Posts

Showing posts from January, 2009

Superba rivalitate dintre doi campioni

Image
Un val intens de căldură a lovit recent oraşul Melbourne, dar asta nu va afecta cu nimic marele spectacol sportiv de peste numai 2 zile. Primii doi jucători de tenis ai lumii (ai momentului dar şi ai ultimilor ani) îşi vor disputa finala primului turneu de Mare Şlem al anului. Nu urmăresc acest sport foarte des, de regulă mă uit doar la turneele importante, dar în cazul de faţă avem de a face cu un adevărat regal sportiv. Roger Federer şi Rafael Nadal vor învinge căldura şi pe ei înşişi duminică seară (va fi dimineaţă în România la ora meciului - 10.00 pe Eurosport2), disputând un nou ghem dintr-un etern meci, eu personal dorind ca această rivalitate, considerată de specialişti drept cea mai mare din istoria tenisului, să ţină încă mulţi ani de acum încolo.

Vă voi prezenta câteva date statistice care să sprijine titlul acestui articol. Federer a fost numărul 1 în lume până în august anul trecut, timp de 237 săptămâni consecutive (record absolut) până când a fost detronat de Nadal, ac…

Vom găzdui finala Europa League

Image
Astăzi UEFA a decis că Bucureştiul va fi gazda finalei din 2012 a actualei Cupe UEFA, viitoarea Europa League, a doua competiţie continentală a cluburilor de fotbal, după Champions League. Este un eveniment major, unic până acum, şi un semn bun pentru România. Vom avea un stadion nou, ultra-modern, unde vor putea concerta în cele mai bune condiţii si cele mai mari trupe ale lumii. Căci iată, deşi se aflau în tratative pentru un concert în Bucureşti la vară, managementul U2 a renunţat la idee din cauza lipsei infrastructurii corespunzătoare.
Puteţi citi aici un articol mai amplu referitor la decizia luată azi de forul continental.

Hai la moşu' cu filme

Image
Avem mari şi bune, cu gust de...popcorn. Am reuşit să acopăr cam toată gama de la Oscaruri, aşa că anul ăsta voi privi ceremonia în deplină cunoştinţă de cauză. Slumdog Millionaire este un film interesant, frumos, dar parcă nu de 10 nominalizări câte a primit. Este povestea unui copil de mahala, care ajunge să concureze la "Vrei să fii miliardar?" şi reuşeşte să câştige potul cel mare prin isteţime dar şi prin noroc. Practic răspunsul la majoritatea întrebărilor se găsea în câte o întâmplare din copilăria sa, care ne este prezentată în paralel cu concursul. Mi-a plăcut mai mult The Reader, foarte mişto ideea filmului, cu o Kate Winslet mult mai bună ca în Revolutionary Road. Dar parcă şi mai fain mi s-a părut The Visitor, un film cu o singură nominalizare anul ăsta (dar una importantă - Richard Jenkins, pentru cel mai bun rol principal masculin). Un profesor văduv, plictisit şi plictisitor, găseşte în vechiul său apartament din New York un cuplu de imigranţi ilegali. Le per…

Telefonul de duminică seara

Bunica mea ocupă un rol central în amintirile copilăriei mele. Am crescut la Câmpina până la vărsta de 4 ani şi apoi am petrecut acolo fiecare vacanţă şcolară, fără excepţie. Pentru ea am rămas copilul de odinioară iar asta nu se vede doar în grija exagerată şi în dragostea pe care o arată, ci şi în felul extrem de precis în care îşi aduce aminte tot felul de întâmplări cu Bogdănel protagonist. Îmi relatează cu drag aceste lucruri aproape de fiecare dată când vorbim. Şi tolba mea e plină cu amintiri frumoase legate de bunica. Iar cea mai senzaţională este faptul că dânsa mi-a vorbit despre spiritualitate şi despre Dumnezeu într-o vreme în care regimul nu tolera asta. Dar nu acest aşa-zis act de bravură contează aici, ci simplul fapt în sine. Când alţii copii ascultau poveşti nemuritoare, bunica îmi spunea, la masă, cum a fost răstignit Hristos. Şi multe altele.

Acum bunica ne vede rar, pe mine şi pe sorella. Nu mai ajungem aşa des la Câmpina, iar chestia asta (ce poate fi catalogată …

Quiet In My Town

Acum aproape un an semnalam o trupă din Africa de Sud şi senzaţionalul ei album de debut. Am senzaţia în continuare că lumea încă nu a auzit de Civil Twilight, dar timp este destul. De câteva luni deja băieţii au mai scos o melodie, Quiet In My Town, foarte depresivă ar spune unii, mult prea lungă ar zice alţii. Axaţi-vă doar pe calitatea muzicii, aveţi răbdare până la final (unul oarecum revigorant) şi apoi judecaţi singuri.


Free Fallin'

Acum vreun an aş fi scris ceva deprimant într-o perioadă ca asta. Dar m-am schimbat. Văd în statisticile blogului cum unii vizitatori intră direct pe articolele cu demoni, cu toate că eu nu am mai abordat acel topic de foarte multă vreme. Părţile bune predomină, începând cu cafeaua de dimineaţă pe care mi-o fac singur în locul celei moca (nu mocca) produsă de automatul de la defunctul birou şi terminând cu felul în care mi se spune noapte bună. Căderea liberă devine doar o planare controlată de care te bucuri pe fundalul unui cântec superb ca acesta care urmează (atenţie la instrumentul acelui nene, pare pregătit de o dublă penetrare).

Nominalizările Oscar

Tocmai au fost anunţate. Aveţi mai jos filmuleţul sau le puteţi citi aici. Cele mai nominalizate filme sunt The Curious Case of Benjamin Button (13), Slumdog Millionaire (10), Milk (8), Frost/Nixon (5) şi The Reader (5). Pe acesta din urmă îl am şi eu pe ţeavă pentru că am auzit numai lucruri bune despre el. Am văzut şi Doubt, care oferă mai mulţi nominalizaţi pentru rol principal (Meryl Streep) sau secundar (Philip Seymour Hoffman şi Amy Adams). Kate Winslet are o concurenţă foarte serioasă la a 6-a ei nominalizare pentru Oscar (Meryl Streep, Angelina Jolie şi Melissa Leo au roluri foarte tari în filmele pentru care au fost nominalizate) şi tare mi-e că nu ia statueta nici anul ăsta. La băieţi recunosc că sunt suporterul lui Mickey Rourke care şi-a făcut o întoarcere magistrală în The Wrestler. Dar şi Frank Langella este excelent în rolul lui Nixon. Mă bucur pentru Penelope Cruz, al cărei personaj isteric din Vicky Cristina Barcelona îi aduce iată o nominalizare pentru cel mai bun r…

Şeful lucrează la un vis

Image
Chiar aşa, deloc nu pierde vremea. Peste 5 zile apare oficial pe piaţă al 24-lea album Bruce Springsteen (şi al 16-lea de studio). Eu nu am reuşit să ascult nici 20% din discografia maestrului, însă asta nu înseamnă că nu îl îndrăgesc foarte mult. Momentan sunt deja la a doua ascultare a noului său album, intitulat Working On A Dream. Nu voi veni cu nicio consideraţie la adresa acestui material, în primul rând pentru că îmi este încă foarte proaspăt (la naiba, nici nu a apărut în magazine!) şi în al doilea rând, neavând aprofundată discografia lui The Boss, îmi este greu să fac o paralelă între acest disc şi precedentele. Am ţinut pur şi simplu să semnalez noul album lansat de acest neobosit artist.
La final nu vă las cu o piesa de pe Working On A Dream, ci vă ofer un moment deosebit petrecut acum câteva zile la petrecerea lui Obama. The Boss cântă The Rising, doar cu o chitară acustică şi acompaniat de un cor imens de voci. Nu priviţi foarte critic - era un frig criminal şi în astfe…

Cinderella Man

Image
Dacă doriţi să vedeţi un film foarte bun, nominalizat la 3 premii Oscar, un Russell Crowe fermecător ca de obicei şi mai slab decât îl ştiţi, povestea adevărată a unui campion mondial la box renăscut prin determinare şi cum poate fi viaţa în timpul unei crize economice şi după ea, atunci nu rataţi Cinderella Man.

Get On Your Boots!

Doamnelor şi domnilor, luaţi-vă încălţările fantastice şi onoraţi-mi invitaţia pe care cu mândrie v-o fac de a asculta noua melodie U2, lansată astăzi. Eu sunt cam la a 5-a ascultare momentan şi recunosc că nu sunt picat în extaz, dar nici dezamăgit. Acest prim single de pe noul album anunţă un nou U2 şi încă unul foarte rock. The Edge pare a fi pus pe fapte mari. Iar fanii pretenţioşi care mereu vor ceva nou de la trupa asta ar trebui să fie mulţumiţi de aparenţele noului album. Probabil va fi melodia care va deschide concertele din cadrul turneului mondial ce va urma.
Aştept păreri obiective despre această melodie pentru că ale mele oricum nu pot fi niciodată.



Kate are globuri

Image
Aşa cum Ana are mere. Dar globurile lui Kate sunt de aur şi le-a luat acum o săptămână, dar cum nu am avut răgazul necesar să poposesc asupra acestui subiect, o fac abia acum. Aşadar, după cele două globuri de aur obţinute pentru rolurile din Revolutionary Road şi The Reader, Kate Winslet se anunţă principala candidată şi la Oscar, distincţie unde a mai fost nominalizată până acum de 5 ori, de fiecare dată fără succes. 
Puteţi vedea aici câştigătorii de la Golden Globes, multe din filmele laureate fiind deja pomenite de mine pe blog. Vineri vom cunoaşte nominalizările la Oscar şi vom discuta despre ele. Până atunci vă ofer câteva recomandări, pe scurt:
Frost/Nixon (caz real referitor la singurul preşedinte demisionar din istoria SUA) Sparkle Pride and Glory (vă spusesem deja de ăsta, între timp l-am văzut şi e bun) Swing Vote (un film unde eu am citit mult printre rânduri şi de aia consider că este subestimat. Iar puştoaica Madeline Carroll joacă senzaţional) The Lucky Ones (un nou film des…

Miracolul din New York

Image
În urmă cu aproximativ o oră şi jumătate, un avion Airbus care tocmai decolase de pe aeroportul La Guardia din New York având destinaţia Charlotte s-a prăbuşit în apele fluviului Hudson. Motivul accidentului este unul extrem de stupid - se pare că nişte păsări au fost absorbite de motoare (nu e prima oară când se întâmplă şi îmi e imposibil să înţeleg de ce elicele alea nu sunt protejate cu un grilaj!). Dar se pare că de data universul a avut milă de oraşul ăsta în care mulţi fac un atac de panică numai când aud cuvântul "avion". În mod absolut halucinant, toţi cei 150 de pasageri şi cei 5 membri ai echipajului au scăpat cu viaţă. Mai mult decât atât, nimeni nu este rănit grav, existând doar câteva cazuri de hipotermie survenite în urma evacuării în apele îngheţate ale fluviului Hudson.

Este un adevărat miracol, începând cu aterizarea măiastră făcută de pilot (Hudson-ul era singura soluţie viabilă pentru o aterizare forţată şi exista chiar şi aşa pericolul ca avionul să se …

Ipocrizie corporatistă

11 decembrie 2008. Un partener PwC (sau "expert", domnule, aşa cum este el numit), declară în cadrul unui articol:

„Factorul uman este foarte important şi n-ar fi bine să fie primul sacrificat în acest context care obligă firmele să-şi optimizeze costurile. În loc să dea afară personal, ar fi mai indicat ca şefii companiilor să le explice reprezentanţilor salariaţilor că trebuie să pună toţi umărul la supravieţuirea firmei. Să taie din costurile inutile, cum sunt, de exemplu, abonamentele pentru angajaţi la sălile de sport".

'Ai nu mă înnebuni c-ameţesc! Ia să vedem, aşa e cum zici tu? O lună mai târziu compania în cauză lansează un prim val de concedieri. Nu, nici vorbă de o concediere colectivă care ar fi presupus ţânşpe salarii compensatorii. Ei este şmecheri şi are talent. Au ochit câţiva oameni indezirabili (ba că nu lingeau dosuri, ba că spuneau pas unor activităţi sectanto-comuniste, ba că aveau gura prea mare etc.) şi le-au spus că, ţinând cont de evaluările di…

This Is Not Goodbye

Image
În aceste ultime 2 zile am fost copleşit de mesajele unor oameni care îmi vor lipsi ca şi colegi dar pentru că ştiu că îmi vor rămâne prieteni reuşesc să trec peste orice părere de rău. Aşa că acum le ofer un mesaj muzical şi îi rog să-l urmărească de acasă, pentru că deh, corporaţia nu permite vizionări youtube.
From Christmas Party 2007
Pentru Costin Cangurul, Domniţa Alina, Cilioara, Steluţa, Luminiţa şi pentru cei care nu se văd în imagine, Rodi, Cris, Irina şi Irinelu, Anca, Simona şi Cătălin. This is Kite.

Reconsideraţi pulimea

Aflu deloc surprins că plecarea mea din multinaţionala unde am lucrat mai bine de 3 ani a produs ceva regrete, atât afective cât şi tehnice, dacă pot spune aşa. Cei care nu-mi vor simţi lipsa ca persoană o fac deja ca şi angajat, pentru că, bun sau prost cum eram, făceam o treabă care acum a rămas în aer şi care regulează direcţia celor rămaşi pe acolo. Oamenii au intrat în fibrilaţii şi dacă nu ştiau următorul banc îl află acum:

De ce nu-şi iau managerii niciodată vacanţă? Pentru că s-ar vedea că firma merge la fel de bine şi fără ei.
Cum s-ar spune: nu e poantă, da' e bună. De multe ori lipsa unui angajat de la baza piramidei (cum ar fi, să spunem aşa la întâmplare, un pulea care linge facturi) se simte mult mai acut decât lipsa unui director. Ăştia de regulă sunt eleganţi doar din punct de vedere vestimentar şi au impresia că haina face omul. Mă, nu prea. Mai vorbim dar nu acum, am CV-uri de făcut şi oferte la care trebuie să răspund.

E timpul lui Zorba

După o vacanţă lungă, când te întorci la muncă şi descoperi că ea se prelungeşte fără voia ta, e timpul să te gândeşti că aveai nevoie de asta, că tot răul va fi spre bine, e timpul să accepţi că în orice întâmplare nefericită există şi o parte bună. E cazul să tragi aer în piept, să dansezi apoi să o iei de la capăt, căci viaţa e frumoasă şi plină de posibilităţi. E timpul lui Zorba.

Ridicolul forţos

Am semnalat imediat apariţia lui Mircea Badea în blogosferă, iar de atunci şi până acum, după ce l-am studiat atent şi pe blog şi la tv, am ajuns la concluzia definitivă că nu merită urmărit decât de frustraţii care defulează la adresa acestei tărişoare, precum o face el.
Badea este ridicol. A fost de la început, de la acel şpagat făcut pe două scaune la tv, pentru a-şi atrage de partea sa admiratorii lui Van Damme. Şi de atunci continuă să se adâncească în penibil. Porneşte războaie inutile cu oameni ce-i sunt superiori, atât ca inteligenţă cât şi prin eleganţa cu care (nu) îi răspund. Nu suportă nicio critică, absolut toţi cei care îl critică sunt cretini (sau "pulifrici") şi acuză alte persoane de exact acelaşi lucru (citiţi-i declaraţia la adresa Mihaelei Rădulescu).
Badea cade profund în derizoriu când ne arată în direct cum ar arunca el cu pantofii în Băsescu, precum acel ziarist irakian care l-a ţintit pe Bush. Ştiu şi elevii de şcoală generală că la un 1 la 1 cu şeful …

Reclamă şi chip cioplit

Tocmai vin dintr-un lăcaş, teoretic numit biserică, unde am văzut nişte chestii incredibile. Deşi în domeniul ăsta totul s-ar baza pe credinţă, nu? Păi cum să vă spun, la intrare tronează o inscripţie în marmură, PLINĂ de greşeli gramaticale, în care sunt preaslăviţi "ostenitorii companiei ¤¤¤¤¤¤¤", care a ajutat la ridicarea lăcaşului. Doamne Dumnezeule! Grotescul şi blasfemia ating cote paroxistice înăuntrul bisericii, acolo unde, printre picturile cu sfinţi, se află şi unul din sponsori, persoană fizică sau juridică dar cu siguranţă muritoare! Cum este posibil aşa ceva? Am decăzut atât de mult încât facem icoane cu oamenii cărora simţim datoria să le pupăm curul? Ortodocşi nenorociţi ce suntem, bine zicea Rebengiuc în Balanţa: "Bă, enoriaşilor! Futu-vă paştele şi evanghelia mamelor şi taţilor voştri!"
Iar dascălul îi făcea backing vocals părintelui, în timp ce vorbea la mobil...

Love, Reign o'er Me

Am dat şi eu abia acum gaură la macaroană şi am descoperit că pot închiria dvd-uri cu filme cu doar 5 lei bucata, astfel că de câteva zile mă aflu în plin maraton cinefil cu părinţii mei. Nu contează că văzusem deja toate aceste filme, mă bucur doar că intuiesc ce gusturi au ei şi astfel le-am insuflat microbul.
Ieri a fost seară Adam Sandler. Mi-am schimbat de ceva vreme părerea despre acest actor, pe care nu-l puteam suferi la început. Am văzut întâi Reign Over Me, apoi Click (Kate Beckinsale e superbă), două filme şi două roluri total diferite, dar care spun ceva despre potenţialul acestui actor. Ca de obicei, mă entuziasmez când muzica şi filmul se intersectează la modul grandios. Dacă pe coloana sonoră a lui Click am reauzit cu mare plăcere piesa Linger de la The Cranberries (Dolores O'Riordan chiar apare în film) şi UltraViolet a lui U2, ei bine, în cazul filmului Reign Over Me lucrurile sunt mai complexe din acest punct de vedere. Şi tare mă mir că n-am remarcat asta atun…

L'Italiano vero

Image
Un motto al acestui articol ar putea suna cam aşa (parafrazând refrenul melodiei pe care o veţi găsi la final):Certi paesi regalano un emozione per sempre.
Este posibil să vă fi lăsat impresia că America este singurul tărâm care mă fascinează. Nici vorbă. Îmi este foarte dragă o ţară mult mai apropiată nouă, Italia. Ma che bella! O naţiune occidentală organizată dar în acelaşi timp ameţită şi gălăgioasă ca orice popor latin. Italia e sexy. Înglobează egoist multe dintre cele mai frumoase oraşe ale Europei sau chiar ale lumii - Roma, Veneţia, Napoli, Florenţa, Milano sunt locuri unde te întorci la nesfârşit cu aceeaşi plăcere. Ele au un farmec aparte, inconfundabil, care se regăseşte şi în oraşele mai mici, îmbibate de o melodicitate care are echivalent şi în limba italiană (atât de plăcută pe lângă fornăiala francezilor şi constiparea germanilor) şi în muzica acestei ţări, absolut superbă şi (cred eu) tare subestimată. De la marii tenori la muzica pop, de la chitariştii ambulanţi la m…

A Red Guitar On Fire

Image
Cam aşa ar arăta cadoul perfect pentru ziua mea. Un Fender Telecoustic™ Deluxe, electro-acustic, cutie subţire şi decupată, tuner încorporat. Culoarea poate varia (a doua opţiune este negru), până una alta m-am oprit la acest roşu aprins - cum spunea U2: with a red guitar, on fire, dizaaaaaaaaaaaaiiiăăăăărrrr! Ştiu deja şi cum o voi boteza, dar nu vă spun deocamdată.

p.s. Acest articol nu e un apropo, relaxaţi-vă!

Spune-mi cum dansezi

Ca să-ţi spun cum te %&#¤. Se zice că femeile îşi pot da seama cât de bun este un bărbat în pat după modul cum dansează. Afirmaţia asta mă dezavantajează total, eu nedansând de fel.
Snippetul din melodia de mai jos (vă prindeţi voi care) poate fi întâlnit şi la concertele Kumm în cadrul piesei Dictionary, ocazie cu care te poţi prinde cam cum face sex marea majoritate a fanilor trupei.

The Wrestler

Image
Un film şi o melodie având acelaşi titlu, ambele descoperite ieri, m-au făcut să revin la tema cinefilă mult mai curând decât credeam. The Wrestler mi-a atras atenţia prin review-urile foarte bune şi prin cele 3 nominalizări la Globurile de Aur (una dintre ele fiind pentru cel mai bun cântec, The Wrestler) dar am fost sceptic datorită faptului că wrestlingul este cel mai idiot sport din lume (asta dacă poate fi considerat sport). Însă am fost foarte inspirat să văd acest film excelent, cu un Mickey Rourke pe cât de hidos pe atât de bun ca actor şi (ştiu din surse sigure) încă deosebit de fascinant pentru femei. Domnilor, nici noi nu suntem neglijaţi: Marisa Tomei este cât se poate de sexy chiar şi la cei 44 de ani pe care (nici nu zici că) îi are. 
Filmul ne prezintă povestea tristă a unui showman (să nu-i spunem luptător - wrestling-ul mimează lupta în cea mai mare parte) care, dispreţuit de fiica sa, îndrăgostit de o femeie ce nu putea fi numai a lui şi lovit de un infarct care-l sco…

Vicky, Cristina, Barcelona, Will, Brad, Clint, Leo şi alţii

Prieteni, revin cu o serie belea (pardon, beton am vrut să spun!) de filme pentru că am vizionat unele tare faine în vacanţa asta (care va mai dura încă o săptămână pentru mine). Avem pelicule nominalizate la Golden Globes (iată lista completă aici), deci atenţie.
O să încep cu Gran Torino, film în care l-am revăzut pe maestrul Clint Eastwood, care este şi regizor, nici că se putea altfel. Singurul minus pe care l-aş găsi ar fi mormăielile şi scrâşnetele din dinţi care l-au făcut celebru pe Eastwood în tinereţe dar care acum sunt accentuate prea mult şi par cam penibile. Burn After Reading este o comedie/dramă despre nimic, foarte seacă şi teribil de amuzantă pentru cei care gustă acest gen. Brad Pitt joacă un rol de idiot, George Clooney este paranoic iar John Malkovich isteric. Pentru a completa o distribuţie încântătoare, lor li se adaugă Frances McDormand şi Tilda Swinton (de data aceasta într-un rol deloc blajin aşa cum ne obişnuise). Rămânem cu Pitt şi mergem mai departe la The C…

O caterincă belea

Fosta mea mare iubire nu putea suporta 3 cuvinte: "muci", "coaie" şi "băşină". Mmmbine, faptul că "pulă" nu o deranja, ba chiar era deseori cu el în gură (cuvântul adică, da?), e un simplu fapt divers irelevant pentru discuţia de azi. Care se referă la cuvintele pe care eu nu le suport şi le voi menţiona pe cele din top: "caterincă", "băşcălie" şi "belea".

Ok, ce-s astea?! Numa' că le-am tastat şi deja mă oripilez ca Jim Carrey în Ace Ventura când venea vorba de lilieci. Sunt cele mai manelistice cuvinte posibile. Specific că la "belea" mă refer atunci când e folosit în sensul de cool, tare, mişto, nu la sensul său pur de năpastă sau necaz, care nu mă deranjează deloc. Iar caterincă...de unde până unde? Nu înţeleg de ce s-a ajuns la folosirea acestui cuvânt în sensul de băşcălie (ptiu!), distracţie sau care dracu' o mai fi. Iată ce înseamnă de fapt acest cuvânt:

CATERÍNCĂ,
caterinci, s.f. Flaşnetă.…

Răscruci

Image
Cel mai rece Revelion din ultimii 10 ani a fost cel mai cald pentru mine. Cred că din anii '80 nu mai trecusem în noul an alături de ai mei. Acest Revelion liniştit (şi confirmat), de care vă vorbeam în decembrie, m-a găsit refuzând două oferte de a petrece, care nu mă încântau în mod deosebit, şi astfel am făcut şi eu cam ce-a făcut cea mai mare parte a orizontului meu de cunoştinţe virtuale sau reale: am rămas acasă. Astfel am remarcat că:
Un Revelion în liniştea căminului (sau în jurul focului, aşa cum spune tata) nu este cu nimic mai prejos decât un party cu prietenii, fie el şi reuşit. Ba chiar te trezeşti fără acea mini-depresie de sfârşit de sărbători şi început de an, când artificiile şi şampania s-au terminat.Nu am scăpat de manele şi de manelari şi nici nu o vom face prea curând. Toată noaptea am fost asasinaţi de un vecin cu bairamul lui de căcat şi de duduielile cu iz oriental care zgâlţâiau blocul. Ca un roacăr de calitate ce este, tata a ripostat cu un AC/DC în forţă,…