Sunday, 13 January 2008

ZooTV

Dacă în trecut concertele U2 erau simple, spirituale, oneste, cu decoruri de scenă banale, ZooTV venea să schimbe totul, fiind un amestec de contradicţii, ironie şi infatuare. Era un exerciţiu de şoc asupra minţii, extrem de încărcat din punct de vedere senzorial, având chiar şi imagini transmise live prin satelit. Se folosea echipament de ultimă generaţie, ZooTV fiind practic propriul post de televiziune al lui U2, care mixa muzica rock şi televiziunea într-un singur concept. Abuzând de o multitudine de imagini, ZooTV voia să parodieze modul în care televiziunea şi publicitatea bombardau consumatorii cu uriaşe cantităţi de ştiri, reclame şi tele-shopping, saturând existenţa acestora. Mare parte din conceptul ZooTV a venit din intensa mediatizare a războiului din Golf. Bono şi The Edge urmăreau atunci la televizor imagini cu Războiul din Golf transmise în direct la ştiri. Pentru prima dată, lumea întreagă putea vedea rachete de croazieră explodând pe străzile din Bagdad. “Război în confortul propriului cămin”, spunea Bono. Această imagine i-a şocat pe membrii U2 şi astfel au hotărât să parodieze televiziunea care devenise un amalgam de reclame, imagini de război, filme, muzică şi aşa mai departe, între care puteai pendula cu o simplă apăsare a butonului. ZooTV era o lume croită după chipul şi asemănarea televizorului.
În cadrul ZooTV, se perindau într-o succesiune aleatorie şi ameţitoare filme de acţiune, jurnale de ştiri, reclame, telenovele, emisiuni sportive, pornografie, transmisiuni CNN despre războaie şi chiar preoţi care predicau la televizor (teleevanghelişti) pentru a lua banii privitorilor. Efectul din realitate, anume acela de a rămâne mut şi ameţit, era transmis în exact aceeaşi măsură şi unui spectator ZooTV. Realizat de Peter “Willie” Williams, show designer-ul U2, de către regizorii Ned O’Hanlon şi Carol Dodds, precum şi de către Brian Eno, ZooTV reflecta perfect atât aspectele seducătoare cât şi pe cele distructive ale televiziunii anilor ’90, oferind informaţie şi advertising până când din conceptul de televiziune nu mai rămânea decât o noţiune ambiguă şi năucitoare.
“În final, ZooTV nu era cinic. A fost doar distracţie şi strategie”, spune Bono. “Strategia era luată din judo: foloseşti forţa atacatorului pentru a te apăra”. El mai spune că, după Rattle and Hum, U2 au primit tot felul de critici, lumea considerând că ei se autoplasau lângă legende ale muzicii, cărora U2 nu doreau decât să le aducă un omagiu. Mesajul lor fusese interpretat exact pe dos. “Oamenii voiau megalomanie? Perfect, atunci le vom da megalomanie”, a spus Bono. Şi aşa s-a născut ZooTV. O metodă de a vorbi cu cei care nu considerau că U2 erau adevărate vedete rock, ci mai degrabă nişte naivi. Astfel, prin ZooTV, trupa a găsit metoda perfectă de a-şi exprima vechiul idealism într-un mod nou.

Bono, pe care mulţi fani extaziaţi îl considerau un fel de Dumnezeu, devine The Fly, atât pe scenă, cât şi în afara ei. Ideea acestui personaj este prezentată pentru prima dată publicului în clipul cu acelaşi nume al primului single de pe Achtung Baby. El reprezenta stereotipul starului rock. Ajutat fiind de stilistul trupei, Fintan Fitzgerald, Bono s-a transpus perfect în pielea acestui personaj, având gel în păr, ochelari de soare proeminenţi care sugerau chiar ochii unei muşte şi un costum negru şi lucios de piele. Era un personaj inspirat printre alţii de Jim Morrison şi Lou Reed. În timp ce înregistrau Achtung Baby, Fintan Fitzgerald a dat peste un set de ochelari mari, la modă în anii ’70. Bono a început să se joace cu ei şi să-i folosească atunci când se ajungea într-un impas (ceea ce se întâmpla deseori în timpul înregistrărilor la Achtung Baby) pentru a-şi destinde şi amuza colegii. Acei ochelari au ajuns să simbolizeze ‘noul U2’. Bono a preluat imediat acest personaj, ajungând să se descrie drept un ‘beţivan, autointitulat expert în dragoste şi politică, un filozof de doi lei care ocazional mai spune şi lucrurilor pe nume’.
În ZooTV, Bono intra pe scenă fiind The Fly, fumând şi aruncând scârbit ţigara, afişând gesturi provocatoare, sexuale, infatuate, pozând în ultimul star rock de pe planetă. Bono intră în pielea acestui personaj chiar şi în afara scenei, înjurând presa şi comportându-se într-un mod hedonistic. Astfel, el îşi creează un alter ego, pe arogantul The Fly, eliberându-se de imaginea lui candidă din ultimii 10 anii şi având, în acelaşi timp, posibilitatea să arate publicului anumite laturi ale personalităţii sale pe care până atunci le ţinuse ascunse. The Fly reprezenta şi un semn al deziluziei pe care Bono încă o mai încerca referitor la condiţia sa de mega-star. Felul în care poza pentru camere vroia să arate cât de trucat şi de impersonal devenise rockul. Bono a spus despre The Fly că reprezenta o combinaţie între geaca de piele a lui Elvis, pantalonii lui Jim Morrison, ochelarii lui Lou Reed, ghetele lui Jerry Lee Lewis şi stilul şleampăt al lui Gene Vincent. “Vreţi rock’n’roll? Ei bine, asta vă dau”, spunea Bono, un artist convins de faptul că un star rock posedă în suflet un gol la fel de mare precum orgoliul său.
Practic, de-abia acum U2 învăţau să devină staruri rock. Sexul şi ironia erau ingredientele principale ale unui concert ZooTV. TheFly îl ia în derâdere chiar şi pe Elvis, Bono efectuând mişcări din şolduri zeflemitoare şi spunând deseori că el ‘doar arată ridicolul faptului de a fi un star rock. Oamenii îşi pun prea multe speranţe în vedete şi în politicieni, în loc să se bazeze pe ei înşişi’.

Întins pe o perioadă de un an şi zece luni, ZooTV, în ansamblul etapelor sale, The Outside Broadcast, Zooropa şi Zoomerang (în Australia), a prezentat 157 de concerte, văzute de 5.400.000 de spectatori. În anul 2002, revista Q l-a denumit cel mai spectaculos turneu rock din toate timpurile. La sfârşitul său, U2 îşi ia practic prima vacanţă adevărată din cariera sa, relaxându-se mai bine de un an pentru a se putea gândi la următoarea mutare.



©2008 Bogdan Anghel - "U2 - Sunete și sensuri"

1 comment:

andrei. said...

era o epoca bizara in sine, si U2 nu stia prea bine care ar trebui sa fie pozitia lor, locul dinc are sa se raporteze la lumea asta schimbatoare si ambigua. asa ca au inventat ZooTV, care nu era decat o oglinda a deceniului ce tocmai se nastea.

luandu-si toate precautiile de cuviinta, evitand sa studieze in profunzime fenomenul ("slinding down the surface of things"), au ales calea de abordare a ironiei; mock the devil and he will run away from thee. fereste-te de ce nu intelegi.

dar U2 intelegeau mult prea bine situatia...

Post a Comment