Posts

Showing posts from February, 2009

Din Bucureşti sau Roma, iată o compoziţie foarte bună

Image
Am (re)descoperit recent că şi trupele româneşti din mainstream pot compune muzică foarte bună. Mă refer la Bere Gratis, pe care i-am admirat foarte mult prin 2002 când au scos albumul Acolo Sus. Acum voi vorbi despre ultima lor piesă, Vacanţă la Roma, care din punct de vedere muzical este foarte tare, doar versurile par un pic simpluţe (sau poate nu le prind eu). Păi ce are melodia asta aşa special? Cam de toate. Instrumentele fac exact ceea ce trebuie pe tot parcursul piesei, nu există nevoie de retuşuri. Riff-urile chitarei, orga din fundal, clapa (care se suprapune perfect peste bass în cadrul acelui interlude), vocea lui Mihaiţă (care deşi dublată şi lucrată un pic în studio la refren oferă acea magnitudine exuberantă), totul e la fix. Luate în parte, instrumentele nu entuziasmează prin chestii sofisticate, dar luate la un loc ele produc o muzică vibrantă, care arde intens şi-mi aminteşte de White Heat-ul lui Stilair.

Rhapsody in Blue

Vă propun un mic exerciţiu. Numiţi cât mai multe lucruri în comun pe care le întâlnim în filmele lui Woody Allen. Dacă nu sunteţi admiratori ai acestui cineast (nici eu nu eram până de curând, considerându-l foarte insipid ca persoană şi lăsând această prejudecată să nu-mi permită să-i văd filmele) vă ajut eu. Păi în mai toate joacă şi el, şi nu oricum, ci chiar roluri de evreu, el asta şi fiind în realitate. Fundalul sonor este asigurat de muzică simfonică şi jazz. Fontul genericelor de început şi final este acelaşi în toate filmele. Rareori găseşti vreunul care să nu fi câştigat sau să nu fi primit nominalizări Oscar. Actriţele principale sunt piloase, adică femei care au avut relaţii la un moment dat cu Woody. Şi, nu în ultimul rând (ba chiar cel mai important pentru mine): mai toate aceste filme sunt trase la New York.
Probabil ştiţi, Woody s-a născut la NY (în Brooklyn, mai exact), apoi a ajuns în Manhattan pe care nu l-a mai părăsit. Pe lângă faptul că aici a realizat majoritatea…

The Millionaire, The Fag and The Joker

Image
Am urmărit în direct pe HBO ceremonia acordării premiilor Oscar (una mai intimă ca de obicei, aşa am perceput-o). Hugh Jackman a făcut o treabă foarte bună, fiind pentru prima dată prezentator şi asumându-şi un rol foarte greu, mai ales în cadrul micului show de deschidere, acolo unde favorita mea, Anne Hathaway, l-a ajutat din plin, demonstrându-şi calităţile de soprană. Foarte faină a fost şi ideea ca laureaţii pentru cel mai bun actor/actriţă să fie prezentaţi de către 5 foşti câştigători, la fiecare categorie în parte.  Aşa cum mă aşteptam, deşi a avut cele mai multe nominalizări, domnul Button n-a luat niciun premiu major, marele învingător al serii fiind Slumdog Millionaire. Dar iată cele mai importante premii, în ordinea în care au fost acordate:
Rol secundar feminin: Penelope Cruz (Vicky Cristina Barcelona) Scenariu original: Dustin Lance Black (Milk) Scenariu adaptat: Simon Beaufoy (Slumdog Millionaire) Rol secundar masculin: Heath Ledger (The Dark Knight) - impresionant, actorii …

Cel mai privilegiat spectator

Image
Lola, amica mea din New York care m-a salvat cu cazarea astă-toamnă, a început un mini-serial pe blog în care prezintă oraşul. Asta ca să mă îmbolnăvească de-a binelea. Îmi permit să citez un pasaj publicat azi:

Chiar daca este obositor, orasul e fascinant si merita un pic de atentie. Dupa atatia ani aici inca mai descopar cu placere cate o cladire absolut superba, un detaliu incantator. Una din placerile mele majore in oras este sa stau pe loc - fie pe treptele unei cladiri, fie pe o banca intr-un parc - si sa privesc "the world go by". Nu exista spectacol mai frumos, nici mai ieftin.

Puteţi citi articolul întreg aici. Vine primăvara, numai bine. Hai la New York.

Am prins peştişorul de aur

Şi nimic mai mult. Repede, să-mi pun 3 dorinţe.
Catre: TheFly
Saptamana aceasta, CV-ul tau a fost vizualizat de 5 companii.
Compania                                Data vizualizarii  OrasJudet Pestisorul De Aur Import Export S.r.l18-02-2009    BucurestiBucuresti

Călătorie cinefilă

Image
Se apropie Oscarurile, e weekend şi vremea e naşpa aşa că luaţi-vă punga cu popcorn şi haideţi încoa'. Începem cu Strictly Sexual, că tot e vreme de făcut copii. Ăsta e un film despre două tipe fiţoase din L.A. care angajează doi roughnecks ca să le-o tragă, în mod regulat (vai, ce joc de cuvinte!) Bineînţeles, la un moment dat cei doi le cad cu tronc. Drăguţ filmul, spune câteva adevăruri. Rămânem în oraşul îngerilor şi mergem să-l vizităm pe Samuel L.Jackson, un poliţist rasist care se pune pe hărţuit un cuplu interracial, în Lakeview Terrace. Tot în California este şi Henry Poole, într-un film impresionant despre credinţă. Luke Wilson (foto) face un rol aparte, eu unul îl văzusem în comedioare caca maca. Alături de el este Radha Mitchell, o actriţă care îmi place tot mai mult. Henry Poole Is Here are un soundtrack fain şi este regizat de Mark Pellington, omul care a realizat unul din clipurile One de la U2 şi totodată spectaculosul U23D pe care îl vom vedea în curând la Moviepl…

Onionism

Image
Liderul trupei Kumm şi, totodată, chitaristul meu preferat din Românica, îşi va lansa luna viitoare primul album solo, intitulat (aplauze!) Sex With Onions Nu ştiu ce vrea să spună dar nu mă sperie, dacă aveţi curiozităţi kinky vi le puteţi lămuri la lansare.
Trupa Kumm va lansa şi ea un nou album, prin toamnă, care sper că va include şi melodia care deja este un bonus nelipsit la concerte, anume Sex With (cine ghiceşte?! )....... Animals, doamnelor şi domnilor!
Mai presus de aceste chestii zoofilo-legumicole stă însă muzica de calitate iar eu vă invit s-o descoperiţi.


Magnificent: This Is the new U2

Image
După 4 ani şi 3 luni (cea mai mare distanţă dintre 2 albume de studio) avem acum noul material U2. Bineînţeles, a scăpat pe net înainte de lansare: un site australian l-a oferit pentru download contra cost şi atâta a trebuit. L-am ascultat şi pot spune că am o părere mult mai bună acum decât cea (pripit) formată după ascultarea acelor 30 de secunde din fiecare piesă. Este un material foarte antrenant, care îmbină foarte fain noul sound U2 (veţi descoperi chestii pe care nu le-aţi mai auzit pe discurile precedente ale trupei, chit că ele au trecut prin aproape toate stilurile muzicale posibile) cu clasica şi inconfundabila amprentă pentru care The Edge merită toate onorurile. Şi, apropo de chitaristul U2, trebuie să spun că este spectaculos în multe momente ale acestui No Line On The Horizon. Iar producătorii Eno şi Lanois şi-au făcut treaba foarte bine, ca de obicei. Fanii din lumea întreagă sunt în transă şi au bombardat forumurile cu primele impresii. Pe ale mele vi le-am spus, nu …

Ferocious, Mr.Pacino!

Aşa cum există filme fascinante şi actori inegalabili, la fel sunt şi scene memorabile, care nu pot fi jucate decât de genii. Oricine altcineva le-ar încerca ar fi ridicol. Un astfel de exemplu avem în Heat, film care poate rămâne în istorie pentru simplul fapt că este unul dintre puţinele care oferă privitorilor fabulosul cuplu Pacino - De Niro. Atenţie mare, avem aici o bucată din personajul adorator de femei pe care Al îl joacă (de Oscar) în Scent of a Woman:

Alan Marciano (Hank Azaria): Why'd I get mixed up with that bitch?! Vincent Hanna (Al Pacino): 'Cause she's got a GREAT ASS! And you got your head all the way up it! Ferocious, aren't I? When I think of asses...a woman's ass...something comes out of me.

I Happen To Like New York

Well, I do, what about you? Îndrăgeşti cel mai filmat, fotografiat şi cântat oraş din lume? Eu spun că este chiar şi cel mai frumos. Aşa că, din grămada de memorii de orice natură, extrag acum un cântec scris de Cole Porter în 1930. Ce vremuri, Empire State nici măcar nu se ridicase. Este o compoziţie monotonă, care nu poate fi apreciată decât de un adevărat new-yorker, indiferent unde s-ar afla el. 
Come on, Judy, I bet you loved New York.


Mărunţişuri preponderent olfactive

Dimineaţa nimic nu se compară cu mirosul cafelei. Nu neapărat al celei care fierbe în ibric sau abureşte în cană, cât cel al cafelei propriu-zise pe care o adulmec cu nasul înfundat în cutie. Se asortează perfect cu mirosul de ziar, iar adiacent, foşnetul său matinal este la fel de plăcut ca zgomotul făcut de lingura care amestecă în cafea. Apoi mă mut în sufragerie la biroul flancat de o biblioteca înţesată de cărţi vechi, pe care nu le citesc, dar care miros şi ele frumos. Astfel, până şi pagina asta de blog parcă miroase a carte veche.  O zi ispititoare vă doresc!

Un rezultat interesant

Image
Este cel generat de poll-ul care a ţinut header-ul acestei pagini până azi. Eram curios care sunt temele pe care voi le găsiţi a fi cele mai catchy pe acest blog. După cum se vede, trei dintre ele s-au evidenţiat în mod clar. Voi comenta pe scurt aceste rezultate. Faptul că majoritatea intră aici pentru articolele de tip jurnal îl iau ca pe un compliment. Sunteţi interesaţi de mine ca persoană, prin urmare vă mulţumesc. Mai ales că acest gen de articole nici măcar nu se bucură de un tag aparte, puteţi remarca asta în dreapta la Fixations. Locul doi, filmele. Măi să fie, asta da supriză! Nu mă aşteptam. Am început să abordez în mod constant acest subiect acum un an şi ceva, prinzând repede gustul şi remarcând că lumea a început să mă apeleze pentru recomandări cinefile. Dar nu mă gândeam că acest topic se va clasa atât de sus, mai ales că eu nu sunt nici pe departe vreun critic de film, ci doar un pasionat al fenomenului care înşiră pentru voi nume de pelicule din care puteţi alege c…

Manolo, iată cum trebuia procedat

Avem următoarea scenă, petrecută aseară în direct la tv. Avem respectivul cercopitec, membru de clan, şi avem respectivul moderator, căruia i se spune Manolo.



Păi mă, futu-ţi morţii mă'tii astăzi şi mâine de bişniţar ordinar, să dea dracu' în tot neamu' tău dacă nu opream emisiunea, încuiam uşa şi te făceam un 1 la 1 prin tot studioul, ştergeam cu tine pe jos şi pe urmă te puneam iar să vorbeşti, să vedem dacă ai fi avut clonţul la fel de spurcat. Apoi te legam de scaun şi intram iar în direct cu tine, piticanie ordinară. Aş fi afişat un rânjet bestial (la propriu) şi aş fi continuat emisiunea. Şi te lăsam legat acolo până tu te căcai pe tine, da, tu, nu moderatorul, aşa cum afirmai, tare în gură şi grobian cum eşti. Manolo, bagă la cap ce spun. În caz că mai chemi astfel de slumdog millionaires la emisiune. Deşi bine ar fi dacă s-ar lecui presa odată şi odată de încercarea de a face audienţă cu ajutorul unor astfel de personaje.

Frumoasa din Brooklyn

Image
O cheamă la fel ca pe soţia marelui Shakespeare şi s-a născut acum 26 de ani, peste râu de Manhattan. A fost soprană timp de 2 ani, apoi a obţinut un rol într-un mini-serial tv. Ulterior a ajuns să fie comparată cu Judy Garland şi Audrey Hepburn iar mie mi-a atras atenţia prin nominalizarea la Oscar de care se bucură în acest an, aşa că am urmărit-o curios în Rachel Getting Married, acolo unde face un rol total diferit de cele cu care obişnuise publicul până acum (lucru de care m-am convins ulterior). Anne Hathaway, despre ea este vorba, va avea o concurenţă foarte serioasă pentru obţinerea statuetei (Kate Winslet, Angelina Jolie şi Meryl Streep) dar contează mai puţin dacă va triumfa sau nu. Are tot timpul şi dacă nu va reuşi acum o va face cu siguranţă în alt an. Calităţile ei actoriceşti sunt pe măsura frumuseţii şi naivităţii ei (atenţie, există şi un sens bun al acestui cuvânt). Mi-a plăcut în rolul care a adus-o la un pas de marea distincţie a Academiei, aşa că i-am scanat puţi…

The Dark Knight

Image
Când am anunţat nominalizările Oscar am omis acest film, în mod bizar şi nedrept nu apărea în sursele mele. Dar ce aflu despre el mă minunează. Candidează pentru nu mai puţin de 8 premii, iar pe imdb.com este deja pe locul 5 în topul all time! Este ultimul film al lui Heath Ledger, nominalizat pentru cel mai bun rol secundar masculin, iar el se alătură unei distribuţii excelente: Christian Bale, Aaron Ekhart, Michael Cain, Gary Oldman, Morgan Freeman, Eric Roberts. Pentru mine are un singur dezavantaj: face parte din seria Batman, pe care eu nu o gust, dar văd că este considerat o adevărată capodoperă aşa că voi urmări acest film.

p.s. Din ce am văzut la premiile BAFTA, fac pariu că Slumdog Millionaire va fi marele învingător de la Oscaruri, deşi din pole position pleacă domnul Button şi al său curios caz Şi încă o chestie: observ că vă place mult tematica cinefilă a acestui blog, aşa că vă anunţ că foarte curând vă voi prezenta o superbă actriţă new-yorkeză

Post mortem

Asistăm în aceste zile la o efuziune naţională (ba chiar multi-naţională), generată de tragicul deces al handbalistului român Marian Cozma. Nu e cazul să detaliez, cunoaşteţi povestea, doar este prezentă non-stop pe toate canalele şi pe prima pagină a ziarelor. Să fie clar: ce i s-a întâmplat acestui băiat este inuman, devastator, nedrept, strigător la cer şi aşa mai departe. Ca în cazul oricărei persoane care ar păţi asta la aşa o vârstă şi fără niciun motiv. Toată mila şi compasiunea pentru familie şi pentru colegii şi prietenii săi.

Însă acum vreau să ma detaşez puţin de marea aceasta de oameni care-l plâng pe Marian deşi nici nu auziseră de el înainte de incident. Sincer să fiu nici eu nu auzisem şi sunt convins că asta e valabil şi pentru mulţi dintre voi. Vă propun să nu ne arătăm mai afectaţi decât suntem şi să ne delimităm de acei gură-cască pe care îi vedeaţi în preajma cortegiului funerar. Ca să fiu şi mai exact, susţin ideea că omenirea, în general, are tendinţa de a exage…

Crime

V-am promis că revin curând cu Najwajean aşa că pentru azi avem o piesă de pe ultimul album al trupei, intitulat Till It Breaks. So, this is (a) Crime.

Curat murdar, coane Niculae!

Image
Azi în ProSport, interviu cu dinamovistul Marius Niculae:

"Lobonţ şi Tamaş au plecat la naţională. Tu aşteptai să fii chemat?
Nu prea mă aşteptam. Ţi-am zis, nu prea am jucat, am stat accidentat, deci speranţele mele pentru o convocare au fost mici.

Selecţionerul are alte motive. Spune că nu te-a chemat pentru că ai înjurat Steaua.
Imediat după ce am făcut acel lucru, am avut tăria de caracter să îmi cer scuze. Nu am vrut să jignesc pe nimeni. A fost un incident sau nici nu ştiu cum să-i spun. Şi nu sunt eu primul care apare la televizor în astfel de conjuncturi. Înaintea mea au fost mulţi. Gigi Becali vorbeşte numai în beep-uri. Nea Piţi ştie însă mai bine ce are de făcut. Îi respect decizia.

Dacă ar fi să faci încă o dată acest gest, l-ai mai face?
Da, însă cu o condiţie: fără camere de filmat!"

Oare doar eu sunt siderat de absurdul acestei declaraţii? Deci domnule, să fim înţeleşi: omul îi dă cu muia 'nainte, dar apoi, dovedind o incredibilă tărie de caracter, are puterea s…

Te-ai băga pentru altul?

Acesta este articolul nr. 500 pe acest blog şi el vă propune o temă de gândire. Nu ştiu cât de interesantă, dar cu siguranţă importantă şi (din păcate) "la modă". Aţi auzit desigur despre cazul handbalistului asasinat într-un club din Ungaria. Se pare că el ar fi intervenit pentru o chelneriţă care era agresată de nişte mafioţi tuciurii, fiind apoi înjunghiat. Nu este nici primul şi nici ultimul caz în care cel care intervine în aplanarea unui conflict o păţeşte. Avem un alt exemplu foarte recent şi la fel de mediatizat, cel de la Braşov. Şi chiar şi aici în Berceni s-a petrecut o nenorocire asemănătoare anul trecut.

Ce e de făcut? Sau ce ai face tu mai exact? Cum reacţionezi când vezi că un semen de-al tău este agresat, fizic sau verbal? Te faci că plouă, întorci privirea, te îndepărtezi? Sau te implici? Iar dacă o faci, cum anume? Desigur, dacă vă puneţi aceste întrebări acum o să spuneţi că depinde de situaţia în sine. Normal. Depinde cine e agresorul, cum arată el sau c…

S-au acordat gramofoanele

Azi noapte s-au decernat premiile Grammy. Fostul membru Led Zeppelin, legendarul Robert Plant, a cucerit 5 dintre ele cu albumul Raising Sand. Şi Coldplay au luat câteva, inclusiv pentru cel mai bun cântec al anului şi cel mai bun album rock (Viva La Vida peste tot). Am parcurs destul de fugitiv lista laureaţilor şi vreau să specific că, oricât de mare admirator al lui The Boss aş fi, consider aberant să-i acorzi premiul pentru cel mai bun cântec rock pentru o piesă care nici rock nu prea e şi nici grozav nu sună (adică aceasta), în detrimentul unei melodii cum ar fi House of Cards. Bine măcar că Radiohead au câştigat la cel mai bun album alternativ al anului, cu In Rainbows.  În fine, să fie la ei acolo. U2 au fost prezenţi la ceremonie dar nu au concurat că nu au avut cu ce. Şi oricum le ajung Grammy-urile obţinute până acum (cele mai multe din istorie alături de Stevie Wonder). Dar nu au stat degeaba: au cântat Get On Your Boots, pentru prima dată live.

"Tenisul, aşa cum îl ştiam, în vârstă de un secol şi ceva, a fost rănit mortal acum la Melbourne"

Citatul îi aparţine lui CTP iar întregul său articol legat de meciul despre care am scris şi eu de 2 ori poate fi citit aici. Printre alţii, despre acest eveniment sportiv total al acestui început de an au mai scris:
Adrian Georgescu
Ovidiu Ioaniţoaia
Radu Naum

Bono, noul membru al familiei

Image
Nu vă impacientaţi, liderul U2 nu a devenit subit socră-miu, deşi nu m-ar deranja să-i fur vreuna din fete. Bono este noul nostru câine, botezat aşa de tata şi alintat deja până acum în multe feluri: Boni, Boniţă sau Bonişor, cum îi spune bunica. Pui de labrador împerecheat cu altă rasă pe care nu o cunoaştem dar nici nu prea ne interesează, Bono este un căţeluş foarte drăcos, care muşcă şi roade tot şi este extrem de simpatic.






Greg's Flash of Genius

Image
Îl ştiam numai din roluri secundare, majoritatea de loser/sucker. Cu toate astea nu era un actor oarecare, primind chiar o nominalizare la Oscar pentru rolul său din As Good As It Gets. A fost nevoie să văd Flash of Genius pentru a mă convinge definitiv de potenţialul lui Greg Kinnear (foto). Un film foarte bun care prezintă povestea lui Robert Kearns, inventatorul ştergătoarelor intermitente de parbriz. Aparent o chestie banală, nu-i aşa, dar ideea a fost furată de Ford şi astfel Kearns, excelent jucat de Greg Kinnear (în cel mai bun rol al său de până acum), dă în judecată marea corporaţie şi se reprezintă singur, după ce toţi avocaţii îl abandonaseră, considerând absurd un astfel proces. După 12 ani, timp în care până şi nevasta îl părăseşte, inventatorului i se face dreptate. Nu rataţi acest film oarecum subestimat de critici, o să merite efortul.
Şi pentru că ştiu, nesătulilor, că mai vreţi un maldăr de filmuleţe, puneţi-vă pe notat. Sunt gata să pariez pe 100 bilete la Movieplex …

Se schimbă vremea, dar şi vremurile

Această primăvară precoce care ne-a izbit azi m-a făcut să o iau la pas prin cartier. Eram în căutarea unei frizerii dar şi al unui moment relaxant şi iată că vremea frumoasă mi l-a oferit. Într-un părculeţ se strănseseră zeci de pensionari la table, şah şi rummy, iar numărul privitorilor îl depăşea clar pe cel al competitorilor. Copiii se dădeau în leagăne, nişte tanti citeau ziare pe o bancă şi peste tot te împiedicai de talciocurile improvizate pe trotuar. "Măi să fie", m-am gândit, "asta e vreme taman bună să te-ndrăgosteşti!" Hmm, uşor de zis, dar e mai greu cu dulcele în ultimul timp. Cred tot mai mult că vremurile în care cădeai în limbă după cineva au apus. Sau, mai bine spus, apun odată cu vârsta. Floricelele, fluturaşii, stelele de pe cer şi păsărelele din copaci, ştiţi voi, toate rahaturile alea frumoase, au devenit acum mult mai greu de găsit. Nu prea mai mă îndrăgostesc, dragilor (dar în special dragelor!) Şi nu se pune problema că n-aş avea cu cine sa…

Najwa Nimri

Image
Nu este prima dată când descopăr un artist pe coloana sonoră a unui joc video. De data aceasta este vorba despre o artistă din Spania (actriţă şi cântăreaţă în acelaşi timp), pe numele ei ciudat şi frumos Najwa Nimri. În 1996 a format grupul Najwajean, alături de producătorul şi chitaristul Carlos Jean, dar a lansat şi trei albume solo. Din ce am ascultat până acum pot spune că muzica ei este deosebit de catchy şi vă puteţi face şi voi o idee despre asta pe site-ul oficial sau la MySpace.  Acum vă las cu Drive Me, piesa care mi-a atras atenţia la început şi cu sentimentul că voi reveni curând la muzica madrilencei. 

The Bourne Trilogy

Image
Matt Damon este Jason Bourne, un fost agent CIA care suferă de amnezie şi se luptă cu oamenii corupţi din organizaţie care s-au folosit de el şi acum îl vor mort. Şi asta nu doar o dată, ci pe parcursul a trei filme extrem de alerte şi bine făcute, care te poartă prin mai multe oraşe din Europa, prin India, Maroc şi New York: The Bourne Identity (2002), The Bourne Supremacy (2004) şi The Bourne Ultimatum (2007), acesta din urmă obţinând chiar trei Oscaruri la festivitatea de anul trecut. Pe ţeavă este şi partea a 4-a, pentru care s-a început munca acum câteva luni. 
Ştiam de aceste filme dar nu le văzusem, până zilele astea când le-am consumat pe toate la pachet. Ceea ce vă recomand şi vouă.  (băi Matt, dă-ţi ceafa la o parte şi lasă-ne să ne benoclăm la superbul skyline new-yorkez!)

Traducerea şi (mai ales) adaptarea

Image
De multe ori când privesc un film sunt amuzat (sau uneori de-a dreptul oripilat) de traducerile care mi se perindă prin faţa ochilor. Am descoperit greşeli flagrante atât în subtitrările luate de pe net, făcute probabil de cine ştie ce băieţi de băieţi, dar chiar şi în filmele de la TV, unde aş spune că-s impardonabile. Am şi exemple aşa că hai să ne distrăm.

Una dintre cele mai de comă traduceri care-mi vin în minte este comisă de HBO. Într-o scenă jucată de Wesley Snipes, el spune la un moment dat ceva de genul "I'm not a guy with a suit and a condo", acest condo fiind informalul de la condominium, adică apartament spaţios sau complex de apartamente. Ei bine, cum au tradus ăştia? "Nu sunt un tip cu un prezervativ în buzunar"  Haoleu! Condo-ul l-a confuzat rău pe pezevenghiul traducător, care s-a gândit la condom apoi a adaptat el cumva, să iasă fraza.

Dar cel mai rău mă enervează traducerile titlurilor de filme. Sunt efectiv jenibile, multe efectiv neavând n…

Mercenari sau impresionişti?

Mă disperă întrebările care se pun la un interviu. Majoritatea lor. Angajatorul încearcă să vadă ce te motivează să optezi pentru respectivul job şi dacă eşti potrivit pentru el. Până aici nimic nu sună aiurea, privit în teorie aşa. Dar hai să fim serioşi. De ce dracu' te duci la un job? Pentru bani. Să ai din ce să trăieşti, să-ţi plăteşti facturile, să mai faci una alta. Ah, poate unii vor o "carieră de succes". Dar asta pentru ce o fi? Păi pentru bani mai mulţi, implicit. Că doar nu vrei succes profesional doar ca să-ţi apară poza în ziar sau ca să primeşti o placă "plină de recunoştinţă" de la şef, pe care ţi-o aşezi mândru pe birou dar, în definitiv, te uşurezi pe ea.

Suntem mercenari, hai să nu ne mai ascundem. Muncim pentru bani iar marea majoritate este dispusă să aibă un job care-i displace atâta vreme cât este plătită decent. Ştiu că exista un studiu care spunea că doar 10% din oamenii care muncesc fac ceea ce le place. Deci tu, angajatorule, ar treb…

Rafa, you're the man!

Image
Ani de zile Roger Federer a dominat autoritar tenisul mondial. Este clar că acele vremuri au apus, cel puţin pentru moment. Rafael Nadal tocmai l-a învins din nou, câştigând Australian Open şi dovedind încă o dată că este naşul său, singurul jucător pe care elveţianul nu reuşeşte să-l dovedească. Ba mai mult, Federer este condus cu 13-6 în meciurile directe. Şi, ţinând cont că este cu 5 ani mai tânăr, zic eu că Rafa are toate şansele să-i doboare, în timp, recordurile lui Roger (am ţinut cu spaniolul, se vede, nu? )
Incredibil momentul de la premiere. Federer (denumit de-a lungul timpului Extraterestrul sau Mr.Perfect) nu a putut vorbi din cauza emoţiilor care s-au transformat în plâns, în timp ce Nadal îl aplauda extrem de sincer de pe margine. Apoi campionul i-a cerut scuze că i-a răpit şansa de a egala recordul lui Pete Sampras, cel care încă are în palmares cele mai multe titluri de Mare Şlem. Am asistat azi la încă o demonstraţie totală de tenis şi fair-play ce mă face să cred că…