Thursday, 19 March 2009

Dimensiunile materiale şi lipsa decenţei

Mă declar frapat şi revoltat de uşurinţa cu care o categorie privilegiată a acestei planete (să spunem, fotbaliştii) câştigă sume obscene de bani, dar mai ales de modul în care se relaţionează cu aceste cifre. Atât ei, prin prisma lor de răsfăţaţi direct implicaţi, cât şi jurnaliştii de sport care menţionează salariile jucătorilor în comentariile lor. Orice urmă de bun simţ e de mult pierdută, simţul realităţii devine diform ca o fotografie la care ai aplicat efect de blur iar exprimarea referitoare la aceste câştiguri dezgustă de-a dreptul. 
Sunt de-a dreptul scârbit să aud jucători de fotbal, care câştigă în România de la 10.000 euro/lună în sus, cum declară chestii de genul "aş accepta şi un transfer în Arabia (acolo unde sunt sume efectiv astronomice în fotbal, în caz că nu ştie careva), am o vârstă, trebuie să-mi întreţin familia, să mă gândesc la viitor..." Păi mă, fi-ţi-ar starea a dracu' de arogant, miile alea de euro pe lună nu-ţi ajung să-ţi creşti familia?! Cum poţi să susţii asemenea afirmaţii în faţa unei ţări întregi în care milioane de familii n-au nici măcar 10 milioane amărâte pe lună? Taci dracului sau măcar formulează altfel frazele astea nefericite care-ţi ies pe gura-ţi îmbuibată. 
Tot în categoria acestor specimene grijulii şi de familie protectoare intră şi cei care nu sunt plătiţi la timp, din cauza problemelor financiare de la club. Of, sărăcuţii de ei, imediat ies prin presă cu declaraţii înduioşătoare despre ei, muritori de foame ce-au ajuns, şi despre viitorul familiilor lor. Soarele mamelor voastre, da' în bancă nu aveţi bani? Nu aveţi conturi care produc dobânzi lunare ce ar surclasa orice salariu decent? Nu aveţi bani rămaşi pe card? Nu aveţi afaceri?
Dar nici cu reporterii şi comentatorii nu mi-e ruşine. Deunăzi, referitor la un debutant în echipa naţională, cel mai "prost" plătit dintre componenţii lotului, am auzit exprimarea: "Bourceanu câştigă doar 2.000 euro pe lună". Să mori tu, doar atât?! Da, ştiu, este infim în comparaţie cu restul la care se făcea referire, dar înainte de toate este umilitor la adresa unei naţiuni sărace să apari în media cu astfel de formulări. Câţi dintre noi nu ar vrea să căştige "doar 2.000 euro pe lună"?
Dacă nu v-aţi enervat deja, vă ofer o listă cu cei mai bine plătiţi fotbalişti ai lumii. Hai să-i lăsăm pe fotbaliştii manelişti din Românica şi se ne uităm la crema mondială. Doar ca să ne revoltăm şi mai mult, nu de alta. Doar la primii trei dacă te uiţi şi te ia ameţeala: Ibrahimovic, Messi şi Kaka câştigă fiecare peste 700.000 euro într-o lună. Iar cei mai jerpeliţi din acest Top 50 primesc în cont "decât" 375.000 lunar. Bine, toată discuţia asta despre cât de corect este să câştige atât pentru ceea ce fac are de fapt două aspecte. Dacă priveşti simplist şi ciudos poţi spune "păi doar pentru că se antrenează şi dau cu piciorul în minge câştigă atât?! ce simplu e!" Da, e simplu şi nedrept, dacă raportăm strict calitatea şi cantitatea de muncă prestată la venit. Dar, dacă analizăm logic problema, trebuie să raportăm munca lor la câştigurile generate pentru echipă, club, patron, televiziuni etc. Iar în acest caz, cam fără excepţie, aceste salarii sunt perfect justificate. Nu ar fi nimeni nebun să plătească atât de mult nişte oameni degeaba. Ei produc audienţe, atrag lumea la stadion, vând catralioane de tricouri cu numele lor pe spate şi aşa mai departe. E simplu, ca în economia de a 11-a, dacă venitul depăşeşte costurile (aici intrând evident şi salariile) atunci toată lumea e mulţumită şi d'alde Zlatan pot trăi liniştiţi împreună cu multe alte generaţii după ei. Doar pentru că ştiu să dea într-o minge. 
Corect? Da. Sunt banii voştri, cocalarilor, nu spune nimeni că nu-i meritaţi. Dar nu vă pierdeţi minţile şi nu vă sloboziţi gura aiurea când vine vorba de aceste sume halucinante pentru cetăţenii ordinari ai mapamondului.