Reconsideraţi pulimea

Aflu deloc surprins că plecarea mea din multinaţionala unde am lucrat mai bine de 3 ani a produs ceva regrete, atât afective cât şi tehnice, dacă pot spune aşa. Cei care nu-mi vor simţi lipsa ca persoană o fac deja ca şi angajat, pentru că, bun sau prost cum eram, făceam o treabă care acum a rămas în aer şi care regulează direcţia celor rămaşi pe acolo. Oamenii au intrat în fibrilaţii şi dacă nu ştiau următorul banc îl află acum:

De ce nu-şi iau managerii niciodată vacanţă?
Pentru că s-ar vedea că firma merge la fel de bine şi fără ei.

Cum s-ar spune: nu e poantă, da' e bună. De multe ori lipsa unui angajat de la baza piramidei (cum ar fi, să spunem aşa la întâmplare, un pulea care linge facturi) se simte mult mai acut decât lipsa unui director. Ăştia de regulă sunt eleganţi doar din punct de vedere vestimentar şi au impresia că haina face omul. Mă, nu prea.
Mai vorbim dar nu acum, am CV-uri de făcut şi oferte la care trebuie să răspund.

Comments

  1. tot raul spre bine, Bogdan, o sa vezi ca o sa-ti fie mai bine unde vei ajunge. There's really a reason for everything and things are always heading straight for balance.

    ReplyDelete
  2. iti doresc numai bine si sa te bucuri de tot ce e in jurul tau - 'super hottie'

    ReplyDelete
  3. ??? Ok, mie-mi spui DUPA ce raspunzi la oferte si alegi the best one! :P

    ReplyDelete
  4. Bafta multa. Remember: you are a winner.
    Miss you.
    IM

    ReplyDelete

Post a Comment

Popular posts from this blog

Ce trebuie să faci și ce trebuie să eviți atunci când ești părăsit

Despre The Irishman