Sunday, 6 July 2008

Home Ground

După cel mai lung weekend la Câmpina din ultimii ani, vin cu mai multe (să le spunem) puncte de reper şi concluzii:
  • bunicii tocmai au împlinit 56! de ani de la logodnă iar părinţii mei aniversează foarte curând 30 de ani de la nuntă. Astea sunt două recorduri foarte greu de doborât.
  • norocoasa casă din buricul târgului este cel mai relaxant loc posibil, mai ales acum, plină de verdeaţă.
  • este pentru prima dată în ultimii 13 ani şi jumătate când intru în curte iar micul urs Corsy nu sare pe mine. Îţi stăpâneşti cu greu impulsul de a-l striga şi de a-l căuta prin casă şi prin curte să te joci cu el. Toate astea sunt triste şi ciudate. Şi pe lângă această lipsă/prezenţă a sa mai este grămăjoara discretă de pământ din spatele casei, peste care a fost aşezat un ghiveci cu flori.
  • am şi acum imaginea mătuşii mele, pe stradă în apropierea casei, când îi spunea mamei că simte cum mişcă în burtă bebele pe care urma să-l nască. Foarte vag, dar nu uit. Asta se întâmpla acum vreo 24 de ani. Ieri am participat la nunta respectivului bebe nenăscut atunci, verişoara mea Corina, care acum, la rândul ei, va aduce o nepoţică în familie. Şi mă minunez.
  • nu-mi plac nunţile. Ca şi eveniment în sine. Mă cam stresează şi mă plictisesc. Dar nunţile sunt bune şi, Doamne ajută, să fie cât mai multe. Însă doar una pentru fiecare.
Pam-pam!

1 comment:

cherry said...

Unele din chestiile despre care ai scris mă împiedică pe mine să mă duc în satu bunicii. N-am fost acolo de 4 ani. Şi nu-mi vine pentru că mi-i oarecum frică de toate schimbările care îs sigură că s-o produs. Dar vara asta crecă îmi iau inima-n dinţi.

Post a Comment