mine, oferit fiind de Sylvan, long time virtual friend şi, totodată, basistul trupei la care ne referim, Stilair. Nu mai insist cu alte informaţii despre trupă, am tot vorbit de ea şi, mai mult decît atît, mai jos veţi putea afla totul în cadrul interviului pe care l-am realizat cu Sylvan şi Gilbert (vocalul trupei). Albumul White Paris Lights pe care personal îl consider (alături de Human-ul lui Civil Twilight) cel mai bun debut discografic pe care l-am ascultat vreodată, are astfel ocazia să nu rămînă doar micul meu secret muzical şi nici doar marea mea pasiune de ascultător fascinat de sunete aparent simple care transmit anumite stări. Discuţia cu Sylvan şi Gil a decurs chiar mai frumos şi mai interesant decît mă aşteptam, acest lucru…

Cum se face un tribut

Nu l-am venerat pe Michael şi nici nu sunt fan Beyonce, dar prestaţia ei de mai jos m-a cutremurat. Iată cum se aduce un adevărat omagiu muzical. Artista i-a dedicat un snippet din ultimul ei hit, Halo.



S-o gătat deja prima lună

De cînd sunt în Cluj adică. Chestiile spectaculoase încă se lasă aşteptate, dar absolut nimic nu iese din coordonatele previzibile, aşa că nu mă impacientez şi mă ţin de scopul meu, imperturbabil. Lipsa unui job, a unui laptop precum şi faptul că încă am foarte puţini prieteni aici rezultă deseori într-un crunt plictis, pe care-l combat cu diverse arme (una din ele fiind chitara care a furat tribut degetelor mele rănite). Am compus cîteva melodii pe care nu ştiu dacă le va asculta cineva vreodată, dar pentru mine înseamnă ceva pentru că nu mai reuşisem să fac asta de vreo 2 ani. Tv-ul a devenit şi el insuportabil, mai ales de cînd Michael a murit în viaţa reală pentru a renaşte în media, extrem de agresiv. Lucian m-a dus în două mall-uri care mi-au plăcut (Iulius şi Polus Center), iar dacă asta o spune unul care de regulă nu frecventează astfel de spaţii şi care nu consideră că e cool să te afişezi la mall, atunci chiar e ceva. Au alt aer faţă de mall-urile din Bucureşti, sunt mai mar…

Povestea unui solo de chitară

În aşteptarea interviului cu Sylvan, pe care vi l-am promis de prin mai (dar care întîrzie din motive obiective) vă pot oferi un insight extraordinar al solo-ului de chitară din melodia White Heat, pe care o puteţi asculta la linkul de mai sus. Am avut ocazia să-l cunosc pe Facebook pe Trevor Kissaun, chitaristul Stilair, pe care l-am felicitat pentru acest solo senzaţional şi care mi-a povestit apoi cum l-a conceput, fiind de acord şi cu acest copy-paste de mai jos. Vreme de 5 ani am fost fascinat de intensitatea acestui solo şi acum mi se pare extraordinar nu doar să-i aflu povestea, cît şi să descopăr că senzaţia de ardere intensă pe care mi-o transmitea a fost cît se poate de premeditată. Genial.

Bogdan Anghel at 12:57pm July 2
Trevor, best regards man, I'm a big Stilair fan ;) Btw, I simply love your White Heat guitar solo!

Trevor Kissaun at 1:21pm July 2
Hi. Wow what a pleasant surprise :) I'm stunned because I would have never thought someone would actually remember my name…

The Script

Am menţionat de vreo două ori, aici pe blog, artişti descoperiţi pe coloana sonoră a unui joc video. În această categorie intră şi dublinerii de la The Script, care au debutat anul trecut şi sună tare bine în opinia mea. După ce am ascultat The End Where I Begin pe coloană sonoră FIFA 09, în ultima lună (în care sap după muzici doar la tv) i-am văzut cu The Man Who Can't Be Moved, dar mai ales cu piesa din clipul de mai jos, preferata mea de până acum. Before The Worst e prima melodie care a reuşit să-mi scoată din cap Crack The Shutters, pentru moment. Acum mă retrag, nu înainte de a da play şi de vă cita două chestii de pe Wikipedia (sort of must have's for every honorable Dublin band, haha): "The band's influences include a diverse group of artists that include U2, The Police, The Neptunes, Timbaland, and Van Morrison, all of which contribute to their distinct sound [...] Danny O'Donoghue and Mark Sheehan met when they were in their late teens in a club in James&…

Space Dementia

Pe cel mai mare stadion al Europei şi într-unul din cele mai frumoase oraşe ale lumii, a debutat n urmă cu două seri noul turneu mondial U2. Avînd un setlist magnific (incluzînd acele piese scoase de la naftalină, de care vă spuneam săptămîna trecută), concertul de debut pare să fi fost realmente fabulos, iar vocea lui Bono (de regulă principala necunoscută) în mare formă. Credeam că după ZooTV şi PopMart le-am văzut pe toate, iată însă că nu. Scena depăşeşte orice imaginaţie şi nu-mi rămîne decît să întreb: Michael who...?

Poze găsiţi aici, iar mai jos un film de 10 minute, din care puteţi măsura dimensiunile acestui show. Voi reveni de mai multe ori pe parcursul turneului, la un moment dat sper şi cu un concert (cel puţin) în format mp3. U2360 World Tour, Barcelona Opening Night, setlist: Breathe No Line on the Horizon Get On Your Boots Magnificent Beautiful DaY I Still Haven't Found What I'm Looking For Angel of Harlem In A Little While Unknown Caller The Unforgettable Fire …