Saturday, 22 December 2007

Live Aid


Această incredibilă reuninune de artişti a avut loc pe 13 iulie 1985. A fost ideea muzicianului irlandez Bob Geldof de a aduna cei mai celebri artişti ai lumii în cadrul a două reprezentaţii grandioase (Londra, Wembley, 72.000 de spectatori şi Philadelphia, JFK Stadium, 90.000 de spectatori), transmise în direct la televiziune în 160 de ţări, audienţa fiind estimată la 1,5 miliarde telespectatori. Scopul: strângerea de fonduri pentru populaţia subnutrită din Etiopia. Acest spectacol fără precedent a venit ca o consecinţă logică a proiectului Band Aid, lansat de Midge Ure şi Bob Geldof în decembrie 1984, în care mai multe vedete internaţionale, printre care Bono şi Adam de la U2, au interpretat piesa Do They Know It’s Christmas?
Nicio altă manifestare din istorie nu mai strânsese atâţia artişti renumiţi laolaltă. Concertul Live Aid a durat 16 ore şi, printre cei prezenţi acolo, au fost şi cei de la U2, care tocmai obţineau un succes comercial de nivel mondial. Jack Nicholson i-a prezentat pe U2, chiar din Philadelphia, spunând: “O trupă a cărei inimă este în Dublin, al cărei spirit este în toată lumea şi care niciodată nu s-a ferit să spună ce gândeşte: U2!” Iniţial, ei aveau planificat un set de trei piese, Sunday Bloody Sunday, Bad şi Pride, dar pentru ca Bono sare de pe scenă şi dansează cu o fată din public (ulterior ea declarând că Bono i-a salvat viaţa, pentru că era cât pe ce să fie strivită), Bad se prelungeşte prea mult şi se renunţă la Pride.
După spectacol, ceilalţi 3 membri ai U2 au fost foarte supăraţi pe Bono, considerând că din cauza sa nu au mai cântat Pride, cel mai mare hit al lor de la acea vreme. Însă, peste timp, gestul sau a ramas celebru şi o emblemă a Live Aid-ului. Bono credea că o dăduse în bară, că semnase condamnarea U2 în faţa întregii lumi. Reîntors în Irlanda, el a mers cu maşina în neştire, de unul singur, zile în şir, fără să fie capabil să comunice cu nimeni. Se gândea la milioanele de oameni care mureau de foame, iar el făcea un lucru banal din care mai trăia şi bine: cânta într-o formaţie. Însă a întâlnit la un moment dat un sculptor în vârstă, la Newross, care se pricepea foarte puţin la muzică. Culmea era faptul că el lucra la o sculptură numită “Saltul”, inspirată de săritura făcută de Bono în mulţime pentru a dansa cu acea fată. Bono s-a întors acasă şi a început de atunci să-i creadă pe oamenii care spuneau că tot ceea ce îşi mai aduc aminte din concertul Live Aid este acel gest făcut de el.
După această prestaţie live, vânzările discurilor U2 au crescut şi mai mult, la fel şi cererile pentru concerte. Iar în final, Live Aid a strâns un total de 60 de milioane de lire sterline pentru Africa.

©2008 Bogdan Anghel - "U2 - Sunete și sensuri"