Friday, 12 September 2008

This is Pride

A trecut ceva vreme de când nu am mai vorbit despre statusul manuscrisului meu şi probabil aţi intuit că nu pomenesc despre pentru simplul fapt că nu am ce. S-a împlinit deja un an de când am refăcut cartea, dar după mai multe tergiversări la două edituri m-am resemnat cu gândul că nici anul acesta nu sunt şanse să public. Însă tot răul spre bine. Luna trecută am primit cadou, după cum vă povesteam, acea carte incredibilă numită U2 by U2 iar de atunci am început să lucrez din nou la cartea mea, corectând sau adăugând idei din cea mai tare sursă posibilă: un manual al istoriei U2 scris chiar de membrii formaţiei. Astfel manuscrisul meu va deveni cu adevărat ceea ce s-a dorit din start: o incursiune completă şi fără greşeală în universul U2.
Mai mult decât atât, nici nu ar avea sens să mai public cartea anul acesta, chiar de s-ar putea. Dacă U2 vor lansa album în primele luni ale lui 2009, ar fi frumos să inserez câte ceva şi despre acest nou material. Iar dacă voi lansa cartea într-un an marcat de un nou album şi de un nou turneu U2, şansele ca ea să prindă mai bine la public sunt cu atât mai mari. Aşa că mă voi focaliza puternic pe publicarea acestei cărţi la anul, împrumutând acel "nu mă las!" al tatălui meu şi optimismul mamei. Iar munca mea va vedea lumina tiparului în cel mai adecvat moment, pur şi simplu pentru că aşa trebuie.
Articolul de azi se dedică unui prieten pe care nu l-am văzut de foarte multă vreme. Îl cheamă Bogdan şi a fost corupt de mine cu U2. Am fost vecini de bloc şi colegi de facultate şi avem multe seri la activ în care zdrăngăneam chitare de diverse calităţi, prin varii locuri, cu diverse abilităţi. Astăzi este ziua lui Bogdan şi îi ofer melodia sa preferată, în opinia mea cel mai frumos imn rock'n'roll scris vreodată. Şi îl anunţ că la anul vom vedea U2, fie în România (aşa cum optimist s-au exprimat 65% dintre votanţi în cadrul poll-ului găzduit de acest blog) fie undeva prin Europa.

Desi iniţial acest cântec s-a vrut a fi adresat lui Ronald Reagan, în final el a ajuns să fie un imn închinat lui Martin Luther King jr. Există şi trimiteri la modul în care Iisus a fost trădat de către Iuda (“one man betrayed with a kiss”) sau la botezul Mântuitorului (“one man washed on an empty beach”). Este prezentă însă şi o eroare, pe care Bono a recunoscut-o: „Early morning, April four / A shot rings out in the Memphis sky”. Martin Luther King a fost, într-adevăr, asasinat pe 4 aprilie 1968 în Memphis, dar nu dimineaţa, cum spun versurile, ci seara. Chrissie Hynde, solista trupei The Pretenders, face backing vocals în cadrul acestei piese. Pe album ea este trecută Christine Kerr, la acea vreme fiind căsătorită cu Jim Kerr, solistul formaţiei Simple Minds.
Piesa s-a născut în timpul War Tour, la un soundcheck făcut de U2 în Hawaii. Se spune că a fost înregistrată într-un timp record: doar şapte minute! Ulterior, Bono s-a arătat dezamăgit de versuri, considerând că ele ar fi putut fi mult mai elaborate, la fel cum spune şi despre o altă piesă de pe The Unforgettable Fire, anume Bad. În orice caz, Pride a fost unul din cele mai controversate cântece scrise vreodată de U2. Mulţi au considerat că se profita de martiriul unui om pentru a scoate un hit. Cu toate acestea, Pride este printre cele mai cunoscute piese U2. Revista Rolling Stone a plasat-o pe locul 378 în deja celebrul ei top al tuturor timpurilor.
Pride este pe locul secund în topul celor mai frecvente apariţii live dintre toate piesele U2, după I Will Follow, fiind cântată în 746 de concerte. A apărut în mod constant la toate marile turnee ce au urmat lansării sale, fiind în mod inconstestabil o piesă clasică U2.

©Bogdan Anghel - "U2 - Sunete şi sensuri"