Wednesday, 10 September 2008

Printre chitare şi cafele, cu două mari campioane

Herăstrăul este superb la 8.00 dimineaţa. Linişte, un pic răcoare şi nimeni nu prăjeşte mici şi nici nu vinde vată pe băţ. Gălăgioşii încă dorm, muzica orientală este departe. Căţiva atleţi amatori fac jogging, un moşuleţ tunde iarba cu masina şi se face curat mai peste tot, lucru care îmi alimentează buna dispoziţie, pentru că denotă civilizaţie. Soarele se zbate să rasară dintre nori peste copacii încă verzi ai acestui început frumos de toamnă. Este foarte plăcut şi paşnic.

Astfel am ajuns azi la Hard Rock's Cafe, pentru prima dată de când s-a deschis acest local. Chiar mă întrebam şi eu cum de n-am mai fost până acum, negăsind nicio scuză pertinentă. După un tur rapid al localului în care ochii mi s-au scurs pe toţi pereţii plini cu instrumente şi diverse obiecte ce au aparţinut starurilor, mi-am aşteptat colegii şi am servit micul dejun. Chestia de azi se cheamă "kick off breakfast" şi firma la care lucrez o organizează în fiecare toamnă. Localul este numai al nostru în dimineaţa asta şi chiar merită să-ţi asculţi şefii şi diverşi colegi vorbind despre cât de tare e firma asta (trebuie să-i crezi pe cuvânt, pentru că în buzunarul tău nu se vede) pentru că desertul este realmente minunat.

După ce am chicotit cu gaşca mea precum făceam în liceu, în fundul clasei, am devenit brusc atent şi m-am tras mai aproape când şi-au făcut apariţia cele două invitate: Georgeta Andrunache şi Viorica Susanu. Aura forţat strălucitoare şi falsul poleit cu grijă al celor care se perindaseră pe acolo înaintea lor a dispărut, lăsând loc de data asta unor valori incontestabile şi, la fel de important, unui bun simţ ieşit din comun. Cele două canotoare, proaspăt campioane olimpice, ne-au vorbit cu multă modestie şi adevăr despre cum este să fii cel mai bun. Le priveam fascinat, pentru că întotdeauna am avut o admiraţie ieşită din comun pentru un om care este cel mai bun din lume în domeniul său. Mi se pare fabulos să fii campion olimpic, însă ce mai este de spus în cazul acestor două doamne?

Dacă daţi click pe linkurile din dreptul numelui lor nici nu veţi putea reţine câte medalii au luat, la olimpiade şi la campionatele mondiale. Atât de multe sunt. 5, respectiv 4 medalii de aur la ultimele 3 olimpiade, au contribuit din plin la clasificarea acestor două mari sportive în primele 5 într-un top all time al canotoarelor. Şi mai sunt şi deţinătoarele recordului mondial al probei câştigată la olimpiadă.

Este că nu ştiaţi nimic de ele înaintea acestei olimpiade? Sau poate că unii dintre noi nici acum nu ştiu. În schimb nu ratăm nimic despre aceşti fotbalişti răsfăţaţi şi aroganţi, plătiţi exagerat de mult în raport cu ceea ce fac şi ştim până şi cu cine se combină sau ce maşini conduc. Este corect îndreptată atenţia noastră? Nici vorbă.

Felicitări campioanelor. Le asculţi, ţi se zburleşte pielea pe tine şi mai mult nimic. Dar, mai important, înveţi o lecţie de eleganţă inegalabilă din atitudinea lor.

Un update (cu poze din acea zi) găsiți aici.

3 comments:

Summer said...

=)) Pe la mijloc asa (12) ...

MS said...

foarte fain. cheers!

The Fly said...

Da, Summer se amuza de randul 12...m-am prins si eu abia dupa ce mi-a tradus :))
MS, thanks, whoever you are :P

Post a Comment