Wednesday, 22 October 2008

The Barking Dog

Într-una din ultimele zile din New York, mergând uptown pe 3rd Avenue, ne-a ieşit în cale un bătrânel care tremura din toate încheieturile. Mare mi-a fost mirarea să constat că acest om împărţea fly-ere, pe care eu de fiecare dată le refuz pentru că nici măcar o dată până acum nu am primit o informaţie cu adevărat utilă prin acest gen de advertising. Însă de data asta am luat foarte curios hârtiuţa. Făcea reclamă unui restaurant, numit Barking Dog (ştiu, numele nu sună deloc atrăgător pentru un local), extrem de uimit fiind şi instantaneu punându-mi mai multe întrebări. Cum se face că un octogenar împărţea fly-ere pe stradă? Încă are un job la această vârstă? Nu poate trăi liniştit din pensie? O fi oare chiar localul său? Şi chiar aşa să fi fost, oare nu se puteau ocupa alţii de atragerea oamenilor de pe stradă? Omul acela părea că abia se mai ţine pe picioare.
Ceva m-a atins şi am rămas impresionat. Prin urmare am păstrat acea hârtie alături de restul pliantelor cu care te întorci, ca de obicei, ca amintire dintr-o excursie. Nu am mai avut timp să merg să iau o gustare la Barking Dog, dar poate o voi face data viitoare. Iar una dintre miile de imagini cu care m-am întors din această capitală mondială a simţurilor, numită New York, a fost aceea a bătrânului care încerca să atragă clienţi într-un local.