Tuesday, 25 December 2007

Christmas This Year

Un timp al miracolelor dintre care doar foarte putine se intampla in realitate. Sau poate ca unele abia isi consolideaza temelia pentru a avea loc in curand. Foarte putin spirit in acest an, poate cele mai fade zile premergatoare pe care le-am avut vreodata. Ganduri, sperante, iluzii, inevitabile chiar si in cele mai aride conditii. Ironizarea mesajelor pe banda rulanta pe care le primesti, stiti, tipul stas care se trimite la toata lista si care uneori cuprinde o inclinare spre literar a expeditorului pe care nu o banuiai ("fie ca magia sarbatorilor sa va coboare in suflet caldura si bucurie, iar miracolul nasterii Domnului Nostru Iisus Hristos sa va faca mai buni etc. etc") C'mon. Prefer mesajele scurte si la obiect iar daca sunt si personalizate, cu atat mai bine. Din fericire, singurul mesaj pe care il asteptam cu emotie a fost decat pentru mine si semnat cu initiala numelui, desi nu era nevoie, insa asta ii confera ceva special.
O vreme in care iti poti revizui prietenii adevarati, fie doar rasfoind agenda telefonului sau pe cea din mail. Te gandesti: "Astuia nu-i dau mesaj ca niciodata nu raspunde, astuia nu-i dau ca niciodata nu da din proprie initiativa etc." Ati facut vreodata asa? Sau intotdeauna trimiteti la gramada, la toti, pentru ca e Craciunul si vreti sa pareti voua insiva mai buni? No way. Eu unul sunt foarte selectiv.
Este, desigur, un timp al colindelor. M-am trezit pe cele cantate de Hrusca auzite la vecinu' iar acum ii trezesc eu pe ai mei cu melodiile de poveste cantate de Sinatra, colinde care, atunci cand le asculti, iti aseaza inevitabil in suflet imaginea unei casute cu foc in semineu si multa, foarte multa zapada afara.
O reuniune de familie, aseara, cu sarmale, carnati, muraturi si alte cele (da, nu am mai avut rabdare) si inca una, maine, la Campina. Reintoarcerile la cuib, fie ele de Craciun sau nu, te incarca intotdeauna de energie. Si iti aduc liniste, in acelasi timp. O vreme in care apreciem ce avem, ne uitam la partile bune si multumim. Trebuie sa facem asta, desi uneori pare un praf in ochi, atunci cand am fi vrut un pic mai mult. De la o astfel de fundatie trebuie sa inceapa ascensiunea spre ceea ce tanjesti cu adevarat si poate ca, intr-un final, vei merita sa primesti tot ce-ti doresti. Apropo, eu nu cred ca fericirea e doar o stare de moment, asa cum sustin unii. Mi se pare o definitie incredibil de superficiala a acestui concept.
Desigur, este un timp al cadourilor, al bradului cu miros uneori abia perceptibil, dar care imi ofera flash backs din copilarie. Petrecuta in mare parte la Campina, unde suntem asteptati de bunici si de nebunul meu caine mos. E cu atat mai frumos cu cat, desi nu speram, e nitica zapada afara iar pomii sunt albi albi, plini de chiciura.
Un timp al ideii cum ca, macar ca simpla teorie a probabilitatilor, si tot trebuie sa fie altfel de data asta.
Cam asa este acest Craciun pentru mine.

2 comments:

ina bixade said...

Eu ma gindeam cum in fiecare an ne repetam cu aceleasi urari cliche,(care devin plictisitoare, mai ales cind stii ca multe sint trimise din obligatie sau complezenta) care nici nu inteleg ce semnificatie au. Ma intoxica si atitea cintece de Craciun si imaginea lu' burtosu' ala de Mos Craciun, pe care il vad ridicol de- acuma:) Anyway, recunosc ca sint fericita ca ma aflu in NY, unde nu se simte lacomia oamenilor care alearga dupa sarmale si caldabos, precum in Romania, unde, zicea indragitul regizor Dan Puric, oamenii sint ca niste termite, (dar pina si ele sint mai organizate) care nu vad in fata ochilor decit un stomac imens. Iar eu rastorn ideea ca -nicaieri nu e ca acasa-, asa cum afirma unii care se duc in Romania, din alte tari. Oooo, ba da. Prefer toate sarbatorile sa le petrec in US, decit in Mioritica, asta si din cauza ca m-am dezradacinat, de-a binelea, desi, chiar si cind ma aflam acolo, nu ma pasionau traditiile romanesti, drept pentru care niciodata nu le-am dus dorul in cei aproape 10 ani de cind locuiesc aici. E drept, eu iubesc primavara si Pastele e preferata mea sarbatoare, dar nici atunci nu ma agit sau imbulzesc la cozonaci, laolalta cu turma:) Bine, mai bine ma opresc aici pina nu sare cineva in capu' meu ca sint prea critica sau chiar nasty:) Nu-mi pasa, oricum. Good Bye, my darling!!!

ina bixade said...

Oh, mi s-a atras atentia ca se spune caltabos, cu T, de la taur:), nu cu D, de la dovleac:) Whatever, mie mi-e totuna, dar hai sa rectificam:) te pup, muahhh

Post a Comment