Este oarecum o continuare a articolului de ieri, venita dupa cateva reactii pe care le-am primit, cu nespusa incantare si chiar cu multa mirare.
Rareori intalnesti prieteni asa de buni si sinceri care sa se bucure la fel de intens ca tine, chiar si la cele mai mici realizari, care sa se intristeze cand nu iti iese ceva, care sa iti fie suporteri in orice si sfatuitori, deopotriva. Prieteni care sa-ti suporte toanele si glumele deochiate si care sa-ti spuna ca nu stiu ce s-ar fi facut fara tine. Intr-un oarecare mediu, intr-o oarecare situatie. In cazul de fatza este vorba de serviciu, pentru ca ele imi sunt colege. Dar in primul rand imi sunt niste camarazi exceptionali. Si nu le cunosc decat de 6 luni. Dar au crescut in inima mea cu viteza ametitoare.
Vorbind azi cu ele am realizat ca nu voi lua cu mine doar acel unic lucru, ci mult mai multe.
Pentru Steli si Cristina.