Posts

Showing posts from August, 2008

The Last Day of Summer

Pentru azi doar piesa asta de la The Cure. Să fie pentru vara care se încheie oficial azi. O vară care nu m-a impresionat cu absolut nimic, nici măcar prin temperaturi.


Sentimentala fiară

Image
Pe teren i se spunea "Fiara", datorită răutăţii şi determinării cu care juca. A fost o extremă de legendă a Stelei, cu care a luat 10 titluri şi 2 trofee continentale, un vitezist care a intrat definitiv în inima suporterilor prin devotamentul său pentru acest club. Desigur, toată lumea cunoaşte aceste lucruri, dar citesc şi multe fete acest blog. Acum, ca antrenor al Stelei, începe să dovedească faptul că are stofă şi pentru acest post, calificând echipa în Champions League. Dar nu despre performanţele lui sportive vreau să vorbesc. Ci despre bărbatul care este. Un bărbat care plânge de ciudă atunci când echipa sa pierde un meci din campionat. Sau care nu se sfieşte să lăcrimeze atunci când citeşte un articol motivant şi elogios la adresa lui. Un om dur ca nimeni altul în timpul meciului, dar cu un caracter ireproşabil în afara gazonului. O personalitate care se impune în vestiar. Şi un om cumpătat şi foarte atent în declaraţii.
Pe scurt, o legendă care merge mai departe. Un…

Trăsături

După ce ieri mă aflam la masa de prânz cu 3 colege iar azi cu 5 (altele decât cele de ieri) şi după o enumerare rapidă în gând, am constatat că am mult mai multe prietene decât prieteni. Mă înţeleg mult mai bine cu fetele, e clar.Când era tânăr era interesat în special de muzică şi de femei, chiar el a declarat asta. Interesant, mai ales dacă aruncaţi un ochi în dreapta acolo, la Top of Fixations, remarcându-le pe primele două ale mele. Da, ne asemănăm oarecum, probabil şi din cauza asta este celebritatea mea preferată (nu sunt un fan al acestui cuvânt, dar dacă spuneam "personalitate" intram într-o discuţie mai complexă şi nu ştiu dacă îl mai plasam pe primul loc). Mă refer la Bono, desigur. Şi mergând pe linia asemănărilor, să nu uităm de discuţiile şi relaţia lui complexă cu cel de sus. Iar asta mă duce la ultima (dar cea mai importantă) idee pe care vreau s-o subliniez azi:Am constatat că a trecut ceva vreme de când nu am mai vorbit cu şi despre El în aceste pagini. Este…

Topless

Aţi remarcat tipul acela aparte de cocalari şi de ţărani ajunşi din nefericire (şi pentru ei şi pentru noi) în metropolă, direct de pe uliţă? Mă refer la "cocalarii topless", cei cărora li se pare normal (ba nu, li se pare chiar ultra cool) să meargă la bustul gol în public. Nu la plajă, nu la ştrand, nu pe litoral, nu prin satul amărât de unde provin ei sau strămoşii lor deloc îndepărtaţi. Nu, nene, pe stradă. În plin centrul oraşului. Prin tramvaie şi chiar, mai nou, prin metrou. Idioţi lipsiţi de orice urmă de decenţă, luptă cu căldura şi cu hormonii aşa cum îi duce creieraşul lor microscopic. Îngusta lor imaginaţie le oferă fantasme cu fetiţele topite după formele lor musculoase (sau nu) sau după tatuajele de puşcăriaşi iubitori de anus, care le ornamentează pielea (de regulă căcănie). Şi ce tari sunt ei aşa când se agaţă de bara de sus şi li se văd muşchii şi floaca de la subraţ, ha? Uneori au peste umăr maieul cu care au plecat de acasă. Că acuma de ce să fim răi.. ei…

Onorabil ori ba?

S-a încheiat Olimpiada, cu România pe locul 17 în clasamentul general pe naţiuni. Am luat 4 medalii de aur, una de argint şi 3 de bronz, aceasta fiind (din câte am auzit) cea mai slabă prezentare a ţării noastre din ultimii 56 de ani. Sunt mai multe unghiuri din care trebuie analizat acest bilanţ şi chiar nu ştiu cum trebuie privit mai întâi. Desigur, când ai cea mai slabă participare din ultima jumătate de secol şi mai bine, e clar că eşti pe tobogan şi lucrurile nu-s în regulă. Pe de altă parte, să fim serioşi. Locul 17 din 204 de naţiuni prezente nu este deloc ruşinos, dimpotrivă. Dacă s-ar face un clasament întocmit pe baza nivelului de trai, condiţiilor de pregătire, infrastructurii etc., România ar fi mult mai jos între aceste 204 de ţări, toată lumea ştie asta, e ca o axiomă. Altfel spus, sportivii români îşi depăşesc mereu condiţia. Însă asta nu trebuie să ne mulţumească. Am fi mult mai sus dacă am avea stadioane, săli de sport şi bazine competitive. Iar la noi ele lipsesc ap…

Casă nouă

Pentru că acest spaţiu virtual necesită o personalitate pe măsură autorului (hehe) mi-am închiriat domeniu. Mai exact puteţi accesa blogul de acum încolo şi de la adresahttp://www.theflyonawall.com/. Încă nu am avut timp să mă joc prin control panel-ul noului domeniu şi nici nu m-am prins dacă pot importa acolo toată istoria şi setările actualului blog, dar dacă vor fi modificări le veţi remarca şi singuri.
Welcome to TheFly's new wall!


Some call it "The Bible"

...variantă cu care eu nu sunt de acord, pentru că oricât de mult i-aş iubi, niciodată nu mi-am împins fanatismul dincolo de anumite limite. Despre ce vorbesc? Despre cartea asta a cărei copertă o vedeţi mai sus şi pe care ieri, pe motoare, printre mai multe beri Guinness, am primit-o cadou de la buna prietenă Simo, pe care o îmbrăţişez şi virtual cu această ocazie. Prietenia noastră deja merge destul de mult în timp şi trebuie să spun că nu aş fi cunoscut-o niciodată dacă nu era trupa asta din Irlanda. "Muzica poate schimba lumea pentru că muzica poate schimba oamenii", spune Bono în acel citat permanent din dreapta acestei pagini. Şi iată, mai mult decât atât, muzica aduce oamenii împreună.
Păi ce să mai spun.. Cartea este IMENSĂ. Are aproape 350 de pagini şi este practic scrisă de către cei 4 membri U2. Doar cât m-am dat jos din taxi cu ea şi am urcat în apartament şi deja mă durea mâna. Pozele (fiecare de mărimea unui semi-poster) sunt şi ele extrem de rare, fiind aduse…

Se7en

Image
Aţi observat că există acea modă a lepşei pe blog. Majoritatea se fac pe teme muzicale. Nu sunt un mare fan al acestui tip de "ştafetă-oracol-virtual" aşa că am ezitat ceva până m-am hotărât s-o fac pe cea care urmează. Cu atât mai mult cu cât am descoperit abia după vreo lună că am primit-o dar mai ales pentru că tema este de-a dreptul imposibilă. Anume enumerarea a 7 piese preferate. Poate aş fi putut face asta când aveam 12 ani şi ştiam şi eu vreo 15-20 melodii cu totul. Dar acum este practic imposibil să-ţi faci un astfel de top personal (şi chiar lipsit de sens). Însă din consideraţie pentru Onutzza, care a centrat la cap, am decis să mă bag, dar modificând puţin regulile. Anume: voi menţiona doar versiuni live, pe care eu le consider memorabile. Nicio piesă nu va fi în varianta de studio. Întotdeauna am preferat muzica live celei din spatele uşilor închise pentru că acolo se vede cu adevărat valoarea unui artist şi doar pe scenă muzica se transmite la intensitate maxi…

Pierdut prin Diverta

Ieri am fost la Diverta să-mi fac cadou un DVD care-mi lipsea din colecţie (da da, cu U2, evident). Ocazie cu care am dorit să-i iau şi sorellei nişte muzică. Ei bine, aici a fost destul de greu. Nu neapărat pentru că nu ştiam ce să aleg, ci pentru că în timp ce contemplam standurile cu CD-uri piratul internaut din mine se întreba ce sens are să cumpăr ceva când acel ceva este disponibil pe internet, gratis şi oricând. Vă daţi seama, dacă eu nici după 11 ani de fandom încă nu am o colecţie completă cu U2, ce să mai vorbim de alte trupe. Aţi fost şi voi în dilema asta? Sau nici măcar nu ajungeţi până acolo pentru că mp3-urile descărcate de pe net rulează deja în player? Ce muzică achiziţionaţi în mod corect şi cinstit faţă de artistul pe care-l admiraţi? Şi dacă o faceţi, care sunt motivele? Respectul pentru muzicienii respectivi? Sau, de ce nu, pentru voi înşivă, pentru că achiziţionaţi un produs de calitate superioară unui mp3, cu o prezentare grafică pe măsură şi pe un suport ind…

Întâmplări

...pe ecran. Cum ar fi filmul intitulat chiar The Happening. Un thriller foarte creepy despre o reacţie bizară a plantelor care afecta instinctul de conservare al oamenilor, făcându-i să acţioneze chiar invers, adică spre autodistrugere. Mark Wahlberg este în rolul principal, însă l-am văzut jucând mai bine decât o face aici. Să nu mai vorbim de această Zooey Deschanel, soţia lui Wahlberg în film, care joacă prost de tot. Filmul este însă destul de mişto în ansamblu, măcar ca idee.
Trecem acum la o altă întâmplare, petrecută la Las Vegas. Ashton Kutcher şi Cameron Diaz fac o pereche foarte reuşită, explozivă şi comică în What Happens In Vegas. Se cunosc acolo şi după o noapte de dezmăţ se trezesc a doua zi realizând că nu sunt doar mahmuri, ci şi căsătoriţi. Restul vă las pe voi să descoperiţi.
Nu-l mai văzusem de ceva vreme pe tâmpitul de Rob Schneider (gigolo-ul de 2 bani) şi am avut ocazia să-l reîntâlnesc (...întâmplător, la recomandarea unei colege) în comedia (ce altceva...) Big S…

Relativ

Două întâmplări recente m-au adus la o nouă concluzie. Relativitatea asta teoretizată de Einstein se aplică perfect şi când e vorba de modul în care eşti perceput de ceilalţi. Sau, mai exact, afecţiunea şi aprecierea de care se bucură o persoană sunt atât de relative încât este imposibil să pui un diagnostic foarte exact, de genul "omul ăsta e super", "el e de gaşcă", "ea e tâmpită" sau "ăsta e un idiot". Sunt oameni pentru care reprezinţi totul şi pentru care eşti cel mai bun şi alţi oameni care te dispreţuiesc, deşi tu eşti un singur individ, cu aceleaşi calităţi şi defecte. Percepţiile asupra ta pot fi însă extrem de diferite.
Ce se întâmplă? Păi cred că e vorba în primul rând despre compatibilitate. Iar asta rezultă (sau se poate vedea) în felul în care cei cu care interacţionezi scot ce e mai bun sau cel mai rău din tine. Este valabil pentru toate genurile de relaţii. Probabil cele mai fade interacţiuni umane sunt cele aflate la mijloc. Ce…

No Secret At All

Am găsit întâmplător explicaţia de mai jos:

Fly on the wall
Meaning Alludes to the position of being able to freely observe a situation without being oneself noticed. Origin This is an American phrase that originated there in the 1920s. The first citation of it that I can find is from The Oakland Tribune, February 1921: "I'd just love to be a fly on the wall when the Right Man comes along." It is now most often used in relation to 'fly on the wall documentaries', which are films of real life situations supposedly made without affecting the behaviour of the participants. It is de rigeur for participants in such films to comment along the lines of 'We just got used to the camera crew and after a while we just ignored them'. Well, maybe. I must say that if I had half a dozen strangers trooping around my house I think I would know that they were there. Evident, nu de la asta a plecat denumirea acestui blog. Ci de la un vers dintr-o melodie U2 pe care l-am co…

Dezbrăcat de prejudecăţi

Vă povesteam la un moment dat despre o poză şi cum a apărut ea. Astăzi am pus în sfărşit mâna pe toate acele fotografii din respectivul shoot out. Tema s-a numit "M-ai văzut vreodată dezbrăcat de prejudecăţi?"
Well...

Cinefil de vacanţă

Acum că aproape am terminat concediul iar unii dintre voi mă întrebau deja ce filme mai recomand, revenim la vechiul obicei şi vă spun pe scurt ce am văzut zilele astea.
Taken. Un fost spion, jucat de Liam Neeson, se luptă să-şi salveze fiica răpită la Paris de nişte traficanţi albanezi de carne vie. Foarte mişto, film alert şi interesant, văzut cu sufletul la gură de mine din mai multe puncte de vedere: sunt fan Liam Neeson, sora mea era la Paris când am văzut filmul iar în el se pomeneşte de un turneu U2, pasămite ăsta era scopul excursiei în Europa a fetei răpite.Butterfly on a Wheel. L-am văzut la recomandarea unei colege şi a meritat. Pierce Brosnan îmi place din ce în ce mai mult, deşi la început nu-l suportam. Un thriller intrigant şi cu final greu anticipat. Mai joacă frumoasa Maria Bello şi Gerard Butler (nimeni altul decât Leonidas din celebrul film 300).An Unfinished Life. Dacă spun Robert Redford şi Morgan Freeman mai e nevoie de altceva? Cred că nu, cel mult vizionaţi şi …

Noel

Image
“With every song that I write, I compare it to the Beatles. The thing is, they only got there before me. If I'd been born at the same time as John Lennon, I'd have been up there.” “If I were in the Beatles, I'd be a good George Harrison.”
“I'm not like John Lennon, who thought he was the great Almighty. I just think I'm John Lennon.”

A avut întotdeauna tupeul să compare trupa sa și propriul talent cu faimoasa Beatles, după cum puteți remarca din citatele de mai sus. Întotdeauna a spus despre cântecele pe care le compune că sunt geniale iar formația sa este cea mai bună din lume. Este ateu dar totodată prieten cu unul din marii credincioși ai lumi muzicale, Bono, pe care chiar l-a inspirat în scrierea unei piese despre tatăl său aflat pe moarte atunci. Și consideră One de la U2 ca fiind cel mai bun cântec scris vreodată. M-am gândit să scriu despre el în aceste pagini pentru că locul său este alături de alți eroi muzicali personali pomeniți aici, cum ar fi Bono, Dave G…

Dulce nepăsare

Este vacanță și nimic altceva nu contează. Ploieștiul e liniștit și arată drăguț. Patul de aici e mare, generos și mult mai comod ca ăla de la București. Diminețile dorm cât vreau, apoi mă trezesc doar pentru o cafea și pentru ziarul meu zilnic. Menta se freacă fără scrupule, nepăsarea e maximă. Dar nu chiar în toate: aseară mi-am reîntâlnit un foarte bun prieten. Iar în seara asta dau o fugă la Câmpina.
Timpul trece tot mai repede, vara asta nu mai are foarte mult nici ea și parcă nu ne-a topit așa rău ca precedenta. Acuma vine toamna cu planurile ei de Revelion cu tot. Și cu inevitabilele surprize de tot felul.
Hai c-am scris destul deja. Ați prins ideea. Mă duc să pun de o cafea. Încheieturile mă dor din plin, a nepăsare.





Sex and the City

Image
Am văzut şi eu filmul, lansat relativ recent în continuarea serialului de mare succes realizat de HBO. Ce să zic, într-adevăr previzibil dar parcă nu aşa catastrofal cum mi-l descrisese toată lumea care-l văzuse. Dacă ai fost un împătimit al seriei o să-ţi placă şi filmul. Sau, desigur, e de ajuns să iubeşti New York-ul şi o să savurezi implicit Sex and the City. Sau explicit, hihi.
Apropo, tot mai multă lume se fereşte în ultima vreme de expresia "a face dragoste". Nu se mai uzitează. Toţi spun "a face sex". Ai remarcat? Oare cum e corect până la urmă? Cum ne putem exprima cel mai exact din punct de vedere tehnic? Nu întreb cu (prea mult) sarcasm, chiar sunt curios. Eu zic că oricum sunt chestii diferite, poţi face sex fără să faci dragoste, dar invers, hmm, e mai greu.
Prin urmare, tu cum spui? Faci amor, dragoste, ţi-o tragi, te f*ţi sau te regulezi? Orice alte variante de răspuns sunt binevenite, poate fac chiar un poll.


Cum am regăsit marea

Păi marea se găseşte greu. E o adevărată aventură să răzbaţi până acolo. Revin imediat la ideea asta. Tehnic, am regăsit marea jegoasă, verde şi plină de alge. Îmi plăcea foarte mult marea noastră când eram mic. Avea aşa, o valoare sentimentală (eu am copilărit practic la mare, având veri când stăteam şi câte 24 de zile pe litoral). Dar acum, după ce am mai fost şi prin alte părţi, spun cu mâna pe inimă că Marea Neagră e cea mai urâtă dintre toate. Iar litoralul românesc indiscutabil cel mai slab exploatat. Cu câteva clase sub cele din alte ţărişoare.

În fine, sunt convins că nu spun noutăţi pentru nimeni. Revenind la ideea de la început, da, poate fi de-a dreptul horror drumul până la mare. Mă refer acum la cel cu trenul. Dacă la cel cu maşina traficul este cel care îţi poate scoate peri albi, ei bine, pe şine chiar trenul în sine şi minunaţii lui călători sunt elementele care îţi întorc stomacul pe dos. În compartimentul unde aveam locuri am fost întâmpinaţi de o banchetă plină de …