Thursday, 5 July 2007

Sands of Time


Se intampla pe 5 iulie 1997. Adica exact acum 10 ani. El era un pusti care tocmai aflase ca a luat bac-ul si a plecat repede la mare cu o gasca de 4 prieteni. Ea, cu un an mai mica, se afla pe litoral cu bunica.
S-au cunoscut la piscina unui hotel din Neptun. Deloc intamplator, pentru ca asa sta treaba cu destinul asta, amandoi erau din acelasi oras, Ploiesti. Peste 2 zile erau impreuna si au trait cea mai frumoasa vara. A venit insa toamna, anotimpul cand frunzele se vestejesc si cad, iar ea a vrut sa se desparta, nimeni nu stie nici acum de ce. Insa, dupa 1 an si 3 luni, au ajuns din nou impreuna si au ramas asa vreme de 3 ani si jumatate, pana in 2002. Atunci povestea lor s-a incheiat definitiv.
Au suferit foarte mult amandoi. Insa aceasta suferinta a fost defalcata in timp; fiecare a realizat in momente diferite ce a pierdut.
Acel baiat sunt eu, iar ea este Alis, fata din poza. Am vrut-o inapoi, da, dar nu a mai fost posibil. Acum stiu ca asa a fost cel mai bine. Am avut nevoie de foarte mult timp sa pot depasi momentul in totalitate. Dar pana la urma s-a putut. Inca pastram legatura, oarecum sporadic. Vorbim din cand in cand pe messenger si ne vedem o data - de doua ori pe an la o cafea. Cand am cunoscut-o eu, visa sa ajunga medic. Astazi si-a implinit acest vis (desi doar partial, deocamdata) fiind medic rezident, iar eu sunt chiar mandru de ea.
Acesta nu se vrea un articol nostalgic, desi poate inevitabil este. Nu exista regrete. Au fost odata, dar acum nu. Insa azi se implinesc 10 ani de cand am cunoscut-o si pur si simplu nu pot sa nu-mi aduc aminte. Vad si acum scena perfect, m-am dus sa ma prezint, am dat mana, am zambit. Eram doi pusti la o piscina. Pe vremea aceea nu ascultam rock, ci mai mult dance si 'hiturile' momentului. Iar piesa Lonely cantata de Nana, foarte la moda in acea vara, a fost ca un soundtrack pentru acele zile de neuitat. Sau, mai exact, zile chiar unice. Pentru ca, de atunci si pana acum, acel sentiment trait in acea vara nu a mai putut fi niciodata reconstruit. Culmea, nici macar cu ea, noi revenind in acele locuri de 4 ori in intervalul 2000-2001. Si pentru ca ea ramane singura fata care m-a iubit cu adevarat si pe care am iubit-o la fel, orice alta relatie a mea neputandu-se compara cu cea avuta cu Alis nici macar intr-un scenariu de comedie SF.
Dar hai, am zis fara regrete si asa si este. Fruntea sus, melancolia nu-si are rostul. Nu eram potriviti si am avut nevoie de aproape 5 ani sa realizam asta si sa putem renunta unul la altul. Acea relatie a fost si e bine ca a fost. Au ramas multe amintiri frumoase in urma. Ma feresc sa spun ca si invatzaturi, pentru ca eu sunt de principiul ca niciodata nu invatzam din asta, a doua oara facem la fel, garantat. Si mai trebuie spus ca, prima despartire de Alis, cea din toamna anului 1997, m-a facut pe mine sa descopar si sa ma indragostesc de U2, punand in trupa asta toata dezamagirea si tristetea de atunci. Am mentionat acest lucru chiar si in prima mea carte. Da, toate in viata astea se leaga, precum un sistem din ala din desenele animate, cand dai un bobarnac la o bila si, in final, un tac de biliard iti deschide tv-ul.
Azi...mda azi, ma gandesc cat de repede trece timpul si cat de mult schimba el lucrurile, desi uneori pare imposibil. Deci, sa asteptam. Pana la urma, cam asta fac de 10 ani.

Dintre multele piese 'ale noastre' care s-au perindat prin acele vremuri in universul comun, aceasta a fost cea mai frumoasa si mai definitorie: