Posts

Showing posts from May, 2009

Fără regrete sau nostalgii

La capătul unei după-amieze infernale, în care a trebuit să o mutăm şi pe sorella în noua ei garsonieră, am reuşit să-mi iau tot calabalâcul de la apartamentul din Berceni unde am locuit vreo 16 luni şi am adus totul la Ploieşti. Marchez astfel despărţirea mea oficială de Bucureşti, venită după mai bine de 3 ani jumate în care m-am simţit cât se poate de bine acolo dar care iată, paradoxal, nu-mi produce acum nici regrete şi nicio urmă de melancolie. Nu ştiu dacă am aparţinut vreodată capitalei, ştiu doar că acum locul meu e în altă parte, cu siguranţă. Tocmai se împlinesc două luni de când o fată din Cluj a aterizat subit în Bucureşti. După ce am petrecut o zi întreagă împreună și am condus-o la tren, m-am întrebat ce oare mai caut în oraşul ăsta. Mi-am răspuns repede, apoi am plecat şi eu.

Coming Soon - Interview with Sylvan Borg, former member of Stilair

Image
White Heat

Cel mai anticipat album la nivel personal, din întreaga mea "carieră" de ascultător şi consumator pasionat de muzică, vine peste mine cu viteză. Sylvan, amicul meu din Malta despre care v-am tot povestit, s-a oferit să mi-l trimită integral. Este vorba de un material care nu a fost lansat vreodată, deşi el a fost înregistrat acum vreo 5 ani. Prin urmare nu-l voi propaga nici eu în internet mai mult decât am făcut-o deja (Icon, White Heat şi Push sunt deja pe Trilulilu) însă cu siguranţă voi vorbi despre acest album, White Paris Lights, după ce-l voi asculta. Ocazie cu care voi realiza şi publica un interviu cu Sylvan, fostul basist al trupei, care acum are un proiect muzical propriu. Pentru cei interesaţi de povestea scurtă dar foarte frumoasă (măcar prin prisma melodiilor lăsate în urmă) a trupei Stilair, îmi puteţi trimite întrebările voastre pentru Sylvan, aici pe blog sau în particular. Muzica bună nu trebuie lăsată să moară sau să fie uitată. Până una alta vă i…

Mondeni şi buni

Gaşca mondenă de la Prima TV tocmai a luat vacanţă, după ce a obţinut un premiu pentru cea mai bună emisiune pamflet, acordat de Asociaţia Profesioniştilor de Televiziune din România. Nişte incompetenţi ăştia de la asociaţie, proşti de le curge scuipat din gură. Păi cum, nu au acordat ei premiul unicului, măreţului, inegalabilului Badea, cel care provine din cel mai tare trust media posibil?! Că şi el tot emisiune pamflet are. Sunt curios, o fi pomenit de premiul Mondenilor pe undeva sau chestiile astea se menţionează numai dacă eşti no.1? Că de audienţe şi trafic pe blog am auzit până ni s-a acrit.
Am încheiat mişto-ul. Revenind la Mondenii, vă spun că mă bucur pentru ei. Deşi mă temeam că plecarea lui Dragoş Stoica îi va da peste cap, iată că nu a fost aşa. Tipul care l-a înlocuit este foarte bun, iar de Bendeac deja nu mai spun, este pur şi simplu fenomenal. Îl consider cel puţin egal cu Stoica, singurul minus al său fiind că nu poate imita şi vocile la fel cum o face fostul său col…

Barça magistrală

Image
Spuneam acum câteva săptămâni că Barcelona nu are voie să rateze câştigarea Ligii Campionilor în acest an. Acum vin cu un şablon şi afirm că a triumfat fotbalul spectacol iar modestia latină a învins scorţoşenia britanică. Piticii Xavi, Iniesta şi Messi ne-au făcut să ne îndrăgostim din nou de fotbal şi să uităm figurile de cocalar răsfăţat cu care C.Ronaldo, un talent total dar încă nematurizat, ajunsese să ne obosească. Ce spuneţi de Xavi? Un ochi neavizat nici nu-l remarcă pe teren, pentru că nu dă goluri multe, nici nu se gelează şi nici nu etalează grimase figuriste în faţa camerelor. Cu toate astea este cel mai bun pasator din lume, motorul Barcelonei şi, iată, a fost declarat cel mai bun jucător al finalei, după ce anul trecut era socotit cel mai bun fotbalist de la Euro. Ce pasă i-a oferit lui Messi, care a marcat cu capul în care defensiva lui United ar fi putut scuipa seminţe! Şi apropo de insulari, mai lăsaţi-mă cu britanicii nobili, eleganţi şi elevaţi. Uitaţi-vă cum a int…

Pentru o fată din Câmpina

Am aflat acum câteva minute cazul de mai jos, din emisiunea lui Badea. M-a impresionat şi pentru faptul că fata care are nevoie de ajutor e din Câmpina, oraşul meu natal. Tocmai am vorbit cu mama să contribuim şi noi cu o sumă. Spun asta doar pentru că trebuie să se ştie faptul că niciodată nu voi folosi acest blog pentru a promova cauze umanitare pe care nu le susţin şi material. Aşa mi se pare corect. Dar să nu mai lungim vorba. Aflaţi aici toată povestea. Şi dacă doriţi să ajutaţi aveţi mai jos datele necesare.
BRD sucursala Campina, Campina,    Str Bd. Carol 1, Nr 62, Bl 17 A  RON: RO85BRDE300SV55380303000 EURO: RO28BRDE300SV55468743000 cod SWIFT: BRDEROBU

Waking Life

Când am plecat de la Cluj, Ana mi-a dat un film pe care abia acum am reuşit să-l văd. El se numeşte Waking Life şi este regizat de Richard Linklater, autorul celor două celebre Before Sunrise & Sunset. Dialogurile excelente din cele două filme romantice se regăsesc şi în Waking Life, de data asta poate chiar la un nivel mai profund şi ele sunt purtate de personaje digitale, personalizate fiind din actori reali (vă veţi lămuri din trailerul de mai jos).  Şi pentru că tot vorbeam de filmele cu Ethan Hawke şi Julie Delpy, aflaţi că ei apar şi într-o scenă din Waking Life. Wiki ne spune mai bine:
"Waking Life is about a young man in a persistent lucid dream-like state. The film follows its protagonist as he initially observes and later participates in philosophical discussions that weave together issues like reality, free will, our relationships with others, and the meaning of life. Along the way the film touches on other topics including existentialism, situationist politics, post…

I've Nothing But You On My Mind

Pentru verile nebune, toride şi nu neapărat britanice, lipsite de preludii primăvăratice, pentru cei care nu sunt melancolici doar toamna şi pentru cei cărora căldura de afară le aşează amintiri frumoase în cotidianul dominat de existenţa personajului central al respectivelor nostalgii.
(wow, mă uimesc pe mine însumi cu frazele astea uneori)

Fără nevoia unui preludiu

Image
Cu un oraş precum Clujul şi, în general vorbind, cu un loc ca Ardealul, poţi să faci direct amor, chiar nu e nevoie de o încălzire prealabilă. Am plecat acolo acum o săptămână, în ideea de a mă acomoda cu oraşul şi cu oamenii, înainte de a mă muta definitiv. Hait! Despre ce vorbim aici? Clujul m-a adoptat atât de firesc încât nu doar că m-am acomodat instantaneu, dar chiar mi s-a rupt sufletul la plecare. Iar acum deja fac calcule şi programul mutării definitive acolo, care preconizez că va avea loc peste două săptămâni.
Dimineaţa mergeam pe jos din Mănăştur în centru (îmi lua vreo 50 de minute de acolo de unde stăteam) şi îmi beam cafeaua la umbreluţele Stella Artois de lângă acel monument cu clopotniţă (mă puteţi înjura dar n-am reţinut în cinstea cui era erect). Adoram străzile, clădirile, căldura şi respectul oamenilor. Mă fascinau priveliştile cu oraşul, fie ele din cartierul Zorilor sau de la Belvedere. Clujul este un oraş cocoţat pe dealuri şi asta îl face şi mai special. M-a cu…

Losing Control - noul clip Byron

Tocmai a fost lansat. Deşi este filmat în Bucureşti, fanii Byron ştiu că melodia se referă la Music Pub-ul din Cluj, loc clasic de hang out & gigs al lui Dan Byron în perioada în care era vocalul trupei Kumm şi a petrecut câţiva ani acolo.
Se pare că totul se leagă mai mult sau mai puţin de Cluj zilele astea.


Push

V-am povestit în mai multe rânduri despre trupa Stilair din Malta. Dacă nu ştiţi despre ce este vorba, puteţi citi articolul din august 2007 sau pe cel din februarie 2008, unde puteţi asculta şi singurele două piese disponibile de pe albumul White Paris Lights, din păcate niciodată lansat. După 5 ani, Sylvan s-a gândit să-mi trimită şi o a treia piesă din cele 12 care ar fi alcătuit acest material, din păcate irosit. O puteţi savura în continuare, amestecată cu gustul amar generat de faptul că un album ce părea a fi senzaţional a rămas risipit prin calculatoarele câtorva oameni.



Stilair - Push

Părăsind regatul

Image
Servus. No bine, bată-v-ar, aflaţi că răgăţeanul de mine se va urca mâine dimineaţă într-un tren cu destinaţia Cluj-Napoca. Oficial nu este o plecare definitivă, deşi ar putea deveni aşa luni după-amiază, când am programat un interviu acolo. Ştiţi cum e, când îţi forţezi un pic norocul, el începe să ţină cu tine. După mai bine de o lună în care am aplicat exclusiv la joburi din Cluj, primul interviu a apărut la exact o zi după ce eu voi fi ajuns acolo în urma unei plecări de tipul "place your bets and roll the dice". Era însă cazul s-o fac, pentru a mă acomoda cu oraşul, pentru a-mi căuta o casă, un jupân care să mă angajeze şi aşa mai departe. Mi-e dor de Ana, mi-e dor de acest oraş pe care l-am mai vizitat de 4 ori până acum dar niciodată în ultimii 6 ani, mi-e dor de (încă) puţinii dar minunaţii mei prieteni de acolo.
Iar Clujul se pare că mă place la rândul său şi-mi iese în întâmpinare. Este un oraş care mi se va potrivi de minune, sunt convins de asta. Lucian, omul ală…

Stâng drept stângu' - avem album live Coldplay

Image
Este disponibil pentru download free, în mod oficial, începând de acum câteva ore. Poate fi luat de aici. Mi se pare cam ciudăţel titlul (LeftRightLeftRightLeft) dar cele 9 melodii care ne sunt oferite compensează pe deplin asta. M-am binedispus total ascultându-l, deşi azi chiar nu mai aveam nevoie de asta. Dacă Martin obişnuia să conducă lumea, cred că e rândul meu acum, hehe.


Stars Come Out

N-ai spune că e compusă de un DJ, aşa-i?


ATB with Heather Nova - Stars Come Out

See me rise, watch me fall.
I'm not steady at all.
'Cause sometimes life hurts like hell,
I know this too well.

When it's dark the stars come out
And for a moment we are saved.
Yeah, when it's dark in your darkest hour
Stars come out.

Birds fly south, winter's blue.
I'll put my faith in you.
'Cause sometimes life hurts like hell,
I know this too well.

But when it's dark the stars come out
And for a moment we are saved.
Yeah, when it's dark in your blackest hour
Stars come out.

Notes from the Universe

Image
Cum staţi cu optimismul? Cu entuziasmul, gândirea pozitivă and all that bullshit? Which is not actually a bullshit. Vă reamintesc ce vă spuneam de curând. Apoi vă trimit aici, poate vă tentează să daţi un subscribe. Ce sunt acele daily notes? Păi nişte mesaje scurte, inteligente, pline de umor şi foarte mobilizatoare, care-ţi sunt trimise zilnic în mail, precum vorbele de duh de pe post-its.
Ne spun chiar ei despre ce e vorba mai exact:

"These Notes are brief passages written by "The Universe," personalized with your name (and occasionally your personal goals and dreams), designed to remind you that you have, indeed, been given dominion over all things.

Notes from the Universe are unconventional, humorous, deeply insightful, and wildly popular! They're also free and sent out 5 days a week!"

Azi am primit şi eu primul mesaj personalizat, iată cum suna:

Act with faith, Bogdan. Prepare the way for your inevitable success. To the degree you can, behave as if your…

Powder Blue

Făcându-mi parcă în ciudă după ce acum câteva săptămâni o renegam, Jessica Biel tocmai a scos un film în care se prezintă după cum veţi vedea în continuare.
(Coane Ray Liotta, ai cam îmbătrânit, bag seamă...)

later edit: na că au scos pudibonzii ăştia de la Youtube clipul! Eh, îl găsiţi voi pe undeva..


858 - so far so good

E bine până acum, dar nu suficient. S-au strâns deja peste 300.000 euro dar mai e ceva de muncă până a ajunge la cei 500.000 necesari pentru a lansa un prim departament de chirurgie cardiacă destinat exclusiv copiilor, la spitalul Maria Curie. Hai să mai trimitem un sms la 858, şi aşa cred că am intrat cu toţii în noua lună cu factura mobilului. Iar 2 euro sunt un mizilic pentru noi, dar adunaţi de la mai mulţi contează foarte mult pentru micuţii cu probleme cardiace.
Thanks.

Music To Fuck On

Am căzut de acord cu o prietenă că piesa asta e numa' bună de.
Apropo, ne vedem sîmbătă la Depeche. Sper totuşi că vor cînta mai mult piese vechi.



Depeche Mode - Miles Away

Pe atunci nu aveam iPod iar societatea nu ne corupsese încă

După ce ne-am zbuciumat cu Manson şi am parodiat oraşe turistice nevinovate, e timpul pentru ceva mai paşnic. Aşa cum v-am spus, revin cu Sharleen Spiteri, în cadrul unei apariţii vocalo-acustice excelente, petrecută cu mai mult timp în urmă la MTV. Melodia se numeşte So In Love With You şi-mi trezeşte amintiri legate de un cd player portabil şi doi oameni care ascultau piesa asta la căşti într-un microbuz care-i ducea de la Alba la Cluj. Quite some time ago.


Pula. Şi nu oricum, ci chiar non-stop.

Aţi ascultat lamentabilul imn al turismului românesc? Deh, ce pretenţii putem avea, doar e compus de Moga. În ţara asta nimeni nu poa' să compună ceva, decât Moga. Acest Chuck Norris al muzicii mioritice. Niciun artist al showbiz-ului de suprafaţă nu e suficient de artist încât să compună singur, toţi sunt doar nişte interpreţi ai lui Moga. Dacă vrei să scoţi şi tu un cântecel, nu poţi, esti handicapat. Dar te salvează Moga, el îţi citeşte gândurile şi-ţi dă valoare ca artist. Îţi scrie versurile şi muzica. Ţie nu-ţi rămâne decât să dai pe goarnă. Tu nu exişti decât bucal, dar Moga rules.
Dar la naiba cu el. Vă arăt eu acum adevăratul land of choice. El este la Pula, acea localitate croată care ne provoacă zâmbete şi care, în atrasele şcolare comuniste, era trecută Pola, dintr-o pudoare socialisto-penibiloasă. Băieţii de acolo au făcut un site şi au scos chiar şi un clipuleţ pentru a-şi promova zona turistică. Acest film circulă de câteva zile pe net iar noi, românaşii, ne amuză…

Nietzsche pierdut printre metale

Cum azi m-am trezit cu chef de metale grele, mi-am adus aminte total întâmplător de o piesă a lui Manson, numită The Beautiful People. Am scos-o din dulap şi am băgat waţi toată dimineaţa. Pentru că ştiu că unii dintre voi vor strâmba rapid din nas, vă sfătuiesc să vă concentraţi pe ritmul bestial, susţinut de toba aia de mare efect. Iar dacă nu aveţi stomac pentru a urmări clipul sau mufa lui Manson, doar ascultaţi. Chestia cea mai tare este dată însă de versuri, care ascund un deep shit alambicat, aşa că de teamă să nu-mi prind cravata în încercarea de a vă explica o citez pe Wiki:

"Its lyrics discuss two major themes: what Manson refers to as "the culture of beauty", and that culture's connection to Friedrich Nietzsche's theory of master-slave morality — the song's "weak ones", who are "always wrong", are oppressed by and exist solely to "justify [the existence of] the strong" (the so-called beautiful people) [...]
The title of…

Sharleen Spiteri, o doamnă

Image
Cum ar spune chiar ea în piesa Halo: "She's so pretty / Her hair is a mess / We all love her / To that we confess"
Am remarcat-o atunci când trupa Texas, a cărei vocalistă şi cofondatoare este, îşi lansa albumul Greatest Hits, unul dintre cele mai faine de gen pe care le-am ascultat. Sharleen era doar o coafeză din Glasgow atunci când a lansat Texas şi, deşi este scoţiancă, prin ea curge sânge italian, maltez şi irlandez. Dacă stau bine să mă gândesc, această combinaţie de rădăcini se oglindeşte perfect în talentul, temperamentul şi stilul atât de special al lui Sharleen. Vocea ei inconfundabilă şi puternică deja a delimitat-o de trupă iar anul trecut a apărut şi primul său album solo, intitulat Melody, un material foarte catchy şi elegant (aveţi un preview pe site-ul oficial şi la MySpace).
Acum vreo 2 zile m-am încins la un duel de clipuri şi melodii pe blogul lui Carmen, prilej cu care mi-am reamintit cu multă plăcere de doamna Spiteri. Ţin minte că într-o vreme îmi dor…

A apărut al doilea clip de pe noul album U2

Este vorba de Magnificent, a fost filmat în martie în Fez, Maroc şi este la fel de fain ca şi melodia. A fost lansat abia acum câteva ore dar înainte să vă las să-l urmăriţi vă ofer un scurt pasaj din eternul meu manuscris, adică vă spun două vorbe despre acest cântecel. "Iniţial această melodie se numea French Disco şi s-a născut în Fez, Maroc, în vara anului 2007, în timpul unui jam session. Trupa a fost fascinată de puterea generată de succesiunea acordurilor. Bono spune că versurile au fost inspirate din Cole Porter şi că ele vorbesc despre un cuplu care îşi transformă viaţa în veneraţie. Daniel Lanois a contribuit şi el la scrierea versurilor şi a mărturisit că atunci când a făcut-o a avut în minte o locaţie imaginară din New York-ul anilor ‘50. Trupa Coldplay a folosit această melodie ca intro pentru mai multe concerte din cadrul Viva La Vida Tour. " ©Bogdan Anghel - "U2 - Sunete şi sensuri"

Câteva statistici de perete

Sper că aţi remarcat faptul că această pagină se încarcă mult mai repede de la o vreme. Am renunţat la multe porcărele inutile care populau peretele, pentru a vă face accesul mai uşor şi mai plăcut, atât din punctul de vedere al pacienţei cât şi din cel al privitului. Constat o afluenţă tot mai mare de musafiri, de la o vreme ei realizând o medie zilnică de peste 100 vizitatori unici, ceea ce este mai mult decât onorabil pentru mine, un blogăraş lipsit de notorietate. Bineînţeles, mulţi ajung aici fără să mă cunoască, din căutări Google, dar mă bucură şi faptul că The Fly on a Wall apare de regulă printre primele rezultate ale unui search care conţine cuvinte care se regăsesc în aceste pagini.  Înainte de a trece la câteva statistici pe care le pomenesc ca fapt divers aşa, vă rog să-mi semnalaţi dacă acea imagine desenată, folosită ca header, iese cumva din cadru. În mod normal nu trebuie să se întâmple asta şi dacă este aşa atunci aveţi voi o problemă cu browserul. Ok, să revenim. A…

Popoarele au soarta pe care şi-o merită

În continuarea articolului pe care l-am scris acum câteva zile, plin de siktir la adresa acestei naţii care se bate (la propriu) pe un mic şi-o bere gratis, vă ofer astăzi excelentul material scris de Ion Cristoiu în Jurnalul Naţional. Este intitulat "O naţiune de pomanagii" şi a fost inspirat din aceleaşi secvenţe groteşti. În concluzia articolului, Cristoiu îl citează pe Marx, venind la fix în asentimentul ideii subliniate de mine. 
"Televiziunile, nu numai cele de ştiri, dar şi cele generaliste, s-au delectat copios pe seama înghesuielilor şi încăierărilor provocate de momentul împărţirii bonurilor. Într-adevăr, acţiunea de la Parcul Izvor a oferit omului de bun-simţ secvenţe mai mult decât edificatoare pentru o mulţime turbată să dea pe gât o bere şi să înfulece nişte mici pe gratis.

Ca şi în anii anteriori, atât reporterii, cât şi comentatorii au dat curs unui clişeu în materie de judecată asupra momentului: cel de a condamna pe organizatori, pe Marian Vanghelie, în…

Talismanic

Din categoria melodiilor care necesită un obligatoriu consum în propriul dumneavoastră for interior, fără intruşi, vă invit la o nouă călătorie prin spaţiu, timp şi gânduri cu piesa care deschide secţiunea ambientală a noului album ATB.



ATB - Talismanic

Scriu iar pentru revista Sunete

Image
După o scurtă dar foarte frumoasă colaborare în perioada 2004-2005, când am scris un articol şi am contribuit la un altul pentru această publicaţie, dar mai ales am organizat împreună cu Sunete şi casa de discuri Zone Records lansarea unui album U2 în România, am reluat această colaborare, sper eu de lungă durată de această dată.
Primul articol, care apare în numărul pe care îl veţi putea cumpăra de la chioşcuri începând cu această săptămână, l-am scris despreSinéad O'Connor. Nu este un material cu o amprentă personală pronunţată, înainte de a mă documenta pentru articol eu ştiind despre această artistă cam ce ştia mai tot poporu', anume că ea e cântăreaţa cheală care a scos un mare hit la începutul anilor '90.  Pentru următoarele numere ale revistei pregătesc un articol despre Civil Twilight, o trupă senzaţională pe care eu o tot pomenesc pe blog de mai bine de un an, dar care este încă mult prea necunoscută. Click pe articol pentru a mări poza şi pentru a-l putea citi.

Easy

Pentru toţi aceia care savurează această melodie ca pe un leneş imn duminical, deşi ea nu este neapărat asta. Şi pentru cei care credeau că aveam de a face cu o piesă a trupei Faith No More.
Nu, Easy a fost compusă de Lionel Richie în 1977, la acea vreme solistul trupei Commodores.

El clásico alucinar

Ce derby! Real Madrid - Barcelona 2-6! (halucinantul scor evoluând aşa: 1-0, 1-3, 2-3, 2-6)
Ce goluri a dat Leo Messi dar mai ales ce pasă la primul gol al lui T.Henry! Când îl văd jucând uit imediat de figuristul C.Ronaldo..iar dacă Barca menţine acest ritm nu are voie să rateze UEFA Champions League anul ăsta.

Nimeni altcineva

Noi suntem de vină. Noi creăm mizeria. Noi suntem Nikitele şi tot noi suntem Salamii. Noi îi cerem la televizor, de aia ni se şi dau. Noi am născut ortodoxismul balcanic în cadrul căruia e normal să vii cu sticla de 2l după aghiazmă şi să te baţi pe ea. Noi l-am îmbogăţit pe Diaconescu, noi i-am trimis sms-uri cu DA şi NU şi tot noi deschidem gura larg şi zâmbitor cerându-i să ne bage rahat pe gât. Îl consumăm pe nerăsuflate apoi mai cerem o porţie. Şi încă una şi tot aşa. Noi am stabilit nivelul cultural şi tot noi am creat astfel acest cerc vicios.
Noi am creat căpşunarii, noi am lărgit peste măsură diaspora. Noi am preluat tot ce era mai slab calitativ şi noi am multiplicat acest kitsch. Tot noi inventăm (prost) în loc să adoptăm invenţii deja consacrate. Noi am am dat naştere cocalarului, noi am creat maneaua şi am reinventat telenovela. Noi am absurdizat tabloidizarea, noi am dus-o pe cele mai înalte culmi ale grotescului. Numai noi îl facem pe Dumnezeu să se simtă ridicol după ce …

Future Memories - Making of

În continuarea articolului precedent, vă prezint un film scurt, structurat în două părţi, realizat de André la el în studio odată cu noul său album. Le veţi putea vedea pe Roberta Carter Harrison şi pe Tiff Lacey, precum şi alte 4 voci prezente în cadrul acestui material. Veţi afla şi cel inspiră pe André atunci când compune, muzica lui fiind practic o călătorie, plecând de la faptul că din asta se naşte deseori, continuând apoi cu voiajul printr-o multitudine de sunete şi senzaţii şi terminând cu feelingul indus ascultătorului. Acela de travel. Iar asta se vede foarte bine şi în noul videoclip, L.A. Nights, pe care îl veţi viziona la final şi unde veţi remarca prin câte locuri a călătorit André recent, chiar şi Bucureştiul fiind captat în imagini. 






În zilele când nu ascult rock

Image
ATB - My Everything

Atunci îmi aplec urechea către un DJ german, pe numele său André Tanneberger, al cărui mare fan sunt de vreo 6 ani deja. Cunoscut mai degrabă după numele de scenă ATB, el reprezintă pentru mine evadarea perfectă din muzica făcută pe chitare şi tobe. Nu sunt genul clubber, nici pe departe, nu merg niciodată să mă pierd printre lasere cu ochelari de soare pe nas. De aceea nici nu l-am văzut vreodată pe ATB live, deşi a venit de nenumărate ori la Bucureşti. M-am convins la timp de faptul că un DJ set nu are nicio legătură cu ce ascultăm noi pe CD. Mai exact, ce face el pe scenă acolo sună total altfel, e mai mult o bubuială şi o mixeală de care te poţi lipsi.
Îţi rămân însă nenumărate alte opţiuni în care te poţi bucura de muzica lui. Cel mai bine ar fi să nu o asculţi pe boxele unui laptop. Foloseşte o combină puternică sau nişte căşti de calitate. Ia-l pe ATB cu tine pe drum neapărat, în maşină, pe tren când străbaţi ţara-n lung şi-n lat sau, cel mai fain, în avion câ…