Articol de pe hotnews.ro. Am subliniat partea în care mă regăsesc. Mult prea mult, din păcate. Fac precizarea că eu cred totuşi, dar sunt aproape definitiv convins că întotdeauna sunt numai alegerile lui, nu ale noastre. Iar când se întâmplă să se potrivească, atunci îl slăvim. Când nu, facă-se voia lui, ştie el mai bine... Am impresia că nu controlăm nimic.
Pe de altă parte, chiar intru destul de des în biserică în ultima vreme. Dar până la proba care să contrazică ideile de mai sus, probă pe care o tot aştept, îmi rezerv un mare drept la circumspecţie.
Timp de cateva saptamani, preotul englez Pete Goulding a batut pe la usile a sute de credinciosi, intrebandu-i de ce cred ei ca nu mai merg oamenii la biserica? Cei mai multi au dat vina pe lipsa de timp, insa nu putini au recunoscut ca au trait experiente neplacute care ii tin departe de biserica. Raspunsurile lor au fost grupate intr-un top publicat pe site-ul fulllifechurch.org.uk.
Sunt prea ocupat! Nu am timp! Cei mai multi se scuza ca nu au timp, desi, de cele mai multe ori, nu au nimic de facut: se uita la televizor, citesc ziarul, navigheaza pe internet sau se plimba prin magazine. Toate acestea sunt activitati pe care nu ne obliga nimeni sa le facem.
In schimb, pentru lucruri care ne sunt de folos, dar care se desfasoara peste program, cum ar fi o ora de aerobic, nu ne gasim timp decat atunci cand suntem constransi.
Este plictisitor si irelevant! Sunt foarte multi care cred in Dumnezeu si stiu ce scrie in biblie, insa nu merg la biserica. Oamenii spun ca nu au rabdare sa asiste la slujba si prefera sa se roage de acasa. Ei motiveaza ca nu le foloseste la nimic, in viata de zi cu zi, sa mearga la biserica.
Nu m-a dus nimeni niciodata la biserica! Multi nu calca pe la biserica pentru ca nu au fost obisnuiti sa faca acest lucru. Ei arunca vina pe bunici si pe parinti care nu i-au dus in copilarie.
Am o experienta neplacuta in legatura cu biserica. Unii spun ca, la un moment dat, cand au avut un necaz, au mers la biserica sa gaseasca alinare, insa preotii nu i-au ascultat. Putini sunt cei care isi mai amintesc de biserica atunci cand au un serviciu unde colegii ii critica pe nedrept, un sot sau o sotie cu care nu se inteleg si de care nu au puterea sa se desprinda.
Mi s-au intamplat prea multe in viata ca sa mai cred ca exista Dumnezeu! Este vorba despre cei care cred ca Dumnezeu nu le-a ascultat rugile cand au avut nevoie de el. Sunt cei care au pierdut pe cineva drag sau care au fost martori la accidente, masacre, violuri. Altii sunt de parere ca biserica a pornit cele mai multe razboaie din lume.
Te poti ruga si de acasa! Exista foarte multe persoane care spun ca nu este necesar sa mergi la biserica pentru a fi un bun crestin. Multi sustin ca se roaga foarte bine si acasa si nu este nevoie sa mearga la biserica.
Chiar nu m-am gandit serios la asta! Spun asta persoanele care sunt sincere si nu le este jena sa afirme ca nu merg la biserica pentru ca nu s-au gandit niciodata la asa ceva. In aceasta categorie intra in special tinerii.
Obisnuiam sa merg cand eram mai tanar! Dupa cum v-ati dat seama, este scuza oamenilor mai in varsta. Asa se creeaza un cerc vicios. Daca parintii nu-si duc copiii la biserica, atunci va creste numarul celor care spun: “Nu m-a dus nimeni niciodata la biserica!”
Partenerul meu nu este interesat de Dumnezeu! Acesta este unul dintre cele mai triste motive, pentru ca aduce tensiune in familie. In general, foarte mult femei se feresc sa mearga la biserica de teama sotilor, care se opun credintei lor.
4 Comments:
E interesanta institutia Bisericii. Evolutia ei istorica a marcat profund tot poporul, iar situatia de astazi nu face exceptie!!
Si anume... ce vreau sa zic.
La inceput, prin Evul mediu, in vremea aristocratilor cu sclavi, Biserica avea putere politica, mosii etc. si Biserica a infiintat sistemul "privat" (in sens ONG) de invatamant, cu mult inainte ca unul public sa existe.
Reamintesc aspectele astea ca sa ii dau putin la ochi aluia cu se darama 1000 de scoli pe an si se construiesc 10000 de biserici.
Nu mai zic ca prelatii erau singura comunitate stiintifica.
Apoi au prins statele nationale avant si (la noi in tara se intelegeau bine - e.g. Stefan cel Mare&co), dar in Vest s-au cam divortat (Revolutia Franceza s.a.). Insa Biserica si-a mentinut suprematia in sfera activitatilor spirituale. Apoi a mai dat cu comunism si scularism si s-a zis si cu asta.
In paralel, vedem o cadere dramatica a religiozitatii oamenilor obisnuiti.
Ideea este ca: devalorizarea institutiei Bisericii merge mana in mana cu pierderea credintei de din ce in ce mai multi oameni.
Dar de ce? Ca oamenii nu "cred in Biserica". Ei nu sufera efectul diminuarii proeminentei Bisericii in viata cotidiana. Rezulta ca cele doua fenomene sunt detrminate de un factor comun.
Oamenii nu o sa mai aiba pic de credinta. Dupa cum bine observi, societatea nu creaza incentive pentru dezvoltarea vietii spirituale. Din pacate, nici Biserica nu o face in mod direct. Biserica isi perpetueaza o activitate restransa, care ii desemneaza pe din ce in ce mai putinii ei membri activi. Ce se intampla cu restul???????????
Eu m-am dus ani de zile la Biserica, apoi m-am luminat si nu m-am mai dus si am inceput sa studiez Biblia si altele. Doua concluzii:
1. La nivel social, Biserica trebuie sa fie ca o coloana vertebrala a societatii, care sa sustina vie preocuparea oamenilor pentru spiritualitate, sa faca legatura intre trecut, prezent si viitor;
2. La nivel individual, mersul la Biserica trebuie ca este un stadiu in drumul perfectionarii spirituale a fiecaruia.
Din pacate nu mai sunt de acord de ceva vreme ca Biserica ma ajuta sa ma perfectionez spiritual. Hai sa fim seriosi, omule. Tu ai devenit asa credincios mergand la biserica? Nu cred. Iar eu sigur nu.
Eu l-am descoperit pe Dumnezeu din povestirile bunicii si din feelingul meu interior, cultivat de aceste istorisiri si de ce am citit eu singur. La biserica daca merg nu fac decat sa ma umplu de nervi (si nu i-o da peste nas aluia, ca are perfecta dreptate ;)
Iar biserica, daca o privim ca si institutie acum, nu doar ca pe un lacas unde mergi sa te rogi, are rolul ei dar si manipuleaza la greu si practic ascunde omenirii esenta spiritualitatii, tinandu-ne pe toti in FRICA. Ne este prezentat un Dumnezeu rau si rabunator, care ne arde in iad daca nu-i facem voia.
Eu unul nu mai cred asa ceva. Cred insa intr-o perfectiune absoluta in lumea de dincolo, fara iad, pedepse si alte chestii apocaliptice.
Foarte frumos din partea ta!
Adevarul divin transcede capacitatea noastra de intelegere.
Totusi, nu pot sa inteleg unde gasiti voi bisericile alea in care au loc asemenea abominabilitati cum descrieti voi!
Unde mergeam eu, la Pitesti, am fost la fiecare Biserica din oras, vreo 25-30, si peste tot a fost OK. Desigur, ma enervau babele care aduceau paine in pungi de plastic care fosneau si alte maruntisuri. Nu stiu...trebuie ori sa fie o problema de perspectiva (partea goala a paharului), ori pur si simplu unele biserici sunt ok, altele sunt rele.
Am uitat ce era mai important: repet, am zis UN STADIU. Nu cauza intregului proces.
Inevitabil, la originea "devenirii" credincios - desi e un termen cam plastic, se afla Dumnezeu, ca si la destinatie.
Pe parcurs, sunt etape: familie, scoala, biserica, biblioteca etc.
Are dreptate si n-are. Adica astia ateisti sunt foarte buni de gura sa para plini de compasiune fata de viitorul patriei - vor mai multe scoli construite.
Desigur, nu contest ca e un lucru bun sa fie construite scoli... pentru copii.
Dar bisericile ar trebui sa fie de folos intregii societati, si parintilor, si batranilor. Adica... nu e pusa problema corect in perspectiva.
Si tot ateistii aia "compasionati" nu ar fi ei insisi capabili sa faca dovada practica a vreunui act de generozitate...alta decat critica!
Post a Comment