Saturday, 20 September 2008

Raise Awareness

Surfam aiurea canalele tv în timp ce mâncam paste cu ketch-up şi cu pâine feliată de peste un dolar american şi am dat peste Andreea Marin, în direct la Realitatea TV. Nu am prins de la început emisiunea, dar din câte am înţeles fusese cu UNICEF în Africa. Nu sunt un fan al acestui personaj, din contră, însă de data asta mi-am reamintit de săracia extremă existentă (mai ales) în acel continent, de care ştiam mai mult de la Bono din campaniile lui insistente până la exasperare şi din menţiunile cu care "agasa" spectatorii concertelor U2. Te miri o secundă, încerci să pari trist sau poate nici nu-ţi pasă, apoi mergi mai departe, la gândurile şi problemele tale tâmpite. Sau te laşi purtat în extaz de următoarea melodie.
Dar hai să ne gândim puţin. Ce înseamnă sărăcie extremă? Abia acum am aflat şi eu şi vă spun şi vouă. Înseamnă a trăi cu mai puţin de 1,25$/zi. Cam cât dăm noi bacşiş la băiatul cu pizza. Unul din şase locuitori ai planetei se află în situaţia de a încerca să supravieţuiască aşa, cu câteva monede pe zi. Lipsa hranei, dar mai ales lipsa unor medicamente elementare pe care noi le luăm de la orice colţ de stradă, duce la decese infantile provocate de cele mai minore infecţii sau boli.
Spunea Andreea Marin, spunea şi Bono, că până nu mergi în Africa şi nu vezi toate aceste grozăvii cu ochii tăi nu crezi. Ce putem să facem noi, aştia care ne luăm pizza şi dăm şi bacşiş? Ei bine, nu prea ştiu. Până una alta putem completa nişte formulare şi putem da un click de mouse. Aici sau aici. Putem lua aminte, putem spune la alţii. Habar n-am. Putem preţui mai mult ce avem, putem ignora nimicurile care ne enervează. Şi mai putem asculta cu atenţie cum ne bate omul ăsta la cap: