Posts

Showing posts from January, 2008

Mixed Imaginary

Image
Uneori ea poartă o rochie neagră de seară, are părul desfăcut şi trage senzual din ţigara al cărei scrum stă să cadă. Dar ei nu-i pasă. Probabil la fel de nepăsător priveşte şi la mine, acolo pe canapea, unde am rămas ţintuit de aroma Tendre Poison care mă leagă submisiv de ea, precum şi de privirea de criminal latent, cu care mă bagă ocazional în seamă. E aproape dimineaţă, sticlele sunt goale şi scrumierele pline. Geamul e deschis, aerul rece frige ca-n august iar jazz-ul din fundal merge pe repeat.
În alte dăţi însă doar o ţin în braţe şi mă pierd prin părul ei.



Shine

Image
Mă bucur de o poziţie foarte tare în firma în care lucrez. Acuma, corporatiştii disperaţi să iasă afară şi să închidă uşa, pentru că mă refer la aşezarea fizică a biroului meu şi nu la altceva. Cei mai boemi să rămână.
Soarele se înalţă pe cer de undeva din stânga mea, peste Casa Poporului, luminând foarte frumos casele amorţite ce se întind atât cât mă ţin ochii, până la intersecţia lor cu blocurile comuniste. Ultimele dimineţi (şi mai ales asta de azi) au fost extrem de blânde şi strălucitoare. Până şi afară e cald, poţi ieşi fără probleme pe terasă la o ţigară fără să-ţi iei haina pe tine. Cafeaua are alt gust, muzica din căşti sună mai bine, iar faptul că am biroul atăt de aproape de geam mă face să am senzaţia că plutesc peste oraş.
Se simte primăvara, se simte ceva în aer. Vin schimbări, noi începuturi. Iar soarele ăsta cu dinţi muşcă adânc din mine, proiectând tot felul de umbre în birou dar nereuşind să umbrească un loc şi pe cineva anume.

Lege nescrisă

Când îţi place o persoană, momentan indisponibilă, apare întotdeauna altcineva, disponibil. Fără excepţie aproape. Bineînţeles, eşti mult mai tentat de cea al cărei telefon sună ocupat. Nu neapărat pentru că e în firea omului să vrea ce nu poate avea. Ci din simplul fapt că viaţa este foarte ironică. Începi să te gândeşti la ciori, vrăbii, garduri şi alte prostii din astea, fără a putea ignora însă fluturii din stomac.
Ceapa mă'sii de treabă.

Beautiful Day

BEAUTIFUL DAY. Aceasta este povestea unui om care pierde tot ce avea, dar realizează că nu a fost niciodată mai fericit. El descoperă splendoarea lumii din jurul său, descrisă atât de frumos în cele şapte versuri care încep cu “see”. Ultimele două versuri ale acestei părţi fac aluzie la speranţa care a renăscut în arca lui Noe după potop, când porumbelul pe care el l-a trimis s-a întors cu o ramură în cioc (“See the bird with the leaf in her mouth”). Atunci a apărut pentru prima oară curcubeul, simbolul speranţei (“after the flood all the colours came out”). Personajul acestei superbe melodii realizează că nu mai are nevoie de nimic (“what you don’t have you don’t need it now”). El ar putea fi personajul biblic Iov, cel care deşi ducea o viaţă fără de păcat, a pierdut tot ce preţuia mai mult pentru că Dumnezeu a vrut să-i testeze credinţa. Pentru că Iov nu s-a îndoit nici o clipă si nu şi-a întors faţa de la el, Dumnezeu i-a redăruit fericirea (“touch me / take me to that other place …

Incomplet

Te trezeşti dimineaţa pentru că trebuie. Mănânci puţin înainte de a pleca ca să nu te ia cu leşin. Pleci la muncă pentru a avea din ce trăi. Iţi faci treaba, termini tot pe ziua respectivă, te întorci acasă. Faci duş ca să fii curat, mănânci ceva, fumezi o ţigară să te relaxezi, poate bei şi o tărie. Te speli pe dinţi, te culci.
Lucruri care trebuie făcute. Chestii zilnice, rutinate, având de fiecare dată o finalitate. Dar când te bagi în pat, capul ţi-e greu pe pernă şi gândurile îţi aleargă prin creier ca nişte cai sălbatici. Simţi că a lipsit ceva. Că ziua e terminată doar fizic, doar spaţial, doar temporal. Simţi că a lipsit secunda aia care poate scoate totul din banal. Nici nu vrei să adormi, nu aşa. De ce iar aşa? Încerci să speri că poate va fi mâine sau te întrebi peste câte zeci de secole o să apară acel moment. Într-un final adormi şi visele încearcă, fără succes, să înlocuiască acea secundă netraită.

Locuiesc în cel mai mare sat din ţară

Oripiliat de numărul incredibil de ţărani şi de cocalari peste care dau în tramvai, de puştii ifosaţi de prin licee, care epatează cu mobile din care răzbate muzică de rahat, de jegul şi noroaiele de peste tot (chiar şi din mijlocul magazinelor), de bălţile care domnesc săptămâni întregi după ce cad 3 fulgi şi 2 stropi de ploaie, precum şi de multe altele, doream să scriu un articol pe această temă.
Nu mai e cazul, am găsit unul perfect aici.
Recomand totodată şi articolul scris ieri de sorella, care se loveşte şi ea zi de zi de provincialitatea din jur.

PopMart

U2 nu mai absentase niciodată de pe scenă atât de mult. Se împlineau aproape trei ani şi jumătate de la ultimul show ZooTV, susţinut la Tokyo. Cum formaţia îşi stabilise standarde extrem de înalte cu acel turneu, atât din punct de vedere artistic, cât şi comercial, era o adevărată provocare acum să plece din nou la drum.
Willie Williams, la rugămintea lui Bono, vine cu ideea temei acestui turneu: dacă precedentul fusese o satiră la adresa televiziunii şi a mass-media, în general, PopMart avea să fie o ironie la adresa societăţii de consum. Mai exact, o „piaţă a muzicii pop”.
Biletele pentru PopMart se pun în vânzare la jumătatea lunii februarie 1997. În unele oraşe, concertele nu sunt însă vândute integral, în timp ce în altele trebuie adăugate alte show-uri pentru a satisface cererea. În ansamblu totuşi, nu mai există acea nerăbdare fără margini care însoţea fanii înaintea turneelor U2 şi nici nu mai asistăm la scene de isterie la cozile pentru bilete. Acest lucru se datora în princ…

Crossroads

"Now I have come to the crossroads in my life. I always knew what the right path was. Without exception, I knew. But I never took it, you know why? It was too damn hard."
Al Pacino, Scent of a Woman

Cineva deja a lăsat în urma calea nepotrivită. S-ar putea întoarce pe ea, sau ar putea alege alta. E ora 3.15 a.m., nu am somn şi mă gândesc cum să semnalizez oare că un drum care pleacă din această intersecţie duce exact la mine.
E timpul să aprind un foc, să claxonez şi să setez farurile pe faza lungă.

Reality

Se pare că atunci când pleci din lumea virtuală, chiar şi pentru puţin timp, încep să se întâmple lucruri frumoase. Aşa că dispari de aici şi invită pe cineva în oraş, fredonează un cântec, citeşte ceva sau pur şi simplu fă o plimbare. O să vezi...
La dracu' oricum, scaunul ăla începuse să ia forma dosului tău.
Dismissed.

ZooTV

Dacă în trecut concertele U2 erau simple, spirituale, oneste, cu decoruri de scenă banale, ZooTV venea să schimbe totul, fiind un amestec de contradicţii, ironie şi infatuare. Era un exerciţiu de şoc asupra minţii, extrem de încărcat din punct de vedere senzorial, având chiar şi imagini transmise live prin satelit. Se folosea echipament de ultimă generaţie, ZooTV fiind practic propriul post de televiziune al lui U2, care mixa muzica rock şi televiziunea într-un singur concept. Abuzând de o multitudine de imagini, ZooTV voia să parodieze modul în care televiziunea şi publicitatea bombardau consumatorii cu uriaşe cantităţi de ştiri, reclame şi tele-shopping, saturând existenţa acestora. Mare parte din conceptul ZooTV a venit din intensa mediatizare a războiului din Golf. Bono şi The Edge urmăreau atunci la televizor imagini cu Războiul din Golf transmise în direct la ştiri. Pentru prima dată, lumea întreagă putea vedea rachete de croazieră explodând pe străzile din Bagdad. “Război în co…

From "Hello"

Un pic timidă, dar de o senzualitate rară, ea ştie mereu ce să spună. Şi mai ales cum să o facă. Da, atât de bine comunicăm şi atât de din prima ne-a ieşit asta, încât evident că nu îmi aduc aminte exact momentul când ne-am cunoscut. Senzaţia este că acel moment este ancorat undeva demult, nici nu contează. Inteligentă, matură şi având cojones cât pentru doi bărbaţi, fata asta mă face să răd, mă face să mă simt bine. Şi tare mult îmi place atunci când nu îşi prinde părul...
Dar gata cu dezvăluirile pentru moment. Mai multe nu vă spun. Poate doar când vom ajunge la alt nivel. Nu eu cu ea...nu nu. Pentru că "noi am fost la alt nivel din start".

Waiting For That Dance

E încă o zi. O nouă zi. După o altă noapte în care m-am băgat în pat având acel sentiment acut şi indescriptibil, rezumat cumva la "nu sunt unde ar trebui să fiu".
Printre linii subţiri, printre întrebări, printre diferenţele ipotetice produse de cuvintele nerostite. Ultimii ani nu m-au învăţat nimic, am luat din ei doar ce a fost urât. Şi am permis acestei mizerii să mă controleze, precum o marionetă în mâinile unor părţi de destin intuite prea clar.
E târziu. Întunericul domneşte de mult, contopit dizgraţios cu frigul ăsta infernal care îmi intră în oase atunci când îmi fumez ţigara pe geam. Iar gândurile mi se transformă în iluzii şubrede, mai fragile chiar decât fumul de ţigară care se pierde instantaneu în vânt. Mă abandonez nopţii, în patul meu gol şi strâmt, visând la gestul ăla genial, la clipa aia magică, la scânteia aia imprevizibilă. La cineva care va trezi dracului odată nebunul din mine şi mă va trimite să dansez pe străzi.
Deja mi-e dor de tine.

Povestea unui album

În acest articol, Dave Grohl de la Foo Fighters descrie, piesă cu piesă, cum s-a născut ultimul album al trupei, intitulat Echoes, Silence, Patience & Grace.
Foarte fain, citiţi apoi ascultaţi acest album.

Innsbruck

Image
Ieri am aflat că firma ne va duce la Innsbruck, în perioada 13-16 martie. Asta în locul obişnuitelor ieşiri la Poiana Braşov din ultimii ani. Foarte frumos, merităm şi de abia aştept. Oraş care a găzduit jocurile olimpice de iarnă din 1964 şi 1976, precum şi un foarte modern centru sportiv şi turistic, am auzit despre Innsbruck şi că este cât se poate de frumos.
Mai povestim în martie, la întoarcere.

Achtung Baby

Image
Lansarea noului album se produce pe 19 noiembrie 1991, când, după aproape doi ani de tăcere, pe piaţa muzicală explodează al şaptelea LP U2, intitulat Achtung Baby (după ce iniţial se gândiseră la denumirile Hansa Ton sau Man), material considerat a doua capodoperă a trupei, având grandoarea predecesorului său, The Joshua Tree, dar fiind totodată mult mai spontan şi mai distinct prin sunet. Rezultatul unei munci impresionante, acest material a revigorat şi chiar reinventat U2 ca o formaţie de rockeri cu charismă. “Sunt pregătit pentru ceea ce urmează”, atesta vocea distorsionată a lui Bono în deschiderea melodiei trance-dance Zoo Station, prima de pe albumul de debut U2 din anii ’90. Complet diferit de precedentele The Joshua Tree şi Rattle and Hum, Achtung Baby conţinea o întreagă lume nouă de sunete şi rafinament, care a semnalat o totală schimbare de direcţie din partea trupei. Chitara lui Edge se transformă, nemaifiind lirică, ci mecanică. Bono are o apariţie total nouă, iar vocea…

Everlong

Mulţi consideră această melodie ca fiind cea mai bună de la Foo Fighters. Cei care se hazardează afirmă că e chiar una din cele mai faine scrise vreodată. Nu pot subscrie la aşa ceva, însă este cu siguranţă o piesă de nota 10.
Mai jos este varianta acustică din Skin And Bones, pe care Dave Grohl o duce de unul singur trei sferturi din timp.
Beautiful.
(voi mai posta melodii din acest concert acustic, este mult prea adevărat)

Hello
I've waited here for you
Everlong

Tonight
I throw myself into
And out of the red, out of her head she sang

Come down
And waste away with me
Down with me

Slow how
You wanted it to be
I'm over my head, out of her head she sang

And I wonder
When I sing along with you
If everything could ever feel this real forever
If anything could ever be this good again

The only thing I'll ever ask of you
You've got to promise not to stop when I say when
She sang

Breathe out
So I could breathe you in
Hold you in

And now
I know you've always been
Out of your head, out of my head I …

Ce filme am văzut în vacanţă

Profitând de timpul avut în vacanţă, am reuşit să văd câteva filme. Iată cam ce pot spune despre ele.
Am început cu Death Sentence, un film care mi-a plăcut tare. Kevin Bacon, în rolul principal, încearcă să-şi protejeze familia în faţa unei bande, pe principiul ochi pentru ochi, atunci când justiţia nu face dreptate.
The Flock. Scuze pentru rezonanţa numelui, asta e. Destul de ok, deşi filmul e cam fucked up. Adică nu filmul în sine, cât ceea ce prezintă. Dacă vă era dor de Richard Gere, iată ocazia să-l revedeţi, deşi a mai îmbătrânit omul.
Atonement. O tâmpenie de film, nu vă pierdeţi vremea. L-am văzut cu sorella într-o seară şi amândoi ne întrebam când se va petrece ceva notabil. Nu s-a petrecut. Povestea mi se pare banală, nu înţeleg de ce acest film e aşa de bine cotat pe imdb.
Saw 4. Mă intreb când se vor opri cu seria asta. Aud că nu prea curând şi se vor mai face câteva continuări. În orice caz, pentru amatorii de horror, ăsta e de la mama lor. Însă nu faceţi ca mine: nu mâncaţi…

New Year's Day

Iniţial un cântec de dragoste scris de Bono pentru soţia sa, Ali, ulterior el a derivat într-unul despre Mişcarea de Solidaritate, îndreptată împotriva comunismului şi desfăşurată în Polonia la începutul anilor ’80. Atunci, Lech Walesa, co-fondator al Mişcării de Solidaritate, a fost închis, el cucerind Premiul Nobel pentru Pace în 1983 şi devenind ulterior, în 1990, preşedintele Poloniei. Guvernul acestei ţări promisese luarea unor măsuri de îmbunătăţire a calitătii vieţii cetăţenilor, măsuri ce urmau să fie aplicate începând cu 1 ianuarie. În cele din urmă, acestea nu au mai fost aplicate (“nothing changes on new year’s day”). Melodia a pornit de la linia de bas inconfundabilă oferită de Adam Clayton, căreia Edge i-a adăugat apoi pianul.
New Year’s Day este al treilea cel mai interpretat cântec U2, el fiind o prezenţă constantă în toate turneele ce au urmat apariţiei sale (1983). A fost clasat pe locul 427 în topul celor mai bune piese din istorie, realizat de revista Rolling Stone.