Posts

Showing posts from December, 2007

Un fel de rezumat

2007. Fu(tu)se si se duse.
Un an început în forţă prin demonstraţia acelei legi nescrise conform căreia după ce cauţi şi nu găseşti ajungi să dai peste prea multe opţiuni şi eşti pus să alegi. A fostul anul reluării unui mic vis, care se va revedea publicat foarte curând în 2008. Au apărut şi atacurile de panică, peste care am reuşit să trec, documentându-mă intensiv despre ele şi având multă voinţă. În 2007 m-am bucurat şi de o importantă regăsire, ale cărei roade s-au văzut dar pe care încă le aştept, la modul năucitor. Au fost şi mari deziluzii, ca întotdeauna, dar nici astea nu pot dura la nesfărşit.
Lunile, anotimpurile, anii...nu sunt până la urmă decât simple repere în timp. De ce facem bilanţuri şi ne punem dorinţe doar acum nu prea înţeleg. Viaţa te poate lăsa perplex oricând, în orice moment, când îţi sorbi cafeaua şi cineva îţi răstoarnă lumea cu susul în jos, fie noapte sau zi. Cineva, ceva, orice. Toate vin, unele pleacă, contează ce rămâne.
Şi am sentimentul că voi adun…

As vrea sa pot

...sa-ti spun mai multe lucruri. Cum ma gandesc la tine, cum imi lipsesti.
As vrea sa fie simplu. De ce atata complicatie de fiecare data? Tu ma placi, eu te plac. E simplu. Sau ar trebui sa fie.
...sa-ti spun cat de interesanta esti. Si ce frumos comunic cu tine. Cum ai merita un sarut pentru fiecare replica geniala pe care stii sa o dai.
...sa nu fie nevoie de atatea planuri, de atatea strategii, de atatea reprimari. Sa pot sa-ti citesc gandurile si ele sa fie bune. Sa nu-mi fie teama de soarta, de tine, de maine.
As vrea sa nu fie necesar "sa fac pe durul", doar pentru ca "asa da bine uneori" si asa ma sfatuiesc unii. As vrea sa nu-mi planific niciun gest. As vrea sa fie totul natural. As vrea sa ma vezi cum sunt si sa fie de ajuns.
As mai vrea sa nu citesti aceste randuri. Si ele sa-ti arate latura mea moale si neincitanta. As vrea sa nu mai existe deloc prefacatorie. As vrea sa joc poker pe dezbracatelea, cu cartile pe fata.
As vrea sa fie ALTFEL de data a…

3 ani in oglinda

Image
Urmariti pozele de mai jos. Prima este surprinsa pe 26 decembrie 2004, a doua ieri, adica exact 3 ani mai tarziu. Culmea, eu sunt imbracat la fel, ai jura ca sunt facute in aceeasi zi.
Iar dansul este Corsy, nebunul de frati'miu, pe care il vad tare rar, numai cand ajung pe la Campina.



The Joshua Tree

Image
Astazi public un nou pasaj din carte, asa cum sper ca v-ati obisnuit deja. Vom vorbi putin despre The Joshua Tree, albumul considerat de unii drept cel mai bun din istoria muzicii, apoi despre piesa care il deschide, Where The Streets Have No Name.
Pentru ca observ, din statisticile de pe blog, ca tot mai multa lume cauta pe google chestii de genul "the fly on a wall, carte, cand muzica" etc., va sfatuiesc sa urmariti aceasta sectiune a blogului meu pentru a fi la curent cu lansarea, care va fi probabil in ianuarie sau februarie.
Thanks & enjoy!



Referindu-ne acum la versuri, putem spune că întâlnim mai multe teme în cadrul acestui disc fabulos. Apa şi deşertul ar reprezenta o primă astfel de temă. Chiar pe coperta discului îi vedem pe cei patru membri în mijlocul deşertului californian, în Death Valley National Park, imortalizaţi de către Anton Corbijn, fotograful trupei încă de la începuturile sale. Acesta a văzut copacul în timp ce autobuzul care îi ducea pe U2 prin Ame…

Christmas This Year

Un timp al miracolelor dintre care doar foarte putine se intampla in realitate. Sau poate ca unele abia isi consolideaza temelia pentru a avea loc in curand. Foarte putin spirit in acest an, poate cele mai fade zile premergatoare pe care le-am avut vreodata. Ganduri, sperante, iluzii, inevitabile chiar si in cele mai aride conditii. Ironizarea mesajelor pe banda rulanta pe care le primesti, stiti, tipul stas care se trimite la toata lista si care uneori cuprinde o inclinare spre literar a expeditorului pe care nu o banuiai ("fie ca magia sarbatorilor sa va coboare in suflet caldura si bucurie, iar miracolul nasterii Domnului Nostru Iisus Hristos sa va faca mai buni etc. etc") C'mon. Prefer mesajele scurte si la obiect iar daca sunt si personalizate, cu atat mai bine. Din fericire, singurul mesaj pe care il asteptam cu emotie a fost decat pentru mine si semnat cu initiala numelui, desi nu era nevoie, insa asta ii confera ceva special.
O vreme in care iti poti revizui pri…

Live Aid

Această incredibilă reuninune de artişti a avut loc pe 13 iulie 1985. A fost ideea muzicianului irlandez Bob Geldof de a aduna cei mai celebri artişti ai lumii în cadrul a două reprezentaţii grandioase (Londra, Wembley, 72.000 de spectatori şi Philadelphia, JFK Stadium, 90.000 de spectatori), transmise în direct la televiziune în 160 de ţări, audienţa fiind estimată la 1,5 miliarde telespectatori. Scopul: strângerea de fonduri pentru populaţia subnutrită din Etiopia. Acest spectacol fără precedent a venit ca o consecinţă logică a proiectului Band Aid, lansat de Midge Ure şi Bob Geldof în decembrie 1984, în care mai multe vedete internaţionale, printre care Bono şi Adam de la U2, au interpretat piesa Do They Know It’s Christmas?
Nicio altă manifestare din istorie nu mai strânsese atâţia artişti renumiţi laolaltă. Concertul Live Aid a durat 16 ore şi, printre cei prezenţi acolo, au fost şi cei de la U2, care tocmai obţineau un succes comercial de nivel mondial. Jack Nicholson i-a prez…

Undone

Sunt la birou şi finisez ultimele chestii înainte de a pleca în vacanţă. Voi reveni abia pe 7 ianuarie, timp destul pentru reculegeri, amintiri, trasări de linii şi noi energii. Acum aproape 5 luni plecam în concediul de vară, având în mare parte acelaşi sentiment ca şi acum. Ceva a rămas neterminat, ceva e în neregulă şi sunt prea multe regrete şi melancolie pentru un om care tocmai pleacă în vacanţă.
Şi, pe toţi sfinţii, jur că nu mă refer la muncă.

Ironic

[...]M-am plictisit de miss paradox asta, nu vrei să te îndrăgosteşti şi tu de altcineva? întreba noua miss nu demult.
Şi, fără să vreau, am ascultat-o.

p.s. Ea comunică foarte frumos, da, tare frumos. Dar momentan tace.

Let's dance little stranger
Show me secret sins
Love can be like bondage
Seduce me once again

Won't you dance with me
In my world of fantasy
Won't you dance with me
Ritual fertility

Like an apparition
You don't seem real at all
Like a premonition
Of curses on my soul

The way I want to love you
Well it could be against the law
I've seen you in a thousand minds
You've made the angels fall

Come on little stranger
There's only one last dance
Soon the music's over
Let's give it one more chance

Take a chance with me
In my world of fantasy
Won't you dance with me
Ritual fertility

Frozen

Ieri am stat toată ziua la muncă, în spiritul clasic al sclavagismului corporatist, mai evident ca niciodată pe final de an. Acum sunt din nou aici şi voi sta până diseară. Singura consolare de rahat este că oricum nu am nimic mai bun de făcut. În birou e o linişte cumplit de apăsătoare.
De la etajul 7 din Opera Center, oraşul se vede trist de frumos, mai ales seara. Doar forfota maşinilor mai poate sparge puţin din liniştea asta. Aseară priveam cheile Dâmboviţei printre luminile nopţii şi am rememorat serile de agonie şi extaz pe care le-am trăit acum 7-8 ani prin aceste locuri. Prietena mea era studentă la medicină şi treceam des pe aici. Pe atunci se construia Opera Center şi mă întrebam ce va fi, fără să intuiesc, evident, că voi ajunge să lucrez aici.
Multă apă s-a scurs pe Dâmboviţa de atunci, multe s-au petrecut, bune şi rele. Dar sentimentul general este că totul a îngheţat, mai ceva decât cancerul ăsta de afară. Şi sincer afirm că nu ştiu cât dracu' mai suport această hib…

Interesat = neinteresant

...şi invers. Adică: atunci când eşti neinteresat în legătură cu cineva, trezeşti subit al dracului interes din partea respectivei persoane. Human nature, nu? Fructul interzis. Frecuşul ăla interior dat de chestiile inaccesibile. Mmm, teasing, nu?
Pe latura ailaltă, când ceva se schimbă şi brusc te transformi din vânător în vânat, atunci fugi. Eviţi, respingi. O laşi moale. And all that bullshit. Interesul celuilalt (pe care chiar tu cu mâncărimea-ţi din dos l-ai stârnit) îl transformă inevitabil în cea mai banală persoană. Constaţi că te-ai jucat prea mult and the shit hit the fan. Ştii, e vorba aia: be careful where you aim 'cause where you aim you just might hit.
Mda. Această chestie poate fi înţeleasă într-un fel, dar numai până la punctul când devine frustrantă. Bineînţeles, acel punct presupune că tu eşti cel interesat. Din acel moment, totul devine un joc de-a şoarecele şi pisica din care vrei să scapi cât mai repede. Dacă nu poţi, probabil îţi vei băga picioarele. Şi vei…

Pe scurt

De 4 zile am preluat noul apartament. Spaţios, aerisit, dotat. Şi niţel scump, dar asta-i viaţa. Momentan nu am net acolo, de aia scriu mai rar pe blog. Acum sunt la muncă, o muncă multă şi stresantă pe acest final de an. Diseară e petrecerea firmei, unele vor fi gratis, altele probabil că nu. Iar ea are căsuţa plină cu mesaje la care va trebui să renunţe pentru a-mi face mie loc.

Under a Blood Red Sky

Paul McGuinness vine cu ideea de a filma un concert U2, pentru a capta extraordinara atmosferă existentă la un astfel de show și fantastica forţă live a formaţiei. Lângă Denver, unul dintre primele oraşe cucerite de U2 de la început, se afla amfiteatrul natural Red Rocks, în Munţii Stâncoşi. Stabilită ca una dintre locaţiile turneului War, Red Rocks este ales ca loc pentru filmare datorită fundalului special pe care-l puteau oferi. Însă U2 nu aveau bani suficienţi pentru a investi într-un concert la Red Rocks. Era dificil să aduci echipamentul în acea zonă şi se mai punea şi problema unei iluminări speciale pentru a realiza o filmare de calitate. Era nevoie de 250.000 de dolari pentru a realiza acest proiect (inclusiv pentru a aduce un elicopter care să filmeze totul din aer). Paul McGuinness îl găseşte însă pe promotorul Barry Fey, care, împreună cu Island Records şi NBC (care preia drepturile radio) investeşte în acest show. Dar problemele nu dispar. Plouă abundent timp de câteva zi…

Cold Day in the Sun

Un nou extras de pe cel mai fain concert acustic pe care l-am văzut vreodată, anume Skin & Bones de la Foo Fighters.
Piesa se numește Cold Day in the Sun și, din câte am înțeles, este compusă chiar de tobarul Taylor, care o interpretează și vocal, după cum veți vedea. Faza și mai tare e că, în unele concerte, Dave trece la tobe și Taylor la chitară.
Din clip lipsește un scurt dialog între cei doi, exact înainte să înceapă piesa, care se termina cam așa (Taylor spune):
Let's do this fucker! (Apoi, realizând că Dave poate înțelege altceva): Aaaaa I mean let's do this fucker, not let's do this, fucker.


Cold Day In The Sun Lyrics

Miss Paradox

Ea îi spunea Miss Paradox, pornind într-un fel de la ciudățenia situației. Vorbeam cu ea uneori și ajunsesem să folosesc și eu același apelativ când discuția ajungea la campioana paradoxurilor. Mai in glumă, mai în serios...
Mai în serios situația s-a schimbat brusc. Ea, posesoare de prieten asemănător cu nevasta celebrului Colombo (adică auzi din când în când vorbindu-se despre el dar niciodată nu apare în peisaj), a devenit fără să vrea exact ceea ce ironiza.
O nouă miss paradox, o nouă amică perfectă, un nou punct al dracului de mort. Cum ar spune diabolicul Pacino: "Look but don't touch. Touch, but don't taste. Mmmmm taste, but don't swallow..."
Problema e că eu am înghițit iar acum mă aflu în mijlocul unui nou și infernal paradox.

Navetă

Au trecut primele două zile de navetă, au mai rămas alte două. Dimineața plec cu un tren pe la 7.00, la 7.50 sunt la Gara de Nord și la cel târziu 8.30 în birou. Asta înseamnă cu o oră mai devreme decât ajung atunci când vin la serviciu din București. Unul din paradoxurile navetei.
La plecare e întuneric și dorm în tren, fiind bruiat doar de puradeii care deschid cu nesimțire ușile compartimentelor pentru a cerși, ăăăăă pardon, pentru a "colinda", ca întotdeauna înainte de vreme și fără a avea vreo legătură cu datinile. Seara mă întorc cu microbuzul, care mă lasă chiar în fața blocului. Ieri am reușit un adevărat record, făcând exact o oră și zece minute din birou și până în apartamentul din Ploiești. Dacă vreun bucureștean frustrat (pe bună dreptate) de traficul hyper-infernal din capitală citește asta, să nu mă înjure.
Acum închei, cam atât, a venit și sorella iar cadourile de la Moșu' deja ne așteaptă.

Evenimentul mult așteptat

Image

60, Rosemount Avenue

Așa cum spuneam acum câteva zile, până ce îmi voi lansa cartea voi posta scurte pasaje din manuscris, însoțite și de un clipuleț. În curând sper să conving cât mai multă lume că U2 este cea mai frumoasă trupă care a existat vreodată. Și, personal vorbind, locul unde mă întorc de fiecare dată când vremurile sug, așa ca acum.

Cu ce am putea începe? Ce introducere poţi să faci atunci când este vorba de o asemenea trupă? Ce poţi spune în două vorbe despre U2? Să ne gândim. Treizeci de ani de muzică. 170 milioane albume vândute. 22 premii Grammy, niciun alt artist neavând mai multe în întreaga istorie a muzicii. Patru oameni, aceiaşi de la început şi până în prezent. Un lider charismatic, Bono Vox, descris de Mick Jagger ca fiind ‘interpret, poet şi filozof’. Implicare la nivel politic şi social. Versuri cu profunde semnificaţii spirituale. Sunet inconfundabil. Cea mai mare trupă live care a existat vreodată, conform multor specialişti. Turnee şi spectacole memorabile. Permanentă reinventar…

Noi urme, în curând pe rafturi

După lupte seculare, albumul Trend Off al de mult dispărutei trupe Urma se va lansa luni, 10 decembrie, la Orange Concept Store. Părăsit de toți, liderul Mani Gutău a reușit în cele din urmă să scoată la lumină acest material, cu mari eforturi care au presupus chiar înființarea unei case de discuri. Prezent la MTV acum câteva zile, Mani a făcut ceea ce trebuia să facă de mult. A vorbit pentru prima dată despre statusul trupei Urma, despre faptul că Dan Byron a părăsit formația și a anunțat îndelung așteptata lansare. Ne-a fost prezentat și noul clip, al piesei Is It Fair, realizat în același stil "no budget" cu care am fost obișnuiți, dar nu e important acest aspect, la Urma întotdeauna a contat muzica și atât.
Este o melodie superbă, în care clapa se împletește excelent cu chitara lui Byron, care are și rolul de lider vocal pe final. Iar albumul Trend Off, deja ascultat de două ori integral și văzut pe bucăți în concerte de nenumărate ori, va fi cu siguranță cel mai frumos c…