Saturday, 28 April 2007

At The Edge of The World

Acum sa ne mutam 5 statii de metrou mai inspre inima Bucurestiului. La Teatrul National. Ne intalnim si mergem inspre Rosetti. 50 metri mai incolo e un local tare drag mie, The Living Room ii spune. Ea este frumoasa, frumoasa rau de tot, printre cele mai frumoase vazute de mine vreodata. Iar elegantza-i este cel putin pe masura. Super stresul acumulat de mine in saptamana ce se incheie dispare ca prin farmec. Sunt lejer, rad si ma relaxez. Si ajung sa o cunosc indeajuns de bine incat sa vreau sa o cunosc de tot.
Plecam, ea vrea sa ne mai plimbam, eu ador ideea ei. Si este frumoasa, frumoasa rau de tot, printre cele mai frumoase vazute de mine vreodata. Ne suim in acelasi taxi, doar suntem vecini. Nici nu mai conteaza ca am ales un privat care imi taxeaza cursa cat as da pe un bilet dus-intors pan' la mare. I-as fi platit si triplu, pentru ca seara asta a meritat. Pentru ca ea este frumoasa, frumoasa rau de tot, printre cele mai frumoase vazute de mine vreodata.
Ajung acasa, iau chitara, degetele aluneca de la sine pe corzi, cuvintele aluneca de la sine pe hartie. Pentru ca in seara asta am avut o muza frumoasa, frumoasa rau de tot, printre cele mai frumoase vazute de mine vreodata.

Melodia de mai jos a fost descoperita de mine in seara aceasta, mai exact acum cateva minute, si vine in concordantza perfecta cu starea descrisa in textul de mai sus.

01_Plainsong.mp3


"I think it's dark and it looks like rain" you said
"and the wind is blowing like it's the end of the
world" you said "and it's so cold it's like the
cold if you were dead" and then you smiled for
a second.

"I think I'm old and I'm in pain" you said
"and it's all running out like it's the end of the
world" you said "and it's so cold it's like the
cold if you were dead" and then you smiled for
a second.

Sometimes you make me feel like I'm living at
the edge of the world like I'm living at the edge
of the world "it's just the way I smile" you said.


Frumos, frumos rau de tot...

Wednesday, 25 April 2007

Nearby

Intr-un cartier din sudul Bucurestiului (chiar, am auzit ca de aici pan' la bulgari faci doar vreo ora) strazile au capatat deodata un farmec bizar, datorita unei prezentze nou stiute dar inca nevazute. Aspectul manelistico-balcanic al Pietei Sudului poate fi ignorat cu zambetul pe buze. Ochii se uita mai atent si cu mai multa placere in jur, calatorii din autobuz nu mai par asa enervantzi si desi inca nu e 'acasa', incepe sa semene.
Piesa de mai jos se dedica vecinei si corespondentei mele zilnice, Andreea:

Thursday, 19 April 2007

...si Fly-ul se piaptana

Presedintele a fost suspendat, Olaroiu si-a prelungit contractul cu Steaua desi toti se asteptau sa demisioneze, unii mor si vor muri la fel de foame, altii vor trai in huzur, dar pe mine ma intereseaza doar faptul ca saptamana viitoare o sa ies in oras cu o fata foarte frumoasa, care acum cateva luni provoca numai furtuni in acest blog. Imprevizibil, reversibil si al dracului de frumos, nu?

Tuesday, 17 April 2007

British Is Better


Intotdeauna am preferat fotbalul latin celui anglo-saxon. Chestie de gust, personal il consider(am) mai spectaculos pe cel italian, spaniol etc. Desigur, Serie A si Primera Division erau campionatele mele preferate, insa in ultima vreme nu mai aveam unde sa le urmaresc. Nemtzii nu mi-au placut niciodata iar englezii tot cam pe acolo. Insa anul asta intorc foaia si ma declar mare simpatizant al insularilor. Nici nu ai cum altfel. In semifinalele UEFA Champions League avem 3 echipe din Premiere League. Dintre ele se remarca Manchester, unde acest monstru Alex Ferguson, deloc uzat dupa 20 de ani pe banca, isi conduce triumfal echipa, cu mari sanse de a castiga trofeul. Si nu numai atat. Manchester e lider in campionat, cu sanse mari la titlu, desi urmeaza o adevarata finala cu Chelsea, pe Stamford Bridge. A zdrobit AS Roma cu un halucinant 7-1acum o saptamana. Si, ca tacamul sa fie complet, este calificata si in finala Cupei Angliei pe care o va juca tot cu..Chelsea. Atentie! Putem asista practic la 3 finale de nivel european, intre Manchester si Chelsea, in Liga Campionilor, campionat si cupa Angliei. Ce poate fi mai spectaculos? Desi recunosc ca, stelist fiind, mi-as dori o finala Milan - Liverpool in Champions League (reeditare a finalei de soc de acum 2 ani), ce ar trimite Dinamo in turul preliminar la toamna si nu direct in grupe, parca ar fi total aiurea sa nu avem parte de un al 3-lea meci Manchester - Chelsea! Si, ca fapt divers, daca Manchester castiga toate aceste 3 competitii, ar egala performantza din 1999, cel mai bun an din istoria clubului, cand au cucerit tot aceste 3 trofee.
Fara indoiala, in acest an, asa cum un amic sustine mereu, British is better! Cel putin la fotbal, cu siguranta.


Monday, 16 April 2007

More body bags than Vietnam, America’s making war on itself


Astazi a avut loc in America cel mai sangeros atac din istorie petrecut in scoli. Cunoasteti, americani psihopati, care au vazut prea multe filme si au jucat prea multe jocuri, au acces foarte usor la arme si confunda realitatea cu ecranul computerului sau cu al tv-ului. Rebengiuc spunea genial in Balanta: "Al mai prost om din lume e americanu'!" Mda...
Oricum, ati mai auzit cazuri din astea. Dar de data asta e ceva fara precedent. Citez de pe hotnews.ro:
Cel putin 32 de persoane au fost ucise si alte 28 au fost ranite, luni, dupa ce doi barbati inarmati au deschis focul asupra studentilor, in campusul universitar Virginia Tech, din estul Statelor Unite. Potrivit politiei, unul dintre atacatori a fost omorat in timpul interventiei, iar un al doilea a fost arestat, relateza Reuters.
Focurile de arma au fost trase in doua cladiri ale campusului. "Au fost mai multe focuri de arma si mai multe victime", a anuntat universitatea, unde invata peste 25.000 de studenti.
Primul atac a avut loc in West Hambler Johnston Hall, un camin locuit de 895 de studenti, situat in apropiere de un teren de sport. O persoana a fost ucisa si altele au fost ranite.
Doua ore mai tarziu, alte impuscaturi au avut loc la Norris Hall, o cladire cu destinatii tehnice, acestea soldandu-se cu mai multe victime, a anuntat conducerea universitatii.
"Unele victime au fost ucise intr-o sala de curs", a declarat seful politiei locale, Wendell Flinchum. Acesta a confirmat ca atacatorul de la Norris Hall a murit.
Acesta este cel mai grav atac armat petrecut in incinta unei institutii de invatamant din Statele Unite, dupa ce in 1999, doi adolescenti au omorat 12 elevi si un profesor, la liceul Columbine din Colorado.


Si numarul mortilor probabil va creste, pentru ca nu se stie cate persoane ranite vor scapa.
Asa ceva nu lasa loc la comentarii. Si nici la procese nu ar trebui sa lase loc, adica animalul nu trebuie prins viu. Ca si azi, cand unul din ei a fost din fericire eliminat definitiv. Sa-i tihneasca.
O statistica sumbra spunea acum ceva ani ca aproximativ 600.000 oameni vor muri impuscati in America pana in 2020. More body bags than Vietnam. O spune chiar U2 mai jos (ma repet iar cu irlandezii astia, dar din pacate sau nu, trupa asta este atat de actuala mereu).

I can feel the cold steel
I can make a wound that won’t heal
I can make a wound that won’t heal
0.38 mm like the police
I’m at the door with John and Yoko living love and peace
And love and peace and love and peace
Feel like an old shoe, a re-release
Soon to be deceased
Pull the trigger, the rock ‘n’ roll nigger
He’s bigger than Jesus on a bumper sticker
Pull the trigger, the rock ‘n’ roll nigger
Bigger than Jesus on a bumper sticker
My pulse is racing, my eyes are chasing
For an autograph, I’ve been waiting
People fading, there’s no escaping
History’s fading
Hey John, war is over
We don’t need your help
America’s making war on itself
War is over
We don’t need your help
America’s making war on itself
Six-hundred and seventy-six thousand
Will go down in the streets of America
With a bullet in the next twenty years
Twenty years, these bitter tears
In a business of bitter tears, John
Give us a call
More body bags than Vietnam
What’s my name
Mark Chapman
What’s my name
Mark Chapman
Mark Chapman
Mark Chapman
Mark Chapman
Mark Chapman
And we run into the arms of America.

Nota: Mark Chapman este asasinul lui John Lennon.

Friday, 13 April 2007

Din nou pe strazile fara nume

O prietena din trecut ma intreba odata retoric, referindu-se la acest cantec: how much power can be in a song..?
Pai nu stiu. Cam asta e. La nivel personal, ca si sunet (vom vorbi si de sensuri candva) e cel mai puternic cantec scris vreodata. Cand Edge vrajeste cu delay-ul, Larry plezneste cu durere tobele, urletul lui Bono te scoala din mortzi, basul lui Adam iti trece prin stomac si luminile alea te orbesc, stii cu sigurantza ca esti pe strazile fara nume. Still building and burning down love.
Hai sa mai decolam o data (yes, I'm still in the U2 mood).

Wednesday, 11 April 2007

Ajutati-ma sa aleg, dragilor!

Pentru ca scriu o carte despre trupa mea favorita si am dificultati in a alege un titlu potrivit, prin poll-ul de mai jos apelez la ajutorul vostru. Dati un vot ideii care va surade cel mai mult. In cazul in care unele vi se par mai bizare, precizez ca primele 3 reprezinta parafrazari ale unor titluri de melodii U2. Totodata, daca aveti alte idei referitor la cum ar trebui sa-mi numesc cartea (ce se vrea o incursiune de aproximativ 300 de pagini prin istoria, versurile, actiunile umanitar-sociale si spiritualitatea trupei U2) va rog sa mentionati titlul sugerat la sectiunea comments sau la cea de chit chat.
Va multumesc si va dedic voua, you busy lil' flies on my wall, piesa de mai jos.



Live Free Or Die Hard

DIE HARD IV
COMING SOON








Tuesday, 10 April 2007

Turme si oi

Mediile virtuale sunt periculoase (deci da, probabil inclusiv acest blog). Intotdeauna te manifesti mai liber, poate chiar exacerbat, mai cu bile, decat ai face-o in mediul real. Implicit, forumurile devin uneori adevarate ringuri. Din pacate, nu de dans. Si daca nu exista niste administratori eficienti si un set de reguli care sa se respecte, atunci lucrurile pot scapa de sub control. Un astfel de caz este si www.(t)urma-forum.com, unde cativa pustani, in lipsa oricarei activitati relevante in ultimele 7 luni a trupei care da numele forumului, isi pierd vremea (uneori cu folos dar nu mereu) si sunt total incapabili sa mentina ordinea sau sa impuna un dram de autoritate. Mi-a placut sa fac parte din acest grup si din acest mediu virtual, recunosc, dar am ales sa ma delimitez de el, atata vreme cat, din cauza simpatiilor si antipatiilor, anumiti useri, care efectiv nu ar avea ce sa caute pe forum si firesc ar fi fost sa fie de mult banatzi, sunt toleratzi si pupatzi in cur, asta in timp ce eu sunt in mod constant intzepat de persoane carora nu ma obosesc sa ma adresez vreodata. Insa ele, cretinoide din nascare fiind, prefera sa o tina intr-o continua intzepatura, desi le-am spus in repetate randuri sa-si vada de treaba lor. Cu toate astea, tot eu sunt ala care provoaca scandal, conform opiniei unora, cum ar fi cel care ba e admin ba nu e, ba ia o decizie ba o schimba, ba nu are coitza ba are, dar e roz. Adica sirop si falsitate, administrate de aceasta paiatza de forum admin, cel cu aspect si atitudine puberala. Un nesimtzit care, in urma unor recente frustrari personale pe care nu le cunosc si nici nu vreau, a inceput s-o dea rau de tot in barci si sa ma atace gratuit, atat pe acest forum cat si pe altul (vorbind pe fiecare din ele despre actiunile mele de pe..celalalt, ca un adevarat admin ce se respecta) si sa convoace sedintze telefonice in care sa discute numarul de emoticons tolerate intr-un post (culmea jenibilului). Normal, el nefiind niciodata in stare sa ia o decizie si sa se tina de ea. In fine, ce poti sa-i ceri unuia care poseda in computerul personal mp3-uri cu povesti si cantece pentru copii (pe care inca nu-i are, adica). Interesant este insa ca a avut tupeu (cand ii vezi fatzuca aia de liceean n-ai zice) sa ma faca grandoman si sa-mi spuna ca nu ma mai satur de mine, din pricina unui banal avatar.
In fine, asta e el, coitza roz. Ar mai fi domnishoara aia sensibila, plina de zahar, oftat, dor, drag, zambet si hugs, pe care, atunci cand o vad, ma ia un somn cumplit. Sau cei doi rebeli (hahaha), unul cu o efervescentza verbala (pardon, tastoriala) iesita din comun (de tipul ragai-1000-de-cuvinte-si-nu-spun-nimic-concret-dar-ma-bag-si-eu-in-seama-ca-ador-asta-si-impresionez-fete-proaste) iar celalalt, un idiot ce se da foarte inteligent si...calm si care posteaza doar pentru a enerva, ca o fufa proasta. Macar de ar fi dovedit mai multe in viata reala, dar nici asta nu a reusit, abuzand non-stop de glumitze de 2 lei pentru a masca incapacitatea de a discuta ceva cat de cat serios.
Este greu ca un grup sa te accepte 100% atunci cand esti de un anumit nivel, la care majoritatea de acolo nu poate ajunge. Artistic, profesional sau cultural. Da da, sunt arogant si enervant acum, stiu, dar asta e. Modestia e pentru prosti, cum spunea cineva. Daca nu fac blatul pe tren (chiar, de ce a face blatul pe tren e o chestie cool? doar ca dai cu ceva zeci de lei mai putin decat ai da pe bilet si te freci prin tot trenul si parlamentezi cu nashul in loc sa stai comod?) sau nu merg in 'statiuni exotice' lipsite de orice dram de civilizatie sau igiena si nu-mi urzic curul prin boscheti, mda, sunt fitzos, asta e concluzia. Prin urmare, nu-s de-al lor. El e Fly-ul, mda, hai sa strambam din nas. Apoi ma intreaba retoric de ce cred ca toti au ceva cu mine, vezi doamne, buba e la mine. Pai da, e la mine, amatorilor. Posed chestii pe care voi nu le aveti. Inclusiv arogantza, care folosita inteligent si dramuit, e o mare calitate.
Asa ca toate astea, suprapuse peste lehamitea asteptarii unui album promis inca de asta-toamna, ma fac sa inchid usurel usa in Urma-mi si sa ii las pe acesti copii cu ale lor. Nu zice nimeni, e greu de scos un album, mai ales in conditiile in care un om de baza a parasit trupa chiar dupa inregistrari si sunt dispus sa astept; ma enerveaza insa faptul ca omul care se ocupa de toate astea ramase nu spune clar daca exista un viitor pentru trupa sau macar daca incearca sa creeze unul. Concret: daca se cauta inlocuitori sau noi formule pentru trupa. In tot acest timp, fanii asteapta ca prostii si sunt dresati sa se comporte de parca nu ar sti nimic si de parca trupa inca exista, toate bune si frumoase, sub cliseul exasperant si penibil "nu s-a anuntat nimic oficial". Rahat Mani, oficial ne-a anuntzat pe noi Dan, inca din august, ca paraseste trupa. Tu cand ai de gand sa ne anuntzi ceva oficial? Sau macar nu o mai da in barci (nu in fata noastra, cel putin) cum ca "Dan nu a plecat, cine v-a zis, e subiect tabu, nu discut" si asa mai departe. Las-o dracului de treaba. Daca anumiti tzontzi (pardon, tontzi) accepta sa fie dusi asa de nas si jucati ca niste marionete, eu unul nu suport. Si va pup din mers pe basca.
The future holds unlimited possibilities. Yeah, exactly. Pentru unii.

Saturday, 7 April 2007

Fiul ratacitor

Ma consider un tip foarte credincios. Asa am fost crescut de bunica mea intr-o vreme in care, din cauza comunismului probabil, parintii mei se fereau sa-mi vorbeasca despre Dumnezeu. Nu merg foarte des la biserica (de fapt o fac chiar rar) dar nu existau sarbatori mari, Craciun si Paste, in care sa nu ma spovedesc si impartasesc. Iar discutiile mele 'private' cu God sunt exact asta, adica mai degraba niste conversatii, nu neaparat rugaciuni.
De vreun an si ceva insa m-am indepartat foarte mult de asta. Nu stiu de ce. Probabil pentru faptul ca am considerat ca am vorbit singur si ca, orice i-am cere noi, primim tot ce vrea el, pe principiul 'stie el mai bine' sau 'nu era momentul pentru asta acum'. Am considerat asta o abureala si m-am suparat, mai mult sau mai putin constient. Si nici n-am mai calcat in vreo biserica. Ultimele 2 Craciunuri si ultimele 2 sarbatori de Pasti m-au trecut fara ca eu sa tin o zi de post macar. Si nu stiu ce e cu mine. Pentru ca nu fac asta din rautate. Pur si simplu nu mai gasesc deschiderea aia, nu mai am dispozitia de a ma apropia de cele sfinte. Am intrat intr-o inertie, intr-o nepasare. Si nici seara nu mai am vlaga nici sa spun un Tatal Nostru in gand. Si stiti ce e trist? Ca nu ma simt cu nimic mai rau decat ma simteam cand il rugam pe el cu disperare si nu ma asculta. Din contra chiar. Atunci sufeream, acum nu.
E aiurea. Trebuie sa schimb aceasta stare a lucrurilor. Trebuie sa gasesc din nou o motivatie sa fiu mai apropiat de cel de sus. Numai si pentru faptul ca suntem toti sanatosi, este Pastele, sunt acasa cu cei dragi, avem ce pune pe masa si ne facem planuri de viitor. Multumesc.
Paste Fericit!

Wednesday, 4 April 2007

Going Irish with a German Girl

Ei bine, nu e chiar nemtzoaica, e romanca, dar face facultatea la Munchen. Este Irina, o prietena foarte draga, pe care nu o mai vazusem de un an jumate. Asta seara, profitand de vacantza ei si de faptul ca se afla in tara, am revenit in Irish Pub-ul pomenit acum 3 luni in acest blog si am petrecut 3 ore excelente alaturi de ea. Nu am realizat cand a trecut timpul, in schimb mi-am dat seama ca putini sunt oamenii cu care pot discuta la un asemenea nivel, ca si subiecte, debit si durata. Asta in timp ce am pulverizat 4 Guinness si 2 cafele iar U2-Electrical Storm a rulat pasager de 2 ori prin urechile noastre, atat de placut.
Apropo, azi am discutat cu editoarea mea cateva detalii tehnice si am unda verde sa ma apuc de treaba, pana in septembrie cartea trebuie sa fie gata, ca sa avem timp sa o editam pana in noiembrie. De abia astept, ca tare ma mananca degetele.
Irinutse, melodia de mai jos este pentru tine. Ich hoffe, daß Sie die rechte Farbe wählen. Danke für heute abend!