Posts

Showing posts from June, 2009

Gone Too Soon

Image
Mă găseam şi vineri la un net cafe, dar am ezitat să scriu despre dispariţia lui Michael Jackson. Abia aflasem vestea de câteva ore şi nu ştiam exact ce să spun sau dacă să spun ceva. O fac însă acum. Deşi am avut şi eu perioada mea de "I love you, Michael" în adolescenţă, overall nu se poate spune că am fost un fan al său. Desigur, îmi plac şi acum multe piese ale sale, una dintre ele fiind găzduită de acest blog în urmă cu nici 3 luni. Prin '95-'96, când lansase albumul HIStory (ultimul său succes discografic) eram în liceu şi mi-am lăsat părul cam cum îl avea el în clipul de la You Are Not Alone (hihi, nu râdeţi!) iar când a venit a doua oară în România, în 1996, am vrut să merg la concert dar nu m-au lăsat ai mei pentru că profa de mate care mă pregătea pentru admiterea la facultate s-a plâns că-s lepră şi nu fac treabă bună.

Revenind la părerea mea despre cel pentru care s-a inventat cuvântul megastar, ea e una mai rezervată faţă de cele care spun că Michael a…

Crack The Shutters

Pentru un dependent de muzică aşa cum sunt eu reprezintă un adevărat atentat la stabilitatea psihică să mă privezi de posibilitatea de a asculta ce muzică vreau şi când vreau. Cum laptop încă nu am aici la Cluj, combină şi cd-uri nema iar iPod-ul şi-a consumat bateria (şi de abia azi am reuşit să-l reîncarc), mi-a rămas unica varianta să ascult muzica de la tv. Ocazie cu care am aflat că: 1.De aia nu am suportat niciodată radio-urile, pentru că-ţi oferă muzica lor în loc să asculţi muzica ta (exact cum fac eu cu tv-ul acum) şi 2.Piesa Crack The Shutters a trupei Snow Patrol este cea mai faină pe care am descoperit-o în ultimele (multe) luni iar versurile ei pot fi oricănd un cadou pentru cei care au lângă cine se trezi dimineaţa, dar mai ales ştiu să se bucure de acele momente. Melodia ajunge azi pe blogul meu şi ca un dar virtual oferit sorellei, de care mi-e dor şi care ieri s-a mai maturizat cu un an. În rest, nimic nou de pe frontul ardelean. Răbdare, perseverenţă, speranţă, linişte …

Looking For The Summer

Sîmbătă am văzut finala Cupei în localul numit Liga, în cartierul Zorilor, cu Lucian, pierduţi fiind printre beri şi o mare de suporteri care au sărbătorit victoria CFR-ului ca pe stadion. Nu vreau să pară forţat ce spun, dar deja am devenit şi eu suporterul echipei. Într-un fel e inevitabil, mai ales în cazul unui om care simte că aparţine acestor locuri şi acestor oameni.
Încă nu realizez pe deplin că m-am mutat aici. Şi cînd afirm asta o fac, evident, în cel mai pozitiv mod. Vine vara peste Cluj.



Insorit dar racoros

Ieri a fost foarte frig la Cluj, zici ca era martie si a mai si plouat, desi nu infernal ca in piesa lui Alifantis. Azi m-am trezit cu soarele umplandu-mi balconul, dar este in continuare cam de racoare. Joi seara Ana m-a dus la un local foarte misto (la naiba, imi scapa numele) a carui gradina era pierduta printre case vechi si curti, fapt care facea ca muzica live prestata in stil karaoke de niste studenti la actorie sa fie cantata mai in surdina si cu multe "shhhh"-uri adresate noua, spectatorilor.
Ma plimb zilnic destul de mult iar afectiunea pe care o port acestui oras ma face sa scap si de dependenta de iPod, pe care de multe ori nici nu-l mai iau cu mine. Normal, nu sunt aici cine stie ce sunete urbane inedite, dar eu vreau sa simt strazile si oamenii. Ardelencele sunt frumusele foc, dar incerc sa nu ma las impresionat, pentru ca acum tind catre un alt statut, hehe. Acum sunt la un net cafe (asta e cauza lipsei diacriticelor, pe care nu le-am putut instala fara cd-ul …

The New Guy in Town

Sunt de 4 zile la Cluj, nu ca turist, nu ca vizitator de ocazie, nu în perioadă de acomodare. Locuiesc aici, lucru care nici nu-mi trecea prin cap în urmă cu două luni şi ceva. Este un vis subit, frumos şi, iată, deja bifat. M-am instalat într-o garsonieră aflată pe aceeaşi stradă din Mănăştur unde am stat şi în urmă cu 3 săptămâni, doar că asta e mai frumoasă şi îmi oferă o privelişte minunată cu mai multe bucăţi din oraş.

Dimineaţa soarele-mi răsare în geam iar la asfinţit colorează magistral blocurile de pe micul deal care-mi permite să văd până hăt în zare. Noaptea nimic nu se compară cu luminile oraşului care pulsează la orizont. Peste toate astea aşez uneori acordurile chitarei mele vechi, cu speranţa că noii mei vecini apreciază versiuni acustice din Foo Fighters sau Stereophonics şi că nu mă vor înjura.

Mama a stat cu mine în primele două zile şi m-a ajutat să mă aşez. A avut ocazia să vadă şi ea oraşul mai pe îndelete dar, mai important, să-mi cunoască prietenii de aici, oca…

Rime nomade

Mi-am petrecut primii 4 ani la Câmpina, la care am adăugat fiecare vacanţă şcolară (12 x 3, fără excepţie). Apoi am locuit la Ploieşti până la 26 de ani, după care am ajuns în capitală. De mâine voi locui oficial în Cluj, continuându-mi astfel destinul de mic nomad. Asta mă duce cu gândul la primul album Urma, intitulat Nomad Rhymes, a cărui primă melodie, This Time (născută pe nişte chitare vechi şi-un flaut chiar acolo, la Cluj-Napoca) vorbeşte despre vise de prins şi un peştişor de aur. Adică perfect mulat pe moment.
Chiar aseară a avut loc primul concert Urma în Bucureşti, după 3 ani, despre care puteţi citi aici. Eu îi aştept în Ardeal. Iată-mă şi pe mine prestând această melodie la chitară, alături de 2 prieteni cu care am organizat un tribut Urma acum ceva vreme, cu Mani şi Dan Byron în public.


Urma-This Time

Râde ciob de oală spartă

Iniţial m-a amuzat clipuleţul de mai jos, până am ajuns la final şi am realizat că era făcut de cei din tabăra ailaltă. Adică ăia care au făcut rahatul la fel de praf în ultimii 4 ani. Ridicol. Duminică vă îndemn în acelaşi mod în care am făcut-o şi astă toamnă: votaţi în alb.