Wednesday, 28 January 2009

Hai la moşu' cu filme

Avem mari şi bune, cu gust de...popcorn. Am reuşit să acopăr cam toată gama de la Oscaruri, aşa că anul ăsta voi privi ceremonia în deplină cunoştinţă de cauză. Slumdog Millionaire este un film interesant, frumos, dar parcă nu de 10 nominalizări câte a primit. Este povestea unui copil de mahala, care ajunge să concureze la "Vrei să fii miliardar?" şi reuşeşte să câştige potul cel mare prin isteţime dar şi prin noroc. Practic răspunsul la majoritatea întrebărilor se găsea în câte o întâmplare din copilăria sa, care ne este prezentată în paralel cu concursul. Mi-a plăcut mai mult The Reader, foarte mişto ideea filmului, cu o Kate Winslet mult mai bună ca în Revolutionary Road. Dar parcă şi mai fain mi s-a părut The Visitor, un film cu o singură nominalizare anul ăsta (dar una importantă - Richard Jenkins, pentru cel mai bun rol principal masculin). Un profesor văduv, plictisit şi plictisitor, găseşte în vechiul său apartament din New York un cuplu de imigranţi ilegali. Le permite să stea cu el până îşi găsesc altă locuinţă şi astfel descoperă muzica şi prietenia, precum şi o posibilă parteneră de viaţă în mama băiatului. Jenkins joacă rolul new-yorkezului paradoxal dar tipic, adică acela care nu a vizitat nici măcar o dată Statuia Libertăţii şi nici nu a fost la spectacole pe Broadway. Este de la sine înţeles că acest film oferă imagini de neuitat celor care îndrăgesc cel mai mare oraş american. Şi un fapt divers: într-una din scene se vorbeşte româneşte în fundal. Doar e vorba de imigranţi ilegali mrgreen
Părăsim candidaţii la Oscar de anul acesta cu Wanted. Nu vă aşteptaţi la cine ştie ce dramă adâncă, acesta este un film de acţiune cu Morgan Freeman şi Angelina Jolie, care a primit două nominalizări pentru sunet. Din start trebuie să vă relaxaţi şi să vă pregătiţi pentru nişte scene extrem de trase de păr, dar foarte ingenioase şi bine realizate. Avem aici o combinaţie de Matrix cu Shoot'em Up, în care trebuie să iei totul ca atare şi să te bucuri de un film de acţiune pur, bine realizat.
Am reuşit într-un final să văd şi Capote, filmul care acum 3 ani i-a adus lui Philip Seymour Hoffman distincţia Academiei pentru cel mai bun rol principal masculin. Nu este povestea vieţii marelui Truman Capote, cel care a scris Breakfast at Tiffany's, ci doar o parte a ei, mai exact anii în care a scris o altă carte celebră a sa, In Cold Blood. Foarte bun ca film ce reconstituie fapte reale iar Philip este magistral, dar cam atât. Povestea în sine nu mi s-a părut deosebită.
Eh, şi acum să vă spun despre un film care, dacă ar fi fost un pic mai bine jucat, montat, aranjat, ar fi surclasat cu siguranţă toţi milionarii de mahala şi toţi domnii Button. Scenariul este extraordinar, contruit pe prietenia ce se leagă, prin gardul de sârmă ghimpată al unui lagăr nazist, între un băiat german şi unul evreu. Nu vă spun mai multe, decât că finalul este copleşitor şi că filmul se numeşte The Boy in the Striped Pajamas. Vera Farmiga, fascinanta creatură care joacă în filmul pe care tocmai l-am menţionat, poate fi întâlnită, alături de Kate Beckinsale şi de Matt Dillon, şi în Nothing But The Truth, un film politic în care vedem cât de departe poate fi dispus un jurnalist să meargă pentru a-şi proteja sursa.
Trecem la S.F.-uri acum, că parcă îmi era dor de Independence Day şi Armageddon. The Day The Earth Stood Still este un remake al unui film vechi, incomparabil cu cele tocmai menţionate de mine, dar merge pentru pasionaţii genului, într-o seară ploioasă .
Oh voi, căsătoriţi adulterini sau singles care tânjesc la fructul oprit, ia uitaţi-vă rogu-vă la Married Life. Şi vorbim după. Apropo, Pierce Brosnan a mai jucat într-un film cu adulterini, hmmm. Iar la final vă las cu o prestaţie excepţională a lui Josh Brolin, care mă face să cred că aştia s-au grăbit să-l nominalizeze pentru rolul secundar din Milk şi nu mai puteau să-l bage şi la rolul principal, dar eu aici l-aş fi trecut. Ce s-o mai lungesc, Josh îl întruchipează perfect pe proaspătul fost preşedinte american, domnul "dabăl iu", în filmul care se numeşte, nici mai mult nici mai puţin, W. Băi, va zic, e criminal omu'! Şi nu doar rolul său fascinează, ci şi povestea vieţii acestui texan neaoş care a ajuns cel mai puternic om din lume deşi nici dracu' nu i-ar fi prezis asta în tinereţea-i iresponsabilă.
Gata, că v-am ciuruit. Irina Nistor vă urează vizionare plăcută. Şi fuck!...adică la dracu'!