No Place Like Home


De cateva ore am aterizat acasa. Vorba vine, un drum de mai bine de 12 ore cu masina ne-a adus pe toti, sanatosi, din Grecia pana la Bucuresti. Cred ca a fost una din cele mai stresante zile din viata mea. Nu va ingrijorati, drumul a decurs perfect, a fost chiar lejer si mai fain ca la dus, insa o combinatie infioratoare de anxiety cu homesick, dezvoltata in ultimele zile de stat in Grecia, a facut din acest drum pentru mine un adevarat calvar. La final ma simteam de parca as fi facut 10 ture consecutive in cel mai tare roller coaster din lume, adrenalina mea pulsand in draci. Slava Domnului, am ajuns fara probleme, iar ai mei sunt deja la Ploiesti, si ei bine. Starile mele aiurea au inceput acum cateva zile, cand am asistat in direct la un accident petrecut in Kalithea. Trei masini s-au troznit chiar sub ochii mei. Din fericire nu a fost nimeni ranit, dar faptul in sine a fost de ajuns sa gadile psihicul meu inca extrem de labil si sa-mi provoace stari de anxietate. Iar chestia cu homesick-ul nu e noua; mai mereu cand sunt plecat ma apuca. Orice frumusetzi as vedea, oricat de bine m-as simti, eu vreau acasa unde ma simt cel mai bine. Este clar ca nu as putea locui in vreo tara straina. Sunt un adevarat homeboy.
All in all, a fost insa un concediu superb, facut cadou de parintii mei care s-au straduit sa ne simtim cu totii cat mai bine. Le multumesc tare mult. Sus sunt pozat alaturi de ei in Salonic. Pentru mai multe imagini din Grecia, va invit aici.
Trebuie sa mentionez, pe langa ce am spus deja in ultimele 2 articole din blog, ca am vizitat si Sani Resort, o statiune de lux aflata la vreo 20 si ceva de km de Kalithea, insa in partea vestica a Kassandrei, aflata practic pe malul cu deschidere spre Grecia continentala. Fara cuvinte, Sani este de vis.

As putea spune ca este un fel de Cannes grecesc, multe yacht-uri fiind ancorate in portuletzul special amenajat, vile si hoteluri de lux, piscine superbe, verdeatza, lumini si tot ce vrei.
Ultimele 2 zile din Grecia au fost urate, meteorologic vorbind. Duminica a plouat la greu toata ziua iar luni a fost un soare cu dintzi si frig, eu neindraznind sa ma bag in apa. La capitolul achizitii, mi-am luat 2 tricouri (unul cu U2, altul Nike cu FC Barcelona, exasperandu-mi sora care ma acuza ca sunt tzaran), o minge UEFA Champions League de handbal si o bratzara de argint, precum si o pereche de cercelushi pentru o anume 'ea' (fiintza feminina inca undercover, avand potential ridicat de a deveni personaj principal in acest blog).
Acum sunt acasa, la Bucuresti, savurez o Guinness si imi voi aprinde foarte curand un mic trabuc (din lipsa de tzigari). Este deosebit de relaxant, mai ales dupa ziua pe care am avut-o. Cand intri in tara dupa ce vii din locuri mult evoluate si te izbesti de romanashi si romanisme, injuri, iti smulgi parul din cap si alte chestii asemanatoare. Insa, eu unul, sunt nespus de bucuros sa fiu din nou aici. Locuiesc in Bucuresti de aproape 2 ani si niciodata nu m-am bucurat asa mult ca azi sa fiu din nou aici si m-a izbit faptul ca deja folosesc termenul 'acasa' pentru a defini acest loc.
Anyway, wherever it is, it's so fuckin' good to be home again.

Comments

Popular posts from this blog

Ce trebuie să faci și ce trebuie să eviți atunci când ești părăsit

Te-ai dus și tu, dragă Marie