Sunday, 28 September 2008

Două vorbe despre virtual şi imaturitate

Virtualul are plusuri şi minusuri. Când îl raportăm la relaţiile interumane, plusurile ar fi că din spatele unui ecran sari mai repede peste anumite etape. Ai mai mult curaj, flirtezi mai mult, devii pătruns, nene, de latura afectivă şi de sufletul omului cu care interacţionezi, nu te iei după look şi alte chestii din astea trecătoare. Ce mai, schimbi 3 mesaje şi te crezi ca în filmul You Got Mail.
Sar peste prostia asta şi trec la minusuri. Ei bine, aţi ghicit, de regulă toată romanţa de mai sus e un fâs. Când dai nas în nas se duce magia. Constaţi siktirit că ai supraevaluat omul din faţa ta. Sau, mai bine spus, ai supralicitat imaginea lui şi ce poate însemna el pentru tine. Mai pe înţelesul tuturor: ai crezut într-o chimie care nu e nici pe departe atât de mare sau chiar nu există deloc. Mă refer aici atât afectiv cât şi fizic - pozele sunt la fel, incredibil de înşelătoare.
Şi atunci ce e de făcut? Te retragi subtil în cochilia de unde ai apărut.
Am făcut şi eu deseori această greşeală. Guilty as charge, your honour! Culmea, ultima dată am fost, prin urmare, mult mai reţinut înainte de encounter-ul live. Nu acelaşi lucru se poate spune şi despre dânsa. Deja avea inima stransă că voi pleca în America şi voi împărţi patul cu o fiinţă având acelaşi sex ca ea. Şi mă anunţa că îmi va duce dorul. Offff. Toate astea înainte să-mi fi văzut vreodată ochişorii. Ghiciţi ce s-a întâmplat până la urmă, nu? Am dezamăgit-o. Prestanţa mea live a fost atât de puerilă încât s-a simţit ca o profă de 40 de ani scoasă în oraş de elevul ei de 20. Spune chiar ea asta, aici deja nu mai avem de a face cu imaginaţia şi ironia mea notorie. Dintr-o dată senzualul şi interesantul din mailuri era un ţânc numa' bun să distreze femei trecute şi hârşâite prin viaţă. Well, mulţam pentru acest scenariu fumat de film porno, ar fi funky să facem un roleplay cu profa şi elevu', dar hai să-ţi zic eu cum stă treaba. Iar acum chiar jur că sunt pe deplin serios.
Deci tu, femeia autoproclamată matură şi trecută prin atâtea, dacă ai fi aşa precum pretinzi, ar trebui să ştii că n-are niciun sens să te hazardezi cu tot felul de afirmaţii, să flirtezi şi să-ţi pui sufleţelul la înaintare, chiar şi virtual, atâta vreme cât nu cunoşti practic deloc persoana cu care interacţionezi. Nu are rost să te comporţi ca un lover wannabe (sau soon-to-be) când ştii bine (trecută prin viaţă fiind, nu?) că una e realitatea şi alta virtualul. Una e filmul şi alta e viaţa. Eşti o persoană inteligentă şi puternică, ai admiraţia mea sinceră. Dar la anumite capitole mai ai de lucrat. Părerea mea este că adevărata imaturitate (de care tu m-ai acuzat elegant) se vede mai pregnant în contrastul atitudinii tale, pre şi post meeting, decât în gesturile sau chit chatul meu de care ai avut parte o oră jumate într-un bar.
Ca un fel de concluzie, deşi nu se impune neapărat una, la dracu' cu agăţatul virtual. Mai bine înapoi la clasicul agăţat prin baruri şi cluburi. "Frumoaso, ai cumva un foc?"

p.s. Deşi multă lume nu mă va crede, ţin să precizez că acest articol nu conţine nicio urmă de regret din cauza neîmplinirii flirtului virtual, atâta vreme cât nici eu nu am simţit cine ştie ce fiori sau fluturi atunci când am întâlnit fiinţa despre care vorbesc. Acest articol reprezintă doar constatare, atenţionare şi în rest foarte multă satiră. Ca şi clipul care urmează.