Sunday, 7 December 2008

De toate şi nimic

Aşa se intitulează un email primit acum vreo 6 ore de la buna mea prietenă (şi fostă colegă) Suzana, aflată în Washington de vreun an. Pentru că acest mesaj reprezintă poate cea mai faină critică pe care am primit-o până acum la adresa acestui blog, îl voi publica în continuare, cu promisiunea că veţi citi în curând şi nişte poveşti americane pe care Suzi le relatează cu un farmec care m-a cucerit.

"Mai indragostitule, tot incerc sa indrug si eu ceva pe mail-ul asta si nu reusesc sa-mi duc la bun sfirsit ideile si nici sa le pun pe hirtia asta virtuala. Ieri m-ai intristat cu Anca Parghel, azi ma inveselesti si ma faci sa te invidiez pt relatia magica pe care o ai cu parintii, cu mai mult timp in urma m-ai distrat grozav cu povestea ta despre tipa batausa. Ei, da, imi face mare placere sa citesc ce scrii si chiar mi-am facut un obicei sa-ti urmaresc acest cyberspace-jurnal. Il tot bat la cap pe B al meu sa-l citeasca si el, doar ca el e mereu scufundat in tot felul de reviste politice si economice, pasiune care, culmea, mi s-a transmis si mie. Tot citind Newsweek-uri si Time-uri si uneori, n-ai crede: The Economist am ajuns sa citesc mai mult despre viata economica si politica americana (si nu numai) mai mult decit am citit vreodata despre cea romaneasca.
Desi sunt cumplit de confuza in ceea ce te priveste, neaparat vreau sa te felicit pt ceea ce scrii. As vrea, pe alocuri, sa te trag de maneca si sa-ti spun ca lucrurile nu sunt chiar asa cum le vezi tu, dar nu am reusit inca sa-mi fac timpul prieten cu adevarat asa ca aman si amanind tipul fuge odata cu ideile mele.
Sa stii ca de Anca Parghel eu auzisem si citesem despre ea (si cred ca am si auzit-o cantind, in tineretile mele, la Laptaria lui Enache), cu mai multi ani in urma, intr-un saptamanal care apare la noi si pe care sunt sigura ca nu-l citesti (Formula As). Este, ca sa zic asa, un fel de revista mondena a saracilor (multi spun si a pensionarilor si gospodinelor) dar scrisa cu mult profesionalism; promoveaza bunul gust si te pune la curent cu eveniment artistice ori artisti despre care prea putini pomenesc. Oricum, in oceanul de prost gust si "valori" de la noi e cam cat o picatura de apa intr-un ocean.
Cam atit deocamdata. Trebuie sa pun punct aici si sa-mi duc duc gandurile confuze la culcare cu baietii-cucuietii.
S"