Monday, 25 August 2008

Onorabil ori ba?

S-a încheiat Olimpiada, cu România pe locul 17 în clasamentul general pe naţiuni. Am luat 4 medalii de aur, una de argint şi 3 de bronz, aceasta fiind (din câte am auzit) cea mai slabă prezentare a ţării noastre din ultimii 56 de ani. Sunt mai multe unghiuri din care trebuie analizat acest bilanţ şi chiar nu ştiu cum trebuie privit mai întâi. Desigur, când ai cea mai slabă participare din ultima jumătate de secol şi mai bine, e clar că eşti pe tobogan şi lucrurile nu-s în regulă. Pe de altă parte, să fim serioşi. Locul 17 din 204 de naţiuni prezente nu este deloc ruşinos, dimpotrivă. Dacă s-ar face un clasament întocmit pe baza nivelului de trai, condiţiilor de pregătire, infrastructurii etc., România ar fi mult mai jos între aceste 204 de ţări, toată lumea ştie asta, e ca o axiomă. Altfel spus, sportivii români îşi depăşesc mereu condiţia. Însă asta nu trebuie să ne mulţumească. Am fi mult mai sus dacă am avea stadioane, săli de sport şi bazine competitive. Iar la noi ele lipsesc aproape cu desăvârşire, nefiind deloc de mirare că mulţi dintre olimpicii noştri aleg să se pregătească afară.
Într-un clasament all time al participărilor la Olimpiadele de vară, după numărul total de medalii, România se afla pe locul 14, cu 283 medalii (acum avem 291 - clasamentul nu este încă actualizat cu Jocurile de la Beijing). Mi se pare fabulos să te situezi între primele 15 naţiuni sportive ale istoriei moderne a lumii. Ca talent şi dăruire, sportivii români sunt printre cei mai buni. Însă compatrioţii lor politicieni sunt nişte codaşi nemeritorii. Nu fac nimic pentru sport, dar se mândresc atunci când se obţin rezultate şi îşi arogă merite. Mai avem ceva de aşteptat până când vor câştiga şi ei nişte medalii.