Sunday, 6 January 2008

Achtung Baby

Lansarea noului album se produce pe 19 noiembrie 1991, când, după aproape doi ani de tăcere, pe piaţa muzicală explodează al şaptelea LP U2, intitulat Achtung Baby (după ce iniţial se gândiseră la denumirile Hansa Ton sau Man), material considerat a doua capodoperă a trupei, având grandoarea predecesorului său, The Joshua Tree, dar fiind totodată mult mai spontan şi mai distinct prin sunet. Rezultatul unei munci impresionante, acest material a revigorat şi chiar reinventat U2 ca o formaţie de rockeri cu charismă. “Sunt pregătit pentru ceea ce urmează”, atesta vocea distorsionată a lui Bono în deschiderea melodiei trance-dance Zoo Station, prima de pe albumul de debut U2 din anii ’90. Complet diferit de precedentele The Joshua Tree şi Rattle and Hum, Achtung Baby conţinea o întreagă lume nouă de sunete şi rafinament, care a semnalat o totală schimbare de direcţie din partea trupei. Chitara lui Edge se transformă, nemaifiind lirică, ci mecanică. Bono are o apariţie total nouă, iar vocea sa devine un pic mai agresivă şi supusă transformărilor în studio. În orice caz, această schimbare aduce numai beneficii. Primul single de pe acest album, The Fly, ajunge direct pe locul 1 în Marea Britanie, făcând uitată faima unicului cântec U2 ce mai reuşise această performanţă, Desire. Iar acesta era doar începutul. Se putea vedea însă deja clar faptul că aveam de-a face cu un clasic al anilor ’90, deşi deceniul se afla abia la început.

Pe Achtung Baby, idealismul tânăr pe care U2 îl dovedise în anii ’80 lasă loc unei profunde doze de realism. Mai multe piese conţin o notă de introspecţie, explorând partea întunecată a dragostei şi degajând un sentiment de singurătate şi de confuzie. Toate acestea răzbat prin zgomotul industrial şi prin ritmurile de dans pe care Achtung Baby le oferă. Teme ca neputinţa, relaţiile rupte sau violenţa în numele dragostei (Love Is Blindness), prezente din plin pe acest album, atestă faptul că puternicul caracter spiritual al trupei U2 din trecut, căpăta acum o nuanţă mai existenţială şi mai dramatică. Activismul politic al trupei se transformă acum în preocuparea pentru mediul înconjurător sau pentru criza SIDA. De asemenea, autoironia ia loc sincerităţii debordante pe care U2 o dovedise în primii zece ani de carieră. În loc să mai încerce să salveze lumea, U2 deveneau personali. Atunci când Bill Flanagan l-a întrebat pe The Edge care sunt temele principale ale acestui album, chitaristul a răspuns imediat: “Trădarea, dragostea, mortalitatea, spiritualitatea şi credinţa”.


Titlul albumului, Achtung Baby (‘achtung’ însemnând ‘atenţie’ în limba germană) reprezenta o expresie des folosită în cadrul înregistrărilor de la Berlin de către Joe O’Herlihy, inginerul de sunet U2. Ea este preluată din filmul The Producers al lui Mel Brooks, iar alegerea sa ca titlu de album se voia doar o mică distragere a atenţiei de la versurile sale extrem de serioase şi de întunecate. Larry Mullen avea să declare cu umor în legătură cu acest titlu: “Achtung Baby! Nici măcar nu pot pronunţa nenorocitul ăsta de cuvânt!”
Acest album este unanim recunoscut ca unul dintre cele mai mari din istoria muzicii. În anul 1998, cititorii revistei Q l-au plasat pe locul 15 în topul celor mai bune albume apărute vreodată, cinci ani mai târziu, aceiaşi cititori votând melodia One drept cel mai bun cântec înregistrat vreodată. Tot în 2003, revista Spin a plasat Achtung Baby pe locul 11 în cadrul unui top al celor mai bune albume din ultimii 25 de ani.
Această renaştere crucială pe care U2 o izbuteşte din plin prin Achtung Baby este cum nu se poate mai bine venită după doi ani de absenţă. Succesul comercial al noului album este fără precedent: discul se vinde în şapte milioane exemplare încă înainte ca turneul de promovare să înceapă. Zvonuri legate de acest turneu circulau încă din toamna anului 1990, deci cu un an înaintea apariţiei albumului. Ziarele britanice anunţau ca sigură plecarea la drum a trupei U2 în cadrul unui turneu extravagant de doi ani, ce avea să fie unul dintre cele mai mari din istoria muzicii rock.



©2008 Bogdan Anghel - "U2 - Sunete și sensuri"