Sunday, 20 April 2008

Revenind la statuetă

Spuneam la un moment dat că nu m-am dat în vânt după filmele de la Oscarul din acest an. Hm, poate reformulăm un pic. Zilele astea am reuşit să văd The Savages. Filmul n-a câştigat nimic, în schimb cei doi actori principali, Philip Seymour Hoffman şi Laura Linney, au fost nominalizaţi (şi perdanţi pe merit, pot spune, după ce am văzut cine a câştigat statuetele pentru cel mai bun rol masculin, respectiv feminin). Filmul este însă fain şi chiar emoţionant, despre doi fraţi (Hoffman şi Linney) care au grijă, pe ultima sută de metri, de tatăl care îi neglijase toată viaţa.
La recomandarea unei amice de blog, am văzut şi August Rush. Este o peliculă foarte muzicală şi chiar a avut o nominalizare pentru Best Achievement in Music. Subiectul este foarte fain, dar punerea în scenă mult prea melodramatică şi multe chestii sunt foarte trase de păr. Ideea e să priveşti filmul ca pe un basm, altfel nu sunt şanse să-l poţi digera. Iar singurii actori pe care îi ştiam joacă roluri oarecum secundare (Terrence Howard, Robin Williams, William Sadler).
Acum să lăsăm nominalizaţii şi să vorbim de învingători. La vie en rose, viaţa lui Edith Piaf, a câştigat două statuete, dintre care una pentru rolul absolut senzaţional făcut de Marion Cotillard, o actriţă de care eu nu mai auzisem dar care m-a cucerit iremediabil. Marion o încarnează la perfecţie pe Edith Piaf, într-un film absolut tulburător despre acest simbol cultural al Franţei, care a reuşit, din mijlocul unei vieţi absolut mizere (exceptând, desigur, doar gloria) să aibă printre cele mai reprezentative cântece ale carierei La vie en rose şi Non, je ne regrette rien. Nu cred că mai sunt necesare alte comentarii, titlurile sunt de-ajuns.
Filmul este cât se poate de emoţionant şi foarte bine realizat. La sfârşit rămâi într-o uşoară letargie, ascultând pe repeat melodiile lui Edith, o voce uimitoare dintr-o altă eră.
Mi-a plăcut atât de mult Marion Cotillard încât am căutat şi alte filme cu ea şi am găsit A Good Year, pe care de mult doream să-l văd. Am descoperit aici o femeie superbă şi total diferită de cum era în rolul lui Edith Piaf, atât ca look cât şi ca atitudine. Ca să facem o acoladă, să menţionez că aici joacă şi puştiul prodigy din August Rush, anume Freddie Highmore, precum şi favoritul meu, mister Russell Crowe, într-o revedere cu Ridley Scott, regizorul cu care a făcut istorie (la propriu şi la figurat) în Gladiator.
Iată ipostazele atât de superb diferite ale lui Marion în cele două filme de mai sus:


Acum vă las cu Edith şi cu recomandarea unui film extraordinar de care tocmai am aflat şi eu: P.S.I Love You, cu dubla laureată Oscar Hilary Swank. Heart breaking.

later edit: tocmai mi s-a reamintit că o ştiam pe Marion din alt film excelent, anume Jeux d'enfants. O da, de data asta ignorantul din mine nu o va mai uita!