Monday, 25 May 2009

Fără nevoia unui preludiu

Cu un oraş precum Clujul şi, în general vorbind, cu un loc ca Ardealul, poţi să faci direct amor, chiar nu e nevoie de o încălzire prealabilă. Am plecat acolo acum o săptămână, în ideea de a mă acomoda cu oraşul şi cu oamenii, înainte de a mă muta definitiv. Hait! Despre ce vorbim aici? Clujul m-a adoptat atât de firesc încât nu doar că m-am acomodat instantaneu, dar chiar mi s-a rupt sufletul la plecare. Iar acum deja fac calcule şi programul mutării definitive acolo, care preconizez că va avea loc peste două săptămâni.
Dimineaţa mergeam pe jos din Mănăştur în centru (îmi lua vreo 50 de minute de acolo de unde stăteam) şi îmi beam cafeaua la umbreluţele Stella Artois de lângă acel monument cu clopotniţă (mă puteţi înjura dar n-am reţinut în cinstea cui era erect). Adoram străzile, clădirile, căldura şi respectul oamenilor. Mă fascinau priveliştile cu oraşul, fie ele din cartierul Zorilor sau de la Belvedere. Clujul este un oraş cocoţat pe dealuri şi asta îl face şi mai special. M-a cucerit şi faptul că, deşi am mers zilnic cel puţin o dată cu taxiul (prilej pentru Ana să mă pună la punct şi să ma ia de urechi trăgându-mă într-un autobuz) nu am întâlnit nici măcar un singur taximetrist enervant sau enervat, aşa ca-n Bucureşti, sau care să strâmbe din nas că nu face o cursă de doar 5 lei sau că nu mă duce până cine ştie unde. Şoferii erau fie discreţi, fie ardeleni neaoşi amuzanţi. În orice caz, mult bun simţ aveau, la fel şi chelnerii, care mă serveau prompt peste tot pe unde am fost şi la fel de repede se prezentau şi cu nota de plată.
Clujul ese un oraş mare, dar care mă linişteşte. Nu-l găsesc câtuşi de puţin obositor. Aici parcă nici atacuri de panică nu poţi să faci, oricât te-ai forţa. Ave, sunt chiar mai puțini câini vagabonzi ca-n capitală. Iar haiosul accent al localnicilor îmbracă vorbe sincere, deloc îmbâcsite de complezență. Desigur, sunt și aici pițipoance și cocalari, dar întotdeauna trebuie să remarcăm procentele din fiecare categorie de oameni, obiceiuri etc. și abia apoi ne putem pronunța asupra trăsăturilor de ansamblu, definitorii pentru un anume loc. Iar în privința asta, credeți-mă pe cuvânt, Clujul bate la fund orice oraș de prin regat. Ca o paranteză amuzantă, să vă spun c-am dat și peste o nebună, care mi-a strigat "să mă duc la mine în țară" (?!), probabil derutată o leacă, săraca, de căștile pe care le purtam nonșalant în urechi, ochelarii mei corporate și cămașa un pic mai funky, deși e mult spus oricum.
Lăsând nebunii cu ale lor şi trecând la cei frumoşi care-ţi dau un telefon din senin şi te scot la prânz în oraş, trebuie să menţionez superba grădină Napoli Centrale, unde am fost atât ziua cât şi seara, printre verdeaţă, flori, râuleţe şi peşti. Apoi i-am abandonat eleganţa pentru locul numit Insomnia, mai aşa, ca pentru roacări care "se pişă-n colţul barului", cum foarte haios şi deloc vulgar descria Lucian.
Legat de joburi şi de o garsonieră unde voi sta prefer să nu dau detalii momentan. Oricum, să spunem că este criză şi la Cluj, evident. Mi-am luat vreo două numere din Piaţa A-Z, un fel de Raid prahovean, adică publicaţia locală cu anunţuri de tot felul, şi am spamat mai multe inboxuri. Cel mai important a fost însă contactul cu oamenii. Iar cei mai speciali dintre ei au fost alături de mine, trup şi suflet şi nu s-au simţit deloc spamaţi. Având oameni ca Ana şi Lucian alături de mine, mă simt protejat, iubit şi super motivat.

Mai vreţi? Ce să mai zic.. am aflat că până şi naţionala de fotbal îşi va juca meciurile de acasă la Cluj de acum încolo. Mie cel puţin mi-a intrat deja-n sânge. Orașul ăsta mi s-a prezentat ca o oază de speranţă, ca un loc în care mă voi putea reinventa şi unde o voi lua de la capăt alături de vechi prieteni. Clujul înseamnă libertate şi curaj, este dovada că posed un spirit îndeajuns de liber încât îmi pot alege pur şi simplu un loc pe hartă unde vreau să trăiesc şi pot să mă duc acolo, fără să mă reţină nimic înapoi. Sincer şi fără aroganţă vă întreb: câţi dintre voi pot face asta? M-aş bucura să fie cât mai mulţi.
No bun. Îmi pare sincer rău că închei acest articol într-o notă ironică, dar nu pot să nu vă spun faptul că la întoarcere am făcut 9 (nouă!) ore cu trenul până la Ploieşti. Oameni buni, 438 km în 9 ore înseamnă o medie de nici 50 km/h! Geez, cred că nici locomotivele cu aburi, la inaugurarea acestei rute, nu făceau atât! Este efectiv inadmisibil ca un tren (este vorba chiar de un InterCity) să facă atât de mult pe distanţa asta. De multe ori îţi venea să sari din el, pentru că mergea cu 15-20 la oră. Ca să nu mai spun că un astfel de tren ar trebui să oprească doar în Ploieşti, Braşov şi hai, maxim încă un oraş major până la Cluj, că nah, de aia îi zice InterCity! Într-o ţară civilizată nu faci mai mult de 2-3 ore pe distanţa asta, poate nici atât. Dar la noi scrie 8 h pe bilet şi faci 9. Simply Romania.
Nu ne rămâne decât să avem răbdare sau bani de avion. Eu unul aş pleca însă înapoi la Cluj şi pe jos, chiar acum. Mă aşteaptă mulţi şi multe acolo.

4 comments:

Windy said...

Oh God! Cata rabdare poti sa ai omule!!! Nu ai sunat deloc la 112 sa raportezi un deces de sofer de taxi? In timp ce conducea?
Sau: ai vazut ce senzatie e cand te dai jos din troleu direct in casa unuia?
Sper ca iti dai seama ca glumesc, nu sunt rautacios... Dar eu nu prea pot intelege admiratia nimanui ptr Cluj - am muncit cu oameni de acolo, am muncit acolo, m-am distrat acolo... si am vrut sa imi placa. Nu am reusit.
Anyways eu iti urez la modul cel mai sincer: succes in Imperiu, sa ai noroc cat iti trebuie si sa iti pastrezi impresiile neatinse. All the very best, mate!

The Fly said...

:)) Merci mult!

Valeria said...

Da,destul de putini pot face ce le place, cand si unde le place! Asa ca,esti un privilegiat si eu iti doresc multa bafta! Precizez ca totusi te mai leaga ceva si pe aici, deci sufleteste nu te rupi cu totul,ca altfel o sa ma supar foc! Oricum, o sa-mi faca mare placere sa fac vizite la Cluj si promit ca vor fi scurte!Pana una-alta, sa reusesti in tot ce ti-ai propus si sa te bucuri din plin!

The Fly said...

Ce ti-e si cu mamele astea ;))

Post a Comment