Azi mi-am luat liber de la munca pentru a veni la Ploiesti sa-mi schimb carnetul de conducere, care expira. Am fost scutit de cozi si birocratie excesiva, totul a mers ca uns si deja detin noul carnet. Util, desi nu am mai condus de 2 ani.
E bine sa fi acasa. Orasul arata diferit cu fiecare revedere. Statiile de autobuz se schimba, se inchid strazi pentru a crea zone pietonale frumoase, apar cladiri noi. Ai mei sunt neschimbati, calzi si dragi ca intotdeauna. Azi am facut piatza cu tata si, desi urasc sa merg la cumparaturi de orice natura, m-am simtit foarte bine. Dupa ani de zile, lucrurile banale din trecut care iti displaceau pot fi percepute altfel.
Acum e seara si tocmai am revenit din pub-ul lui Doroftei, din centru, unde am fost impreuna cu unul din cei mai buni prieteni ai mei, pe care nu-l mai vazusem de vreo 6 luni jumate.
Vin destul de rar acasa si ma gandesc ca voi mai fi aici abia la Craciun. Orasul va fi impodobit si luminat la fel cum imi placea in copilarie. Bulevardul castanilor, ca un tunel de luminite. Mai este doar o luna si un pic pana atunci. In varianta optimista, la acel moment deja voi locui in noul apartament (din Bucuresti) pe care il voi viziona maine, cartea mea (la care voi lucra maine) va fi deja lansata iar ea (la care ma gandesc si ieri, si azi, si maine) va fi cu mine.
Varianta negativa nu exista. Ai bagat la cap, Mosule?