Visul american cu Alina


Sunt atat de fascinat de New York incat simplul fapt ca am in lista de messenger doua prietene care locuiesc acolo, imi provoaca o oarece emotie. Vorbesc rar cu ele, din cauza tumultului pe care il experimenteaza in cea mai agitata metropola din lume. Chiar acum insa am avut parte de o conversatie excelenta cu una din ele. O cheama Alina si pana acum cateva luni eram colegi de munca. A avut curajul sa plece definitiv acolo si sa lase un job stabil oferit de cea mai mare firma de consultantza din lume, pentru a lua viatza in piept si pentru a-si cauta propriul American Dream, incepand cu mesele si aromele unei cafenele din Manhattan. Mi se pare memorabila fraza asta:
Alina : sa pleci de la Price si sa te duci sa explici din ce e facut Fettucini Carbonara.
TheFly: da: ))
Alina: mie imi place la nebunie aici.


Trezita din somn de la ora 6.00 de un salesman care aparuse la usa incercand sa vanda ceva (fucking America!), Alina mi-a povestit in mai multe linii si apasari de taste (viva YM) cam cum e pe acolo, cum s-a adaptat si ce planuri are. Cum sunt new-yorkezii sau cat de fabulos este Central Park.
Alina: am fost intr-o sambata seara in central park si intr-un rond am gasit vreo 40 perechi dansand tango argentinian pe muzica de patefon
Alina: in aer liber
Alina: jur ca mi-au dat lacrimile
TheFly: ce tare!!
Alina: a fost cel mai emotionant moment trait in new york.

Mi-a mai spus cum sunt muzicieni de toate natziile si genurile la fiecare colt de strada. Iar eu i-am amintit cat de frumos canta ea vocal si am stabilit ca atunci cand vine in tara sa luam chitara si sa facem o cantare. Nu de alta, dar atunci cand voi merge eu la New York nu voi cara si chitara dupa mine, hahaha. Desi stiu ca se fac bani frumosi din asta, pe strada. Oigan, cel linkuit aici la Friends in blogul meu, liderul trupei Kumm, a cantat pe strada asta iarna in New York si i-a mers fain.
O admir pe Alina si pentru ca ia in calcul eventualitatea unei reveniri in tara. Nu pentru ca nu ii place acolo sau pentru ca nu s-ar descurca, ci pentru ca prietenul ei poate avea o oportunitate beton cu un job in Romania. Probabil ca 9 cupluri din 10 s-ar desparti intr-un astfel de caz, iata insa ca mai sunt si altii care nu pun cariera si propriile realizari pe primul plan si raman cu jumatatea no matter what.
Pentru ca, nu-i asa, visele, fie ele americane sau nu, se adapteaza si ele mereu la banda de news de pe canalul de stiri al vietii. So fuck you, corporate workaholics. Fac pariu ca habar n-aveti ce e un Fettucini Carbonara.
Apropo, nu are nicio legatura cu Alina, dar profit de acest articol ca sa spun ceva despre New York ce n-am mai spus la nimeni. Ssssshhhhh...
Ceva imi spune ca la iarna voi merge acolo. I feel lucky. Loteria aia, bat-o vina.

Comments

  1. poate castigi la loto.... si-ti indeplinesti visul in toamna. sau poate castig eu... iti promit ca-ti indeplinesc dorinta:P

    ReplyDelete
  2. Mersul la New York nu are legatura cu castigul la loto, am deja banii...:) Sa zicem ca are legatura cu a doua loterie pomenita acolo..
    Si merci pentru ultima fraza...dar, dupa cum vezi, nu e cazul:))

    ReplyDelete
  3. eh, singura diferenta ar fi ca daca iei si banii de la loto, poti sa-ti cumperi un apartament langa ala al lui Bono :)

    PS: nu stiam ca Oigan a cantat pe strada...well, asta e conceptia noastra, romaneasca...cum ca toti astia care canta pe strada sunt cersetori si/sau cocalari... la NY e altceva, oricum ;)

    ReplyDelete
  4. pentru ca tot mi se spune ca incep sa devin o Carrie Bradshaw, deloc nu mi-ar displacea un apartament in NY.
    Cand o sa fiu mare o sa merg la New York! :))

    ReplyDelete

Post a Comment

Popular posts from this blog

Ce trebuie să faci și ce trebuie să eviți atunci când ești părăsit

Te-ai dus și tu, dragă Marie