Saturday, 3 May 2008

Printre flori


Au ceva aparte dealurile din zona orașului meu natal. Pițigaia, Muscel... și nu doar ele, ci și aerul, iarba, pomii, vântul sau felul în care razele de soare le învăluie. Nicăieri nu e ca acolo și chiar dacă orașul, inevitabil, se dezvoltă și se schimbă, multe rămân exact la fel. Cel puțin pentru mine. La fel și acasă, felul în care bunica are grijă de toate, stilul imperial și vorbele de duh ale bunicului sau câinele meu demențial. Iar superba grădină care acum împletește utilul cu plăcutul oferă decorul perfect pentru a-mi uda rădăcinile.
Azi eram cu tata la Cornu, în mult prea eleganta curte a unui nou client. Mașina de tuns iarba, proaspăt achiziționată, s-a lăsat cu greu pornită pentru un mic test, dar n-am avut emoții deloc. Priveam la determinarea cu care tata trăgea de sfoara aia și pur și simplu știam că va porni. Iar când, într-un final, scânteia s-a produs, am știut că totul va merge așa cum ne-am propus.
E simplu uneori, trebuie doar să crezi și motorul se pornește.