Azi se implinesc 2 ani de cand lucrez aici. Nu sunt genul de om care cauta satisfactii maretze in munca si nici pe departe un workaholic. Pentru mine, jobul este bun doar ca sa-ti platesti facturile si sa ai din ce trai. Satisfactiile vietii vin din alte parti. M-am acomodat foarte greu, in primele luni eram convins ca nu voi rezista. Acum e bine, chiar lejer, ca si stres. Acceptabil, ca si recompense. Deloc imbucurator ca avansare sau dezvoltare profesionala. Dar foarte tare ca si firma. Cica da bine la CV.
A inceput sa-mi placa aici. In special datorita oamenilor. Mi-am facut niste prieteni extrem de faini, mai ales in randul colegilor veniti dupa mine. Mai imi plac si petrecerile, toate facute cu stil. Deja sunt asimilat ca fiind artistul departamentului, daca nu al intregii firme, pentru laturile mele muzicalo-publicistice. Am facut cateva cantari foarte faine cu oamenii astia la munte. Si imi place si sediul, biroul propriu-zis. Chiar acum scriu de la etajul 7, unde ne-am mutat de curand. Sunt in Opera Center si privelistea este foarte frumoasa. In fatza am spitalul Universitar, iar undeva in stanga, dar mult mai aproape, este biserica Sf. Elefterie. Doi ani am trecut ca un nesimtzit pe langa ea, fara sa intru vreodata. In ultimele saptamani am intrat insa de trei ori si am ramas impresionat de frumusetea ei. Undeva, mai la stanga, vad stadionul lui FC National si Arenele BNR, unde chiar acum are loc Romanian Open la tenis. Iar in stanga-spate e Casa Poporului, imensa, oarecum groteasca, dar speciala, intr-un fel.
Vad toate astea doar rotind capul, in timp ce stau la biroul meu si tastez aceste randuri. Am vazut si niste apusuri fabuloase de aici.
Pana la urma, toate astea sunt insa irelevante. O sa plec intr-o zi din firma asta si voi lua cu mine un singur lucru.