Ştiu, sunt prost, ar trebui să consider oferta ta şi să aleg. Dar nu pot, Maestre. Nu ştiu, nu-mi vine, ceva nu se leagă. Nu prea e ce vreau şi m-am săturat să mă mulţumesc cu firimituri. Am obosit să las lucruri neconsumate în urmă, pe care să încerc să le înec în vise. Căci degeaba, tristeţea mea a învăţat să înoate (mişto asta, nu? Bono a zis-o).
Hai, mai gândeşte-te, poate ne întâlnim la mijloc cumva. Până una alta prefer să nu servesc din ce-mi oferi şi să visez încă la otrava aia. În prostia mea, Maestre, prefer să rămân cu iluzia că de data asta nu m-am mai lăsat prostit.
Nu pot, nu-mi intră, înţelege-mă. Sunt saturat. Deci, hai, mai gândeşte-te.
Rămân pe loc, aşteptând desertul.