Friday, 11 January 2008

Waiting For That Dance

E încă o zi. O nouă zi. După o altă noapte în care m-am băgat în pat având acel sentiment acut şi indescriptibil, rezumat cumva la "nu sunt unde ar trebui să fiu".
Printre linii subţiri, printre întrebări, printre diferenţele ipotetice produse de cuvintele nerostite. Ultimii ani nu m-au învăţat nimic, am luat din ei doar ce a fost urât. Şi am permis acestei mizerii să mă controleze, precum o marionetă în mâinile unor părţi de destin intuite prea clar.
E târziu. Întunericul domneşte de mult, contopit dizgraţios cu frigul ăsta infernal care îmi intră în oase atunci când îmi fumez ţigara pe geam. Iar gândurile mi se transformă în iluzii şubrede, mai fragile chiar decât fumul de ţigară care se pierde instantaneu în vânt. Mă abandonez nopţii, în patul meu gol şi strâmt, visând la gestul ăla genial, la clipa aia magică, la scânteia aia imprevizibilă. La cineva care va trezi dracului odată nebunul din mine şi mă va trimite să dansez pe străzi.
Deja mi-e dor de tine.

1 comment:

Viorel Mocanu said...

Superb scris, jos pălăria!

Voi reveni în mod cert...

Post a Comment