Tuesday, 23 September 2008

În spiritul acestor zile

...dacă ar fi să vă mai ofer un pasaj din manuscrisul meu, el nu ar putea fi decât despre...

NEW YORK. Melodia reprezintă un tribut adus lui Lou Reed şi lui Frank Sinatra. Bono a spus despre Lou Reed că “este pentru New York ceea ce James Joyce este pentru Dublin” şi că, la rândul lui, Reed are un album intitulat New York, pe care menţionează numele lui Bono, în melodia Beginning of a Great Adventure. Lou Reed este probabil prietenul pe care Bono l-a găsit în metropola americană (“In New York I found a friend”). Analizând mai amănunţit versurile, realizăm că Bono le-a scris din perspectiva persoanei care a depăşit vârsta de 40 de ani şi care se îndreaptă către o nouă etapă din viaţa sa, nu chiar plăcută. El îşi achiziţionase un apartament în New York cu puţin timp înainte de a scrie versurile (“just got a place in New York”), la etajul 16 al unei clădiri din apropierea Central Park. Bono scrie această piesă prin prisma impactului cu marele oraş avut de un proaspăt inhabitant al acestuia, care vrea parcă să se piardă în imensitatea urbană, fugind de problemele sale. El menţionează însă într-un interviu că nu se referă la el însuşi, ci la o persoană imaginară care s-a plictisit de monotonia unui oraş mic şi liniştit. Mai exact un personaj în care Bono ar vrea să se regăsească, pentru a lăsa în urmă anumite lucruri. El încearcă să înece toate vocile din exterior şi să-şi găsească liniştea sufletească. Asemeni multitudinii de imigranţi irlandezi care au venit aici de când lumea şi care parcă stăpânesc locul (“the Irish have been coming here for years / it feels like they own the place”), personajul fuge de problemele sale, între care sunt şi cele de ordin conjugal (“living happily not like me and you / that’s where I lost you”). Viaţa sa s-a lovit de un obstacol major, dar el încă se menţine la suprafaţă (“I hit an iceberg in my life / but you know I’m still afloat”) cu toate că este în pericol de a-şi pierde soţia în cursa disperată către barca de salvare (“you lose your wife / in the queue for the lifeboat”). Aici întâlnim o aluzie la catastrofa Titanicului, vas care avea aceeaşi destinaţie (New York), aluzie accentuată şi de versul “you gotta put the women and children first”. În timpul show-ului susţinut la Madison Square Garden din New York, din cadrul Elevation Tour, Bono a interpretat piesa mergând pe scenă asemeni unui bătrân olog, lucru care vine să susţină concepţia conform căreia această melodie descrie intrarea într-o etapă întunecată a vieţii artistului. Mai mult decât atât, în unele concerte Bono înlocuia versul „mid-life crisis” cu „mid-wife crisis”, acest lucru trăgând un semnal de alarmă asupra stabilităţii cuplului Hewson. Însă tot Bono afirmă că Ali nu se supără şi nu îl trage niciodată la răspundere pentru astfel de manifestări lirice. Ea este conştientă de faptul că Bono nu este decât un artist care se joacă cu personaje imaginare, uneori doar pentru a se elibera de anumite tensiuni.
New York-ul este un loc de evadare şi o sursă de reinventare, de care persoana din versuri are nevoie în acest moment al existenţei sale. Bono a mai declarat că melodia este despre “un om aflat într-o vacanţă morală, care înfruntă tentaţiile libertăţii şi infidelităţii”. Este chiar un alter ego al artistului, care încearcă să evadeze de stresul cotidian măcar în versurile unei melodii dacă nu o poate face în realitate. Metropola îi poate oferi noi perspective, în acelaşi mod în care ea a făcut-o vizitatorilor şi imigranţilor de pretutindeni care au cunoscut-o.
Piesa s-a născut dintr-un jam în studio. Melodia conţinea unele versuri scrise special pentru Frank Sinatra, dar ulterior Bono a renunţat la ele. După 11 septembrie 2001, Bono a modificat o parte considerabilă din versuri atunci când melodia era cântată live, din respect pentru naţiunea americană afectată de acea tragică zi.


©Bogdan Anghel - "U2 - Sunete şi sensuri"

"I just can't get over New York. It feels like the centre of the earth. Which
is, I'm sure, why Osama Bin Laden singled it out. It's certainly the city of our
times, as Paris and London have been in the past the centre of Western culture.
I have an apartment there, and I'm lucky to be able to live in it, walk around
in it and experience the intense heat of New York summers. There have been times
in my life when I have gotten lost there ... and it is a great city to get lost
in. But there's a darkness in the song. It is an ode to New York but in the
background you sense danger. It is about a mid-life crisis".
BONO.

1 comment:

mihaela said...

Pentru mine NY exista doar in filme,carti ca o lume paralela,intangibila,de aceea este foarte potrivita o melodie de-a lui Kellis "I hate you so much right now"!Iti doresc drum bun si sa te intorci sanatos!Poze, poze la greu ok?!

Post a Comment