Sunday, 24 February 2008

A Walk In My Hood


Azi am venit la muncă pentru a trage tare înainte de mica vacanţă care mă aşteaptă. Vremea de-a dreptul superbă m-a făcut să iau şoseaua Giurgiului la pas, din Drumul Găzarului până la City Mall. Iar dispoziţia excelentă în care sunt a proiectat sub un cu totul alt unghi cartierul în care locuiesc de aproape 3 luni. Dacă până acum treceam pe acolo doar în tramvaiul plin de pensionari fără somn (dimineaţa) sau plin de manelişti şi cocalari (seara) şi tot ce doream era să ajung mai repede la destinaţie, ei bine, azi m-am plimbat la pas şi am savurat fiecare moment. Aceleaşi zone cenuşii, aceleaşi reminiscenţe comuniste erau azi scăldate de un soare superb care le oferea o nouă tentă.
Întotdeauna am asociat locurile cu stările de spirit şi cu figurile oamenilor dragi. Du-mă în cel mai oribil cartier, dacă eu mă simt bine, s-ar putea să-mi placă. Azi, pentru o juma de oră, am putut spune că nu există loc mai fain decât odiosul meu cartier.
Mi-e şi frică să mă gândesc cât o să-mi placă Amsterdamul.