Părăsind regatul

Servus. No bine, bată-v-ar, aflaţi că răgăţeanul de mine se va urca mâine dimineaţă într-un tren cu destinaţia Cluj-Napoca. Oficial nu este o plecare definitivă, deşi ar putea deveni aşa luni după-amiază, când am programat un interviu acolo. Ştiţi cum e, când îţi forţezi un pic norocul, el începe să ţină cu tine. După mai bine de o lună în care am aplicat exclusiv la joburi din Cluj, primul interviu a apărut la exact o zi după ce eu voi fi ajuns acolo în urma unei plecări de tipul "place your bets and roll the dice". Era însă cazul s-o fac, pentru a mă acomoda cu oraşul, pentru a-mi căuta o casă, un jupân care să mă angajeze şi aşa mai departe. Mi-e dor de Ana, mi-e dor de acest oraş pe care l-am mai vizitat de 4 ori până acum dar niciodată în ultimii 6 ani, mi-e dor de (încă) puţinii dar minunaţii mei prieteni de acolo.
Iar Clujul se pare că mă place la rândul său şi-mi iese în întâmpinare. Este un oraş care mi se va potrivi de minune, sunt convins de asta. Lucian, omul alături de care remarcam de curând ce fain a fost să păstrăm peste ani o prietenie la care mulţi alţii ar fi renunţat, mi-a spus cam aşa:

"Va trebui să te gândeşti la un loc în care să-ţi placă să trăieşti, iar Clujul e plin de viaţă de studenţi, de oameni în regulă, pub-uri, concerte, etc. Pentru Ploieşti cred că simţi doar că eşti acasă şi nimic mai mult, nu cred că-ţi oferă prea mari perspective. Eu zic să vezi dacă-ţi place Clujul şi apoi să te stabileşti pe plaiurile astea. Fete sunt şi ardelencele îs mai statornice şi mai ok decât fiţele de Bucureşti. Probabil că nu ai început totuşi viaţa unde trebuie, adică trebuia să începi cu Ardealul."

Mare dreptate are el, o singură precizare aş putea doar să fac. Adevărata viaţă începe abia acum. Sau, în general vorbind, atunci când îţi găseşti locul şi oamenii care să te motiveze. The best times are yet to come.
Şi când mă gândesc că toate astea nu s-ar întâmpla acum dacă nu ar fi avut rădăcini cu 6 ani în urmă, undeva prin câteva locuri din Europa. De exemplu, în Cannes, într-o noapte în care am mers vreo 14 km pe faleză în papuci, până mi-am făcut praf picioarele. Atunci am aflat de trupa şi de melodia de mai jos, care îmi sună acum atât de frumos în minte şi-mi va rula cu siguranţă în căşti atunci când trenul se va pune în mişcare către oraşul din nord, cu altfel de aer şi altfel de oameni.




Comments

  1. Drum bun si sa ai noroc in tot ce-ti propui sa realizezi!

    (melodia asta are 6 ani? wow...ce repede a trecut timpul)

    ReplyDelete
  2. Merci mult! Piesa are chiar 8 ani ;)

    ReplyDelete
  3. Drum bun si multa bafta!
    May all your wishes come true!
    si-abia astept sa scrii despre viata din Cluj.

    ReplyDelete
  4. Merci mult Micky! Facem un duplex Cluj - New York? Hahaha. Pentru inceput nu voi avea net si nici nu voi pierde vremea prea mult pe la cafe-uri, dar cu siguranta voi scrie una alta ;)

    ReplyDelete
  5. 8 ani, oau...

    Iti doresc multe succesuri!

    ReplyDelete
  6. Lasand melodia la o parte, pentru mine doar cei 6 ani conteaza :)

    ReplyDelete
  7. bafta multa, man! sa gasesti acolo ceea ce cauti! bine, nu chiar tot, ca lasi un cantec frumos fara obiect ;)

    ReplyDelete
  8. Thanks guys! Mai ca nici nu poate fi vorba de acomodare, dupa doar cateva ore de cand am ajuns ma simt deja coplesit de minunatii mei prieteni si de orasul in sine.

    ReplyDelete

Post a Comment

Popular posts from this blog

Ce trebuie să faci și ce trebuie să eviți atunci când ești părăsit

Aerosinuzita (sau cum îți crapă capul înainte de aterizare)

Dimineți de iarnă în Londra