Saturday, 1 November 2008

Nominalizări şi distincţii

Prin liceu urmăream cu mare interes premiile anuale din industria muzicală, în special MTV Europe Music Awards, deşi totul avea un iz foarte comercial iar nominalizaţii şi premianţii erau aleşi pe criterii cel puţin bizare. La un moment dat am încetat să mai urmăresc astfel de evenimente şi bine am făcut. Însă deunăzi aflu că U2 au fost nominalizaţi la ediţia din acest an EMA, la categoria Best Act Ever. Foarte tare, asta da, mi-am zis. Nu poate contesta nimeni că băieţii mei constituie una din cele mai mari trupe live din istorie. Am căutat foarte curios care sunt celelalte nume legandare cu care U2 va concura la această categorie. Hmm, iată pe cine am găsit:
Britney Spears (say what...?!)
Christina Aguilera (you gotta be shittin' me...)
Green Day (mai treacă de la mine, dar totuşi...!)
Rick Astley (who the fuck is Alice...?!)
Tokio Hotel (what in the name of Lord?)

Ok, i-aş întreba pe mucioşii ăştia de la MTV, născuţi în deceniul cool, dacă instituţia unde lucrează reprezintă o parodie sau dacă ei posedă un minim de cultură muzicală. Băieţi, parcă era vorba de Best Act Ever, ci nu de Best Sexual Act Ever. Aguilera, Britney..? Aceste nominalizări făcute în bătaie de joc reprezintă o insultă la adresa unor nume ca The Beatles, The Stones, AC/DC, Pink Floyd, Led Zeppelin, Queen, The Doors, Deep Purple, Metallica, Nirvana, Aerosmith, Radiohead, Pearl Jam (iar exemple am mai putea da încă o juma de oră). În locul celor de la U2 m-aş retrage din această competiţie câtuşi de puţin onorantă. MTV-ul a avut un rol deosebit atunci când a apărut, prin anii '80, oferind imagine muzicii şi mai multă popularitate artiştilor, dar acum se pare că a ajuns doar un bullshit tv al cărui public ţintă sunt doar adolescenţii care decupează postere din reviste gen Popcorn. Dar în fine, să lăsăm comercialul şi clipurile cu maşini de lux, buci şi ţâţe la o parte şi să trecem la lucruri mult mai elegante.
Anume la distincţii cu adevărat meritorii, făcute de jurii competente. Aşa cum este cazul celor care se ocupă de Hall of Fame, acea galerie de lux unde un artist poate intra doar după 25 de ani de la lansarea primului său album şi după ce activitatea lui artistică este evaluată de un astfel de juriu. Pentru că am pomenit de curând despre prietenia existentă între două mari legende rock'n'roll, Bruce Springsteen şi U2, vă ofer următorul moment de clasă, for ladies & gentlemen only.

U2's induction in the Hall of Fame, Waldorf-Astoria Hotel, New York, March 2005

2 comments:

Druida said...

Da, MTV EMA (si doar Europe!) au meritat vizionate prin anii '90, pina spre 2000 asa. Pe urma au devenit si ele super-kitsch. Ramine memorabil discursul lui Bono de la Paris, din 1995, adresat presedintelui Mitterand, de Bono... il stii?

The Fly said...

Absolut! "What a wanker you have for a president!"
Hahahaha.

Post a Comment