Tuesday, 24 June 2008

Vertigo Tourist

În urmă cu 3 ani acest blog nu exista iar gândurile mele se propagau în virtual într-un alt loc, de unde am ales să culeg acum o secţiune a acelui cvasi-blog intitulată VERTIGO TOURist. Acolo mi-am postat trăirile înainte şi după concertul U2 la care am asistat în iulie 2005 la Viena. Consider că acele momente trebuie conservate cumva iar ele îmi aparţin în aceeaşi măsură în care eu nu mai aparţin de mult acelui loc de care am pomenit iniţial. Aşa că acum mi le revendic. Textul nu va suferi nicio modificare, vi-l prezint exact aşa cum a fost scris iniţial, impregnat cu entuziasmul unui teenage groupie, cu care chiar mă mândresc.
Voi posta foarte curând şi un review personal al acelui concert, care a fost publicat la acea vreme în revista Sunete.

Să ne întoarcem în timp...

11 mai 2005

"Astazi incep o noua sectiune a acestui weblog, pe care o voi numi VERTIGO TOURist. In ea imi voi posta gandurile, nerabdarea, pregatirile....si toate trairile mele inaintea plecarii la Viena la evenimentul pe care il astept de 8 ani. Concertul U2. Mai este aproape o luna si jumatate pana atunci.
Plecam la Viena pe 30 iunie si ajungem pe 1 iulie. Mergem cu trenul, inca nu stim daca la cuseta sau vagon de dormit, insa asta e un detaliu nu chiar asa important acum. Impreuna cu Octav am cazut de acord sa ma ocup eu de cazare si, dupa ce am vorbit la o firma de turism din Ploiesti, am pus la punct detaliile si acum respectivii asteapta doar OK-ul nostru. Vom sta la hotelul unde Anca si Alina au primit - la pachet cu biletul de concert - cazare. Din pacate Anca nu poate veni cu noi pe 30 iunie, va veni cu o zi mai tarziu, urmand sa ne intalnim acolo. Prin urmare, la plecare vom fi doar patru: Dana, Octav, Alina si eu. De multa vreme nu mai stiu absolut nimic despre Ami din Arad, care avea bilet la concert si cu care urma sa ne intalnim in Arad. Ami, daca vezi cumva acest weblog, da un semn. Daca nu, God bless you anyway.
Cand scriu aceste randuri sunt online pe messenger si il astept pe Octav care sa imi dea unda verde pentru a pune la punct cazarea".

12 mai 2005

"Acum exact 2 minute fereastra de chat cu Octav s-a umplut (la propriu) de un emoticon repetat obsedant ce denota o super bucurie. M-a anuntat ca ne-au venit biletele din Anglia. Cum deja am facut si rezervarile la hotel, Viena este mult mai aproape.
Ahhh...Viena. Un oras superb, pe care l-am vizitat deja de 3 ori pana acum. Insa de fiecare data am stat doar cateva ore, prins in ameteala programului de circuit turistic, fara a putea sa savurez la maxim momentele. De data asta, perspectiva este total diferita. Merg cu prieteni, merg cu iubita, merg la concertul U2, merg sa stau mai mult. Este desertul delicat pe care il primesc dupa ce timp de un an m-am ghiftuit cu placeri la masa fanilor U2".

18 mai 2005

"De sambata am intrat efectiv in posesia biletului la concert. Este doar un carton dreptunghiular si dragutz colorat, insa acest carton imi va permite sa intru pe stadion pe 2 iulie. L-am pus bine, apoi m-am ocupat de pasul urmator. Am rezolvat si cu cazarea, avem deja locurile rezervate la hotel. Mai ramane de luat biletul de tren. Ieri am fost cu Octav la agentia de voiaj sa ne interesam de detalii. Vom face 16 ore pana in Viena, dintre care majoritatea noaptea la cusheta, ceea ce e bine, pentru ca vom fi si odihniti si nu ne vom plictisi pe drum. Saptamana viitoare mergem sa cumparam biletele".

23 mai 2005

"Viena nu este un oras foarte mare. Ca numar de locuitori este sub Bucuresti, avand o populatie de 1.660.000 de locuitori, ceea ce reprezinta 20% din populatia intregii tari. Este situata in nord-estul Austriei, foarte aproape de granita cu Ungaria si chiar de Budapesta, de care nu o despart nici macar 300 km.
Oras al valsului si operetei, care au luat nastere aici, este considerat de multi capitala mondiala a muzicii (aici au locuit Mozart, Beethoven, Schubert si Johann Strauss). Viena reprezinta o impletire intre romantic si istoric. Strabatuta de Dunare, de alei medievale sau de piete imperiale, orasul iti da ocazia sa calci in locurile pe unde au trecut Franz Josef si verisoara sa, Sissi, daca vizitezi Palatul Schönbrunn (care are nu mai putin de 1500 de camere) sau Palatul Imperial Hofburg. Sau te lasa sa admiri superba arhitectura care insoteste pas cu pas celebrul bulevard Ring, lung de 4 km si realizat in anul 1857 la initiativa imparatului Franz Josef I. Si daca ai iubit filmul Before Sunrise realizat in Viena acum 10 ani, poate vei cauta sa calci pe urmele lui Jesse si Celine..... Daca ai timp, te poti delecta cu un concert al Filarmonicii, unde vei vedea poate cea mai buna orchestra din lume sau poti vizita fosta casa a lui Sigmund Freud, actualmente muzeu.
Insa cand iti revine cheful de modern, te poti indrepta catre parcul Prater, de unde poti admira panorama orasului din varful unei roti de peste 60 m. Priveliste pe care o poti avea si din catedrala Sfantul Stefan, care a fost inima Vienei vreme de secole si acum reprezinta una dintre atractiile orasului. Construita in anul 1147, ea se afla chiar in centrul capitalei austriece.
Stadionul Ernst Happel (fost Prater), unde va concerta U2 pe 2 iulie, a fost construit in anul 1931 si renovat in 1986. Are o capacitate de 49.000 locuri si in 1995 a gazduit finala UEFA Champions League dintre Milan si Ajax, arbitrata de Ion Craciunescu.
Maine mergem sa rezervam bietele de tren care ne vor duce catre acest minunat oras".

2 iunie 2005

"Azi m-am trezit gandindu-ma ce faceam in urma cu exact o luna. Am realizat ca era a doua zi de Paste si ca am fost la Campina sa imi vad bunicii. A trecut foarte repede timpul de atunci. Si sper ca tot la fel de repede va trece si iunie. Pentru ca exact peste o luna, pe 2 iulie, va avea loc concertul U2 din Viena.
Practic de azi incepe countdownul. Daca pana acum masuram timpul ramas in luni, acum vom vorbi de saptamani si, in final, de zile. De fapt, mai sunt exact 4 saptamani pana cand plecam si marturisesc ca sunt fascinat chiar si de drumul in sine, ca un copil mic, pentru ca nu am mai fost pana acum la vagon de dormit si pentru ca mereu am visat sa iau masa sau sa beau ceva in vagonul restaurant al unui tren de cursa lunga.
Si cum de aproape o luna (apropo de unitatile de timp...) ploua non stop, imi vine sa cant asa:
Step on an electric train, step out of the driving rain maybe...run from the darkness in the night..."

15 iunie 2005

"Cu 2 saptamani inainte de a te afla in trenul care te duce la Viena, nerabdarea incepe sa creasca exponential. Deja toate formalitatile pentru plecare sunt rezolvate, nu mai ramane decat sa privim cum se scurg zilele ramase si sa ne pregatim bagajul.
Am vazut scena pe care o folosesc in Europa, poze din concertele de aici si reactiile fanilor americani care se oftica ca nu au avut asa ceva si la ei acolo. Ne pare rau pentru ei...tot asa cum si lor le pare rau pentru noi, europenii, care avem un singur leg / turneu, nu doua, ca ei.
Setlistul variaza in continuare foarte mult si piesele noi continua sa apara. Totusi, la Viena nu ma astept la surprize din punctul asta de vedere si nici nu ma intereseaza asta prea mult. Vreau doar sa traiesc la maxim acolo si sa-mi ies din minti pe fiecare piesa, chiar si pe lalaita Elevation, pe care o urasc cel mai mult in acest turneu. Vreau sa traiesc in 2 ore cat am acumulat in 8 ani de cand iubesc U2".

28 iunie 2005

"Ultimele zile au fost marcate de U2 din plin. Am inceput sa ascult ca un obsedat toate albumele, ca un fel de preview pentru concertul ce va avea loc pa stadionul ce va gazdui finala Euro 2008. Deja sunt aproape incapabil sa mai ascult si altceva in afara de U2.
Dupa ceva emotii, Alina a primit si ea confirmarea ca biletul ii va fi livrat chiar la hotelul din Viena. Asta pentru ca datorita unor taraganari nu a mai putut ajunge in tara la timp.
Maine este ziua in care imi voi face bagajul. Unul scurt si practic, din care nu vor lipsi camera video, camera digitala si trei tricouri cu U2. Ahhh.....si tigari sa nu uitam, ca sunt tare scumpe pe acolo....
Cand te gasesti atat de aproape de primul concert U2 la care asisti, lumea se contracta enorm si putine lucruri din jurul tau mai au sens. Acum, cand 8 ani de fandom si 5 luni de cand detin biletul la concert s-au condensat in doar 2 zile ramase pana plecam si 4 pana la marele eveniment".

30 iunie 2005

"Acestea sunt ultimele randuri pe care le scriu pe forum inainte de plecarea la Viena. Asa cum mi-a zis George, I'm packing a suitcase for a place none of us has been.
Chiar acum ma voi indrepta catre Bucuresti sa particip la ultima sedinta a cursului de jurnalism pe care il fac de 2 luni, apoi imi voi intalni prietenii si impreuna ne vom sui in trenul care ne va duce la U2.
Este imposibil de descris sentimentul pe care il incerc acum. Si nici macar nu voi incerca. Vreau doar sa spun ca prin sectiunea din weblog pe care am intitulat-o VERTIGO TOURist nu am vrut sa ii ofensez cumva pe cei care ar fi dorit sa ajunga la concert si nu au putut. Scopul meu a fost doar acela de a ne bucura impreuna. Nu stiu daca am reusit si vreau sa spun ca imi pare foarte rau, extrem de rau, pentru cei care nu vor vedea U2 live in aceasta vara, dar sunt convins ca si ei vor ajunge la un concert U2 intr-o zi.
Modul in care incheiam VERTIGO TOURistul de fiecare data, the journey of equality moves on, este o parafrazare a lui Bono, care foloseste aceasta fraza in speechul despre Africa de la Streets. Sunt convins ca deja stiti asta. Ce nu stiti este faptul ca eu nu ma refeream la Africa cand imi incheiam weblogul cu aceasta fraza devenita epilogul de jurnal al turistului Vertigo. Vreme de 25 de ani, U2 nu a ajuns inca in Romania, din diverse motive. Foarte putini romani au reusit sa ii vada live prin alte tari. Si foarte multi isi doresc asta. Acum, de cand avem acest fandom si de cand ne cunoastem si suntem uniti, unii dintre noi (nu putini, raportat la numarul total) vor merge prin Europa la concerte U2. Asa cum spunea si Octav odata, daca nu va cunoasteam pe voi, nu as fi visat sa ajung la un concert U2. Acum, fanii U2 din Romania merg in Europa sa vada U2! Si vor veni inapoi cu unele din cele mai frumoase amintiri ale vietii lor, pe care le vor impartasi cu cei ramasi acasa. Vara asta fani din Romania merg sa vada cea mai mare trupa din istorie in cadrul celui mai mare show de pe Pamant. Ne aliniem cu fanii din alte tari si vom putea vorbi despre U2 din proprie experientza, nu doar din auzite.
So...this is our journey of equality.....This summer, we're equal with the U2 fans all over the world!
Asa ca acum, cand ma aflu cu un picior in tren, I say THIS IS OUR MOMENT, THIS IS OUR TIME!"

6 iulie 2005

"Am plecat joi din Bucuresti catre Viena cu un tren elegant si comfortabil si cu mult entuziasm in suflet. Stateam cu Octav pe culoar la o tigara si amandoi ne intrebam daca e adevarat. Calatoria a decurs excelent pana la Viena. In vama aflasem ca trenul este plin de romani care merg la concert. Chiar am intrat in vorba cu un grup mai mare ca al nostru care avea cazare la acelasi hotel.
Prima zi am dedicat-o hoinaritului, desi vremea s-a inrautatit brusc, o ploaie marunta si incapatanata cazand peste oras, insotita de rafale de vant. Seara, singuri intr-un hol mare de la etajul hotelului, stateam tolaniti pe fotolii si ne intrebam cum va fi maine. In cele din urma ne-am hotarat sa mai facem o plimbare inainte de culcare si cu ocazia asta descoperim si primele afise cu concertul (care erau extrem de rare in oras, spre mirarea noastra, asta insa probabil datorita faptului ca de luni de zile concertul era sold out).
A doua zi ne trezim pe o vreme identica care ne taie mult din dispozitie dar pana la urma ce mai conteaza - este ziua pe care eu o astept de foarte multi ani. Dimineata ne plimbam prin Viena si descoperim un mall care ne imbolnaveste pe toti si de unde plecam cu cd-uri si dvd-uri achizitionate de la etajul de specialitate. Ne intoarcem la hotel, mancam si ne pregatim de plecarea catre stadionul Ernst Happel. Din fericire, Alina si Anca, care si-au achizitionat biletele la concert din alta sursa, beneficiaza de transport cu autocarul de la hotel la stadion, si cum este loc berechet mergem si noi cu ele.
Ajunsi la stadion, febra concertului ne curpinde tot mai mult. Fanii sunt deja grupati ordonat la cozi, mai ales cei de la GA. Tricouri cu U2 de vanzare (cu preturi intre 20 si 100 de euro) precum si alte suveniruri gasesti peste tot in zona. Eu si Octav ne multumim cu o insigna cu sigla turneului pe care ne-o prindem in piept. Ii trimit un sms mamei si pentru prima si singura data cat am stat la Viena simt ca imi dau lacrimile. Sunt intr-un fel foarte trist si asta pentru ca nu pot sta la concert alaturi de Alina....dintr-o eroare de comunicare la cumpararea biletelor, eu, Dana si Octav ne-am ales cu locuri in tribuna. Avem deosebita placere sa ne intalnim cu Corina, o prezenta foarte placuta asa cum aveam sa constatam si care din pacate va sta si ea tot in tribuna, dar singura. Regulile sunt foarte stricte si nimeni nu poate trece dintr-o zona in alta a stadionului. Dupa o asteptare ce devine insuportabila, ni se da drumul in sfarsit in tribune. Cand ajungem la locurile noastre, aflate undeva in stanga scenei, realizez ce departe suntem si sunt la un pas sa explodez de nervi. In cele din urma ma calmez....am ajuns aici, asta e important, restul nu mai conteaza. Scena este superba si stadionul pe masura. Ne mutam de la locurile noastre si mergem pe altele, mai centrale, de pe care inevitabil vom fi ridicati de catre posesorii lor, cu doar 10 minute inainte de inceperea concertului. Trupele de deschidere nu ma incanta deloc sau poate este de vina doar nerabdarea mea, pe care o tratez cu tigari, bere, mancare si admirand la infinit scena. Dupa vreo 3 ore de asteptare, se anunta faptul ca U2 au aterizat in sfarsit de la Londra si ca in cateva minute isi vor face aparitia. Melodia celor de la Arcade Fire invadeaza stadionul vienez si este clar...urmeaza sa inceapa!
Si a inceput...
Si s-a terminat...
Si am fost purtat prin toate starile prin care un om poate fi purtat.
Iar acum stau aici si ma intreb: ok, am facut-o si pe asta? Ce mai urmeaza? Un sentiment de nostalgie amestecat cu deruta ma invadeaza. Este ca un final de ciclu pentru mine. Nu stiu ce vreau in continuare, nu stiu ce voi face maine. I don't know where the wind will blow.
In trenul de intoarcere am cunoscut alti fani romani care veneau de la concert. Ne-au recunoscut pe mine si pe Octav de la MTV. A fost foarte frumos sa ii intalnim. Contactul intre oameni este pana la urma fundatia de la care pleaca totul.
Pe asta trebuie sa ne bazam si noi in continuare, in mica noastra comunitate. La asta ma gandeam cand imi sorbeam cafeaua si trageam din tigara in vagonul restaurant al trenului care ma aducea acasa intr-o dimineatza frumoasa, de la cel mai asteptat moment al tineretii mele, care acum s-a consumat.
Momentul sau tineretea.... Vom afla si asta candva..."