Posts

Showing posts from April, 2008

Britanici la Moscova

Image
Acum un an spuneam ceva de o posibilă finală Manchester United - Chelsea în UEFA Champions League. N-a fost atunci, dar va fi acum. Peste 3 săptămâni, la Moscova, va avea loc ultimul act al celei mai tari competiții fotbalistice din lume, la nivel de cluburi, competiție dominată de echipele din Anglia care au transformat Liga Campionilor într-un fel de UEFA Premier League. Eu prefer italienii, latinii în general și fotbalul lor dar anul ăsta nu avem ce comenta.
Și ce apetisante sunt mingile cu care se va juca finala...

Acasă de Paști

Image
Fotografiile de mai jos sunt realizate cu doar câteva ore în urmă, la Câmpina, locul care definește cel mai complet pentru mine noțiunea de acasă. Pentru că aici m-am născut și am copilărit.
Sunt momente, ca acestea, când realizezi că tot ceea ce contează cu adevărat a rămas intact peste ani. Așa că îți încarci bateriile și o iei de la capăt, convins fiind că vor veni în curând vremuri chiar mult mai bune.






Righteous Kill

Image
La 13 ani de la Heat, avem ocazia să-i vedem pe cei doi coloși,Pacino și De Niro, din nou împreună pe ecran, în filmul Righteous Kill, ce va fi lansat la toamnă. De data aceasta cei doi magnifici se află de aceeași parte a baricadei și nu mai sunt rivali, așa cum erau în Heat.

p.s. Dacă doriți filme pe dvd, luați miercurea Evenimentul Zilei și primiți bonus câte 2 filme. Cu ocazia asta eu tocmai am revăzut, cu ai mei, Crash, un super film pe soundtrack-ul căruia am identificat Maybe Tomorrow de la Stereophonics.

Bă, enoriașilor!

Tocmai am venit de la biserică, unde nu mai călcasem (în scopuri de împărtășanie) de 3 ani. Am reușit să o fac de data asta însă nu despre eliberarea de poveri a sufletului meu vreau să vă vorbesc. Ci despre clasica manifestare a spiritului evlavios de care dau dovadă românii ortodocși.
Deci pe scurt. Ajung la 7.00 la biserică pentru a evita pe cât se poate imensa coadă ce se va forma la spovedanie. La acea oră era închis așa că se formase deja o coadă, dar afară. Când intrăm, babetele aflate în primele rânduri o dau pe taclale, trimițând zumzete deranjante în liniștea matinală a bisericii. Vine și părintele (doar unul, celălalt este dat bolnav de către mămăicile știe-tot) și se pune pe spovedit și împărtășit pe bandă rulantă. Evident, totul este rasolit, pentru că săracul popă trebuie să facă față de unul singur unui puhoi de oameni. La spovedanie, ca întotdeauna: îmbulzeală în față, lipsă totală de intimitate pentru cel aflat la confesiune și nesimțire crasă în respectarea rândului.…

Otherwise, the moment just...

...passes you by. Există scene memorabile pe care ni le amintim ca atare, atât de frumoase încât nici nu mai are relevanţă contextul în care au avut loc sau, în cazul de faţă, filmul de unde sunt desprinse. Printr-un cântec postat pe blogul ei, sorella a reuşit să-mi reamintească momentul de mai jos. În cazul în care nu aţi văzut filmul sau aţi uitat, ea era îndrăgostită de el, prietenul ei cel mai bun, dar el urma să se însoare cu altcineva. Şi, după cum se vede, momentul în care ea i-ar fi putut spune trece...iar acest lucru este senzaţional sugerat prin ieşirea la lumină de sub pod şi prin calmul discret pe care îl capătă muzica din fundal.
De neuitat. Atât ca scenă în sine dar mai ales ca idee.

Over

Sunt în preajmă apoi dispar. Sau dispari tu din faţa lor, pentru că îţi dai seama că nu merită mai mult. Nu pot fi definiţi, 'prieteni' ar fi cam pretenţios. Sunt doar unii care au fost la un moment dat în zonă, băgători de seamă, peisaj în fundal. Am constatat că specia asta e în plină expansiune. Unii ţi-o trag pe la spate, alţii pur şi simplu se cară subit, fără tobe, alţii te sug apoi dispar, încă pătaţi în colţul gurii, unii se plictisesc brusc de umorul tău şi se bagă în cochilie. Feluri şi feluri. Număr pe degetele de la o mână oamenii care mi-au rămas alături în ultimii ani, ani număraţi şi ei tot pe degetele unei singure mâini.

Cold Light of Morning

This one goes out for the ones who wake up in the morning, after love, sex, drugs, smokes, booze, fights, bullshits, sickness, whoring, bitching, disappointments, aching and injustice.
For them, still able to breathe, trust, hope, feel and smile.
In the cold light of day.

In the cold light of morning while everyone's yawning,
you’re high
In the cold light of morning the party gets boring,
you're high
As your skin starts a scratchin', wave yesterdays actions goodbye

Forget past indiscretions
And stolen possessions
You’re high
In the cold light

In the cold light of morning while everyone’s yawning
You’re high
In the cold light of morning
You’re drunk sick from whoring and high
Staring back from the mirrors
A face that you don’t recognise
It’s a loser, a sinner, a cock in a dildo’s disguise
In the cold light

Tomorrow
Tomorrow
Tomorrow

As your skin starts a scratchin'
And wave yesterdays action goodbye

Forget past indiscretions
And stolen possessions.
You’re high
In the cold light of day

Tomorrow’s on…

Revenind la statuetă

Image
Spuneam la un moment dat că nu m-am dat în vânt după filmele de la Oscarul din acest an. Hm, poate reformulăm un pic. Zilele astea am reuşit să văd The Savages. Filmul n-a câştigat nimic, în schimb cei doi actori principali, Philip Seymour Hoffman şi Laura Linney, au fost nominalizaţi (şi perdanţi pe merit, pot spune, după ce am văzut cine a câştigat statuetele pentru cel mai bun rol masculin, respectiv feminin). Filmul este însă fain şi chiar emoţionant, despre doi fraţi (Hoffman şi Linney) care au grijă, pe ultima sută de metri, de tatăl care îi neglijase toată viaţa.
La recomandarea unei amice de blog, am văzut şi August Rush. Este o peliculă foarte muzicală şi chiar a avut o nominalizare pentru Best Achievement in Music. Subiectul este foarte fain, dar punerea în scenă mult prea melodramatică şi multe chestii sunt foarte trase de păr. Ideea e să priveşti filmul ca pe un basm, altfel nu sunt şanse să-l poţi digera. Iar singurii actori pe care îi ştiam joacă roluri oarecum secundare…

Labe cere le ştiu pe toate

...da' oare acolo nu lucrează şi femei??

Go To Sleep

Am redescoperit melodia asta după ce nu o mai ascultasem de ani de zile. Cili mi-a reamintit-o, o avea pe un stick cu ceva piese aruncate ca într-un ghiveci din care cântecul ăsta a răsărit ca o delicatesă.
Să fie pentru toţi cei care au la cine să se gândească before they go to sleep.



there's a shadow on the terrace
a snow dance for the living
there's heavy weather on the way
i heard it on the news
and life's a tough principal who won't reward the losers
your name is on the tea-cup
there's nothing i can do

but to wish you'd think about me before you go to sleep
and i wish you the best there is before you go to sleep

there are tears without the colour
a million seas with water
an ocean full of people
where shattered hearts can go
and love's a golden ripple
where answers are so simple
but the explanations are very hard to do

and i wish you'd think about me before you go to sleep
and i wish you the best there is before you go to sleep
go to sleep

Hobiz@Muviz

Image
Se pare că sunt pe cale să dezvolt un nou hobby. Filmele. Mai exact, colecţionarea lor. Şi când spun asta mă refer doar la filmele cu adevărat memorabile, care merită achiziţionate pe DVD şi ţinute frumos în bibliotecă. Nu orice peliculă pe care o furi de pe net sau pe care o consumi la mall alături de floricele.
Dar până una alta, hai să vă spun ce-am mai văzut. Păi am reuşit să vizionez şi eu Juno. Drăguţ, a luat Oscar pentru cel mai bun scenariu iar Ellen Page (nominalizată şi ea pentru cel mai bun rol feminin) joacă foarte promiţător. La fel cum o face şi în The Tracey Fragments, film din care am văzut până acum doar jumătate pentru că este cam greu de urmărit, ecranul fiind împărţit în diverse...fragmente iar povestea în sine cam fucked up.
Am zis fucked up? Woo-ha, staţi să-l vedeţi p'ăsta: Lars and the Real Girl. Ryan Gosling face un rol de neuitat, interpretând un tânar deraiat psihic care îşi comandă o păpuşă de pe net şi o prezintă tuturor ca pe prietena lui. Lucrurile m…

Could they be...

Image
...the most beautiful girls in the world? Hmmm, yes they could. Pentru mine cel puţin. Deci m-am hotărât. Cele mai cele actriţe pentru mine sunt ele (evident nu mă refer la calităţile actoriceşti, pentru asta să se pronunţe Academia).



3.Natasha Henstridge. Am remarcat-o prima dată într-o abureală de film cu Van Damme (totuşi foarte tare scena de pe chiuvetă), apoi în Specii. Şi de atunci o tot remarc.


2.Claire Forlani. Superbă în Meet Joe Black. Superbă oriunde, mai exact. Azi am dat întâmplător peste alt film cu ea. Tipul de creatură care ridică unui bărbat o adevărată..dilemă. Fuck or make love?


1.Jessica Biel. Doamne, ce copilă era în serialul ăla, Al 7-lea Cer. Apoi brusc am văzut-o pe HBO într-o comedioară romantică, crescuse tare frumos. De atunci nu prea ratez niciun film cu ea. Este cel mai gen al meu, dacă mă pot exprima aşa.


Mda, cam astea fiind spuse..Fuck Angelina!
Figurately speaking.

Păi nu?

Stereophonics la Bucureşti!

Image
După ce luna trecută i-am văzut live în Amsterdam, azi am aflat că Phonics vor concerta în iulie la B'ESTFEST. O veste excelentă, această trupă fiind de departe favorita momentului pentru mine. Pe lângă ritm, rock-ul foarte antrenant şi excelentele prestaţii live, Phonics s-au remarcat în mare parte datorită charismaticului Kelly Jones, unul din cei mai compleţi lideri de trupă din câţi am cunoscut. Chitarist, pianist şi compozitor, Jones este în primul rând un vocal extraordinar, aş spune chiar unul din cei mai de anduranţă din lume, capabil să-ţi cânte şi să-ţi urle a 20-a piesă din concert de parcă de abia a început. Iar ultimul album al trupei, Pull The Pin, este de nelăsat din player.
Am mai postat aici diverse piese cu Phonics, acum vă las cu o altă mostră din ceea ce pot face aceşti băieţi în concert şi ne vedem la B'ESTFEST.

People Change

Image
Tot nu-mi dau seama cum e până la urmă. Ne schimbăm sau nu? Ori devenim tot mai mult ceea ce suntem cu adevărat? Un singur lucru e cert: niciodată nu prezentăm aceeaşi imagine, indiferent în ce constă cu adevărat miezul. Şi încă o chestie: contează întotdeauna ultima impresie, nicidecum prima.
Am un exemplu trist chiar sub ochii mei. Genul ăla care în final te lasă cu impresia că ai cunoscut de fapt două persoane diferite. Prima dintre ele era interesantă şi comunicativă. O mică rebelă boemă care ar fi putut oricând să i-o tragă sistemului. Sau măcar să încerce. Era glumeaţă, veselă şi frumoasă, în toate sensurile acestui cuvânt. Iţi zâmbea fără motiv chiar şi când abia te cunoştea şi nimic din acel zâmbet nu era parşiv sau indecent, ci doar sincer. Îţi putea face ziua deşi oricând îţi putea mânca zilele. Să schimbi replici cu ea era ca şi cum ai fi jucat tenis cu Federer sau ai fi făcut pase cu Ronaldo. Dar rachetele s-au rupt, ghetele s-au ros, coloana vertebrală a cedat. Iar ea a …

Prehistoric Working Class

Ceea ce vedeţi mai jos a fost filmat pe 8 martie, în Cişmigiu, întru oripilarea bătrâneilor matinali şi spre amuzamentul celor mai tineri, mai toţi privindu-ne mai mult sau mai puţin sideraţi.
Este vorba de un filmuleţ unde apar alături de colegi de muncă. Această temă ne-a fost dată pentru team buildingul de la Innsbruck, alte 14 filme realizate de ceilalţi colegi concurând într-o seară aşa-zisă de Oscaruri, în care ne-am amuzat copios vizionând toate aceste filmări.
După cum se poate vedea, echipa mea a fost cea mai originală, fiind singura care a filmat out of the office. Mai mult decât atât, ne-am ales chiar această idee, Flinstones style, în care am transpus semnarea unui contract cu un client. Bănuiesc că este evident şi jocul de cuvinte, Prehistoric Working Class.
Nu ştiu cum am reuşit să am un rol principal în filmuleţ, apărând în toate scenele, dar consider că am fost mult mai slab decât, să spunem, colegul Andrei care aduce izbitor cu Val Kilmer, hahaha. În orice caz, acum …

Music. Connecting People.

Image
Tocmai m-am întors de la Tg.Mureş (pe ruta Sighişoara - Buşteni - Câmpina) unde m-am bucurat de o escapadă nespus de adecvată din mijlocul capitalei ştrangulată de summit-ul despre care habar n-am şi nici nu mă interesează. Joi am plecat cu nişte prieteni la Mureş, unde am ajuns mai repede decât mă aşteptam, poate şi datorită coloanei sonore de drum, care a conţinut U2, Guns sau AC/DC. La Mureş a avut loc filmarea unui DVD, Byron unplugged. O experienţă frumoasă şi total inedită, din mai multe puncte de vedere.
În primul rând, pe lângă lipsa chitarelor electrice, nu am avut parte de un concert clasic, ci mai degrabă de o filmare cu public, pe fundal muzical. Rolul publicului a fost, zic eu, unul mai degrabă activ, am fost practic un element important în realizarea acestui material, iar recompensa admiratorului de muzică prezent acolo nu a fost neapărat prestaţia live la care a asistat ci va fi DVD-ul care se va lansa ca şi produs final. Dar nu vreau să fiu înţeles greşit: a fost realm…

This is the Thing

And the things that keep us apart
Keep me alive
And the things that keep me alive
Keep me alone
This is the thing

Offtopic: plec în a 3-a mini vacanţă din ultimele 30 şi ceva de zile. Ne auzim săptămâna viitoare.