Caracalean

Deloc nu reuşesc să înţeleg unii oameni. Eu, de regulă, dacă simt că am greşit faţă de cineva, încerc să remediez imediat situaţia respectivă. Cu atât mai mult în cazul în care mi se atrage atenţia asupra acestui fapt. Băi nene, nu am linişte până nu discut cu persoana în cauza şi până când nu lămuresc situaţia. Indiferent cine e respectivul humanoid şi ce reprezintă el pentru mine. Iar dacă se întâmplă să calc pe bătături o persoană care s-a purtat mult prea elegant cu mine, atunci chiar intru în pământ de ruşine.
Există însă specimene aparte. Mici profitori provinciali care nu sunt în stare sa-şi salveze imaginea de rahat pe care singuri şi-au făcut-o nici după ce tu le trimiţi mai multe centrări la cap, cu acurateţe şi bun simţ. Te comporţi impecabil cu ei, mult mai frumos decât ar trebui, în speranţa unei schimbări spectaculoase. Le acorzi şansă după şansă, dar totala lor lipsă de c¤aie şi de coloană vertebrală îi menţine la un nivel împuţit şi ridicol cu care nu mai are absolut niciun sens să încerci să relaţionezi.
Un astfel de specimen eşti şi tu, 89.32.17.15 (îţi stă mai bine cu un număr decât cu un nume). Era aşa simplu să te scoţi până la urmă, să îţi apretezi într-un final imaginea şifonată, dar nu ţi-a permis lipsa de nobleţe. Parcă văd faza de acum: te-ai conectat pe invisible, ca de obicei, ai dat click pe statusul meu albastru, ca o curioasă mică şi perversă ce eşti, ai citit, dar în continuare vei face pe prostuţa. Aşa cum ai făcut mereu. Nici praz n-ai mâncat, nici gura nu-ţi pute. Ia spune-mi, te simţi bine în pielea ta aspră? Te simţi bine cu creierul tău autodeclarat de doar 12 ani?
Sau mai bine lasă. Nu-mi rămâne decât să mă amuz în continuare văzând, cu ochii mei de soacră, cum alergi după cai verzi pe pereţi, cerşind atenţia cuiva care n-ar da pe tine mai mult de o ţigară lights, un colţ de pizza sau un praz degerat. Well, abia daca le-ai merita şi p'astea, între noi fie vorba.
Pentru că eşti efectiv lamentabilă.