Saturday, 28 March 2009

Jess pierde clar la Michelle şi Penelope

Gata! Fascinaţia mea totală şi necondiţionată pentru Jessica Biel, femeia pe care o consideram perfectă, e pe cale să apună. Nici nu are cum altfel, atâta vreme cât există Michelle Monaghan (see photo) sau Penelope Cruz, pe care evident că nu am descoperit-o abia acum dar ultimele filme în care am văzut-o mi-au arătat o femeie incredibil de senzuală. Şi perfectă din punct de vedere fizic. 
Este un articol despre filme, aşa cum vă place vouă, nu despre femei cum ar putea părea, aşa că hai să ne punem pe treabă. Deci am văzut Easy Virtue, pe care-l aşteptam cu interes... şi  pot spune că de fapt doar interesul pentru Jessica Biel mi-a dat răbdarea să-l urmăresc până la capăt. Filmul este drăguţel, dar cam plictisitor, despre o americancă (Jessica) măritată cu un englez şi care nu se integrează în familia ăstuia, având şi o soacră de coşmar jucată de Kristin Scott Thomas. Mi-a plăcut mai mult Cellular, unde Jessica are doar o apariţie pasageră, în schimb îi avem pe Chris Evans (cu care ea a făcut cuplu şi în filmul London), Kim Basinger, Jason Statham şi William H.Macy. O femeie răpită reuşeşte să dea un telefon, la întâmplare, trebuie să-l convingă pe respectivul aflat pe fir să o ajute apoi mai trebuie şi să-l ţină la telefon. Este un film foarte alert şi spectaculos.
Kiss Kiss Bang Bang este un thriller hilar cu Robert Downey Jr., Val Kilmer şi Michelle Monaghan (aplauze!) Nu vă zic ce şi cum, ar fi şi cam greu. În schimb aş putea să vă spun mai multe despre Elegy, filmat într-un superb New York, prezentat prin cadre ameţitoare filmate de sus, cu Ben Kingsley, Dennis Hopper, o fascinantă Penelope Cruz şi una mai trecută puţin, pe care o remarc numai în roluri de eternă milf, Patricia Clarkson. Filmul redă o poveste de dragoste pură şi lipsită de siropoşenii şi previzibilitate.
Ne mutăm acum la două filme cu altă creatură specială, Diane Lane. În caz că nu ştiaţi, este soţia lui Josh Brolin, om pe care l-am lăudat aici pentru modul cum îl joacă pe domnul W. în filmul cu acelaşi nume şi care, totodată, a apărut numai în filme de Oscar în ultimii 2 ani (No Country For Old Men, Milk). Dar să revenim. Killshot este foarte mişto, alături de Diane apărând revigoratul Mickey Rourke, Thomas Jane, Joseph Gordon-Levitt şi Rosario Dawson. Este un film despre tupeul de a lupta pentru tine şi despre ce înseamnă să fi la locul nepotrivit în momentul nepotrivit. Diane revine la un rol mult mai pământesc (vorba vine, cronologic avem altă ordine) în filmul Must Love Dogs, care, atenţie, nu e despre câini, ci este un film romantic condimentat de John Cusack (ce-mi place actorul ăsta), Christopher Plummer şi Dermot Mulroney.
Apropo de distribuţii atrăgătoare, trebuie să vedeţi Winged Creatures, un film despre cum se schimbă viaţa unor oameni obişnuiţi după ce au asistat împreună la o tragedie. Forest Whitaker, Guy Pearce,  Kate Beckinsale, Jeanne Tripplehorn (o mai ţineţi minte din Basic Instinct?), Dakota Fanning şi am spus destul. Trecem acum la două filme cu De Niro care-mi scăpaseră până acum. 15 Minutes (unde credeţi că e filmat? Şi chiar în 2001...) este un thriller interesant despre puterea mediei americane, despre ţara tuturor posibilităţilor, despre cum nimeni nu este responsabil de acţiunile lui. O să vă stric puţin plăcerea de a viziona acest film, dacă nu aţi făcut-o deja, şi vă spun că De Niro moare cu vreo 45 de minute înainte de final, cu toate astea filmul rămâne captivant până la capăt. Charlize Theron apare într-o singură scenă (probabil nu era aşa mare vedetă pe vremea aia) în schimb o avem pe superba Vera Farmiga pe toată lungimea...filmului.
Hai să vă spun şi de Godsend, poate cel mai slăbuţ film în care l-am văzut vreodată pe De Niro. Chiar şi pentru Greg Kinnear este un film sub standard, dar mă rog. E genul ăla de horror cu copii, văd că se fac tot mai multe din astea. De Niro este o mare sculă de doctor care clonează copilul unei familii, după ce acesta moare într-un accident. Evident, v-aţi prins, pe urmă încep să apară problemele. Mai bine încercaţi Jarhead, cu actorul ăsta care pare foarte promiţător, Jake Gyllenhaal. De fapt cred că a convins deja, că a fost şi nominalizat la Oscar pentru rolul celui de-al doilea poponaut din Brokeback Mountain, primul fiind răposatul Ledger. Acum că aveţi imaginea lui, puneţi-o lângă cea a lui Jamie Foxx şi Chris Cooper, în cadrul acestui film a cărui acţiune se petrece în Arabia Saudită. Nu avem de a face însă cu scene de război sau alte chestii de gen - filmul prezintă cele 175 de zile petrecute în deşert de o unitate militară, exact înainte de operaţiunea Furtună în Deşert, care durează practic doar 5 zile. Apoi soldaţii se întorc acasă, întrebându-se dacă au fost de vreun folos. Şi din acest film s-a inspirat Bono, printre altele, atunci când a scris White As Snow de pe ultimul album U2.
La final, din categoria "un film nu e mereu ceea ce pare din trailer", menţionez Vinyan. Să nu care cumva să vă pierdeţi vremea cu el. Aparent un thriller despre o familie care-şi caută copilul pierdut în tsunami, filmul ăsta s-a dovedit a fi doar un horror bizar, apăsător şi deprimant, cu un final idiot în care nişte copii dintr-un trib îi scot maţele soţului şi apoi o mamelesc cu noroi pe soţie (Emmanuelle Beart), într-un extaz şi o contopire cu natura de neînţeles pentru mine. Deci nu!