Thursday, 1 January 2009

Răscruci

Cel mai rece Revelion din ultimii 10 ani a fost cel mai cald pentru mine. Cred că din anii '80 nu mai trecusem în noul an alături de ai mei. Acest Revelion liniştit (şi confirmat), de care vă vorbeam în decembrie, m-a găsit refuzând două oferte de a petrece, care nu mă încântau în mod deosebit, şi astfel am făcut şi eu cam ce-a făcut cea mai mare parte a orizontului meu de cunoştinţe virtuale sau reale: am rămas acasă. Astfel am remarcat că:
  • Un Revelion în liniştea căminului (sau în jurul focului, aşa cum spune tata) nu este cu nimic mai prejos decât un party cu prietenii, fie el şi reuşit. Ba chiar te trezeşti fără acea mini-depresie de sfârşit de sărbători şi început de an, când artificiile şi şampania s-au terminat.
  • Nu am scăpat de manele şi de manelari şi nici nu o vom face prea curând. Toată noaptea am fost asasinaţi de un vecin cu bairamul lui de căcat şi de duduielile cu iz oriental care zgâlţâiau blocul. Ca un roacăr de calitate ce este, tata a ripostat cu un AC/DC în forţă, această piesă fiind power-play. Mai mult decât atât, pe vreo 4 canale tv am văzut manele din plin în programul de Revelion. Noi suntem cocalari iar ei ne dau ce se cere. E simplu. Iar unde nu erau manele, era Marceeeellllll Paveeeeellll, care jongla aşa de bine între emisiunile live că deja putea fi socotit noul Houdini.
  • Artişti cum ar fi Enrique, Jennifer Rush, Kaoma, Corona, Fun Factory, Nana sau Bonnie Tyler au două lucruri în comun: sunt atât de expiraţi încât dacă îi consumi poţi face o toxiinfecţie muzicală şi toţi cântă de Revelion în ţara dinozaurilor resuscitaţi, anume România.
  • La miezul nopţii a fost mai anemic ca în alţi ani. Şi arsenalul şi personalul, ca să spun aşa. Iar pe la 1.30 - 2.00 vedeam deja lume care se întorcea acasă. Poate că uşor-uşor renunţăm şi noi la a mai considera Revelionul petrecerea anului şi ne aliniem la stilul occidental. Ei bubuie şampania la miezul nopţii apoi, de regulă, se culcă, ştiind că adevăratele petreceri se pot întâmpla oricând pe parcursul unui an.
  • Nu am scăpat de mesajele şablon trimise la toată lista, dar anul ăsta au fost mult mai puţine iar cei dragi chiar au ştiut să le personalizeze frumos.
  • Prietenii mei din America nu m-au uitat, Suzi spunându-mi aşa:
    "Acest colt de lume ti-a primit urarile de sarbatori si chiar daca nu a avut timp sa-ti raspunda s-a gandit la tine si a urmarit tot ce ai scris.
    Noi ne-am refugiat intr-o casuta din varful unui deal din West Virginia unde o sa petrecem Anul Nou cu copiii. Am fost aici si asta vara si ne-a placut foarte mult. Am avut cateva zile gatite in straie de primavara, atat de cald a fost. Am profitat din plin de ele si am mers cu bicicletele si pe jos pe cararile unui State Park cu nume foarte hazliu pt noi: Cacapon. Strabatand America realizez de ce atatea neamuri au ravnit-o si i-au trecut prin foc si sabie locuitorii de bastina.
    Iti doresc ca anul care vine sa-ti aduca toate minunatiile la care visezi si speri".
  • .... şi nici eu n-am uitat America. Există un singur alt loc unde aş fi vrut să fiu la intersecţia anilor. El este denumit răscrucea lumii şi azi-noapte au petrecut acolo cam 1.000.000 de oameni. Iată cam cum decurgeau lucrurile:


Mulţi ani frumoşi şi noi vă doresc şi alegeţi bine la răscruci!

2 comments:

The Fly said...

Iata si momentul trecerii in noul an, in cel mai reprezentativ loc din lume pentru acest eveniment, the crossroads of the world, Times Square, New York. A fost si Frank acolo si toata lumea canta cu el, fabulos!
http://www.youtube.com/watch?v=ouVd3VePcik

Druida said...

Da, si in virf de munte, la Sohodol, a iesit mai bine a doua noapte de Revelion decit prima... dar a fost frumos, mai ales pentru o 'incepatoare' in ale iernii la munte ca mine! :P

Post a Comment