Sunday, 3 February 2008

Carry Each Other

“Muzica poate schimba lumea, pentru că muzica poate schimba oamenii”, afirma oarecum idealist Bono, liderul unei trupe care nu a încetat niciodată să creadă în influenţa pe care fenomenul artistic o poate avea asupra lumii în care trăim. Încă din anii de început ai trupei şi până azi, atât prin mesajul transmis prin versuri, cât şi prin atitudinea de pe scenă şi prin faptele concrete realizate în afara ei, U2 a luptat permanent pentru idealurile în care a crezut. Implicarea în problemele sociale şi politice face din U2 poate cea mai marcantă trupă din istorie. În continuare, ne propunem să descoperim cum teme ca săracia extremă, războiul, nedreptatea socială sau calamităţile naturale au apărut mai întâi în versurile trupei, pentru ca apoi ele să rezulte într-o implicare reală şi foarte susţinută a formaţiei (şi mai ales a liderului ei, Bono) în încercarea de schimba ceva, de a crea o lume mai bună.
Provenind dintr-o ţară în care problemele politico-sociale erau la ordinea zilei şi crescând într-un mediu impregnat de ură şi violenţă, acest lucru nu avea cum să nu-i marcheze pe cei patru adolescenţi care, în anul 1976, s-au gândit să formeze o trupă. Iar acest lucru se oglindeşte cât se poate de clar în mesajul lor. Larry Mullen spune că, la acea vreme, în restul lumii puteai vorbi orice, mai puţin despre politică şi religie. În Irlanda, lucrurile stăteau exact invers: puteai vorbi doar despre politică şi religie. The Edge îl completează, spunând că muzica rock’n’roll a fost întotdeauna legată de politică, cele două aspecte fiind strâns împletite, începând poate cu Jimi Hendrix şi cântecele sale despre războiul din Vietnam. O muzică vie, activă, relevantă - acesta era genul de muzică pe care U2 a vrut să-l creeze dintotdeauna.
Iar acest lucru a fost realizat conştientizând pe deplin faptul că a vorbi despre probleme sociale cum ar fi anularea datoriilor ţărilor sărace sau foametea din Africa, putea fi interpretat (şi chiar a fost) ca o încercare a unor rockeri de a fi „cool”, la modă, pentru a atrage aprecieri şi publicitate. Acest gen de remarci face parte din tendinţa noastră veche de când lumea de a căuta pete în soare şi de a privi sceptic sau ironic chiar şi pe cei care fac într-adevăr ceva. Muzica rock poate schimba lumea? Sunt oare influenţi aceşti legendari muzicieni care investesc bani şi timp în probleme social-umanitare apoi se urcă într-o limuzină şi pleacă la următorul concert? Ne deranjează acest lucru? Îl privim oare ca pe o ipocrizie? În cazul trupei U2, activă în acest domeniu de mai bine de două decenii şi, indiscutabil, cea mai semnificativă, atât artistic, cât şi filantropic, din cadrul fenomenului muzical, chiar nu este cazul să ne punem problema astfel. Pentru U2, muzica a fost un refugiu şi un instrument prin care luptau cu propriile traume sau încercai să schimbi lumea în care trăieşti. Iar Bono afirmă că rockul este singurul gen de muzică în stare să te facă să porneşti o revoluţie, să îţi schimbi slujba, să dai un telefon unei persoane dragi sau să-ţi modifici percepţia asupra lucrurilor.
................................................................
Pe 2 iulie 2005, la exact 20 de ani de la Live Aid, are loc la Londra, în marele Hyde Park, concertul intitulat Live 8, cu trimitere la summit-ul G8 ce urma să aibă loc în Scoţia în perioada 6-8 iulie. Ţările ce alcătuiau grupul G8, care deţin împreună 65% din economia mondială (Canada, Franţa, Germania, Italia, Japonia, Rusia, Marea Britanie şi Statele Unite), urmau să dezbată exact cele trei cerinţe principale ale campaniei Make Poverty History.
U2 au cântat chiar în deschiderea concertului, alături de Paul McCartney (care i-a furat lui Bono jacheta din culise, apărând cu ea pe scenă) piesa Sgt. Pepper's Lonely Hearts Club Band. Apoi U2 au mai interpretat Beautiful Day (în cadrul căreia s-au eliberat către cer porumbei albi), Vertigo şi One. Bono a spus despre Live 8 că a reprezentat un moment extraordinar care a dat celor mai săraci din lume şansa de a avea, pentru prima dată, putere politică. El a mai adăugat că această mişcare va fi continuată de oamenii religioşi, de tinerii activişti, de economişti şi nu de vedetele rock.
Cu ocazia Live 8, U2 şi managerul Paul McGuinness au primit, din partea Amnesty International, premiul Ambassador of Conscience, pentru lupta lor de susţinere a drepturilor omului. De altfel, în cadrul Vertigo Tour, pe ecrane se difuza o parte a Declaraţiei Drepturilor Omului, în prezentarea lui Aung San Suu Kyi.


©2008 Bogdan Anghel - "U2 - Sunete și sensuri"